Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.66
Ședința publică din datade 23 ianuarie2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- C - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții - inculpați A-, fiul lui și al lui, născut la 04 noiembrie 1980 și -, fiul lui G și al lui, născut la 05 aprilie 1984, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 13 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art. 160bCod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților A, și și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, inculpații A, aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P și, aflat în stare de deținere și asistat de avocat în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul inculpaților, cu încuviințarea instanței, i-a legătura cu aceaștia și arată că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu are cereri de formulat și solicita cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că in cauza nu sunt cereri de formulat si acorda cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost menținută măsura arestării preventive ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri în prezent nu mai subzistă, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că aceștia împreună cu alți inculpați au comis infracțiunile prev. si ped. de Legea 143/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
S-a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul, că la percheziție s-a ridicat o cantitate de substanță interzisă, însă aceasta a fost ridicată de la unul din martori și nu de la inculpat.
De asemenea învederează faptul că termenul rezonabil prev. de art. 5 din CEDO, consacrat în art. 52, 53Cod procedură penală precum și art.6 paragraful 2 tot din CEDO, a fost încălcat, deoarece dosarul trenează pe rolul Tribunalului Prahova de aproximativ 2 ani, astfel că din punctul său de vedere temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive în mod cert nu mai subzistă.
Precizează că în cauză numai sunt de audiat decât martorii cu identitate protejată astfel că punerea în libertate a inculpaților nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Față de considerentele de mai sus, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în libertate a inculpatei, și reținând cauza spre rejudecare în temeiul disp. art. 3001rap. la art.160 alin.2 teza finală, punerea de îndată în libertate a recurenților - inculpați A și .
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii în sensul că încheierea atacată, pronunțată de prima instanță, prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de cei doi inculpați, este legală și temeinică, temeiurile avute în vedere subzistă și în prezent astfel că solicită în temeiul disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, și judecarea sa în libertate având în vedere perioada petrecută în arest preventiv, de asemenea arată că în cauză nu sunt probe certe care să conducă la vinovăția sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, de asemenea solicită admiterea recursului, și judecarea sa în libertate având în vedere perioada petrecută în arest preventiv, că în cauză nu sunt probe certe care să conducă la vinovăția sa, la percheziția efectuată nu s-au găsit droguri asupra sa, deși motivarea arestării pe acest lucru se bazează.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 13.01.2009 a Tribunalului Prahova, în dosarul nr-, respectiva instanță în baza art. 300/2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților A, fiul lui și, născut la 04.11.1980, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, ambii aflați în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În motivarea încheierii Tribunalul Prahovaa reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală în sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpații au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
De asemenea, au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucît infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul personal nepatrimonial la sănătate și de asemenea, prin crearea unei reacții negative în cadrul populației în cazul în care împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu reacționează în mod eficient. Totodată, menționîndu-se faptul că în prezent, se fac demersurile necesare pentru audierea martorilor cu identificare protejată, în scopul finalizării cercetării judecătorești și existînd pericolul ca fiind lăsați în libertate, inculpații să încerce pe diferite căi, identificarea martorilor și influențarea acestora în scopul schimbării declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A și criticînd- pentru nelegalitate și netemeinicie și învederînd că nu există probe temeinice de vinovăție în ceea ce-i privește, nemaisubzistînd sub nicio formă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii respective împotriva lor, fiind arestați preventiv în cauză de aproape 2 ani. Drept urmare aceștia au cerut judecarea lor în continuare în stare de libertate.
Curtea, examinînd încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
În acest sens, în pofida duratei destul de lungi care a curs pînă în prezent în ceea ce privește arestul preventiv al celor doi inculpați, nu acest aspect este esențial în soluționarea căii de atac, ci necesitatea existenței sau nu a respectării măsurii și în momentul de față.
Sub acest aspect, Curtea constată în consens cu instanța de fond că inculpații sunt cercetați, alături de inculpata și de inculpatul, pentru săvîrșirea unor infracțiuni extrem de grave precum acelea prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 39/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedepsite cu închisoarea de pînă la 20 de ani. De asemenea, raportat la caracteristicile personalității inculpaților, ce au tăgăduit permanent săvîrșirea infracțiunilor în pofida materialului probator aflat la dosarul cauzei ce relevă indicii temeinice de comitere a acestora, dar și împrejurarea că inculpatul A este cunoscut ca o persoană extrem de violentă care deja a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză (a se vedea în acest sens discuția purtată cu numitul ) apare ca evidentă împrejurarea că punerea în libertate a acestora în acest moment în care cercetarea judecătorească la instanța de fond urmează a se finaliza, după audierea martorilor cu indentitate protejată, nu este oportună pentru aflarea adevărului.
Drept urmare, avîndu-se în vedere și reținînd că temeiurile ce au condus la luarea acestei măsuri față de inculpați au rămas nealterate pînă în acest moment, neexistînd nici un dubiu că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea, în baza art. 385/15 alin. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Avînd în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRUACESTEMOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și al lui, ns. la 04.11.1980 și, fiul lui G și al lui, ns. la 05.04.1984 ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 13.01.2009 a Tribunalului Prahova.
Obligă recurenții la câte 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
6 ex/26.01.2009
Red.
Tehnored. ET.
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
