Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 669/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata csilla împotriva încheierii de ședință din data de 8 septemrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales - derlegație fila 8 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebată fiind, personal inculpata declară că înțelege bine limba română.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatei declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurenta inculpată susține că a declarat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Covasnaa menținut legalitatea și temeinicia măsurii arestării peventive, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.
În opinia sa, temeiul prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală nu mai subzistă. Referirea la faptul că inculpata"a săvârșit o infracțiune" o consideră ca fiind o lezare a însuși scopului procesului penal, astfel cum este definit în art. 1 Cod procedură penală.
Prezumția de nevinovăție constituie esența măsurii arestării preventive. Trebuie să se facă o distincție între pericolul social pentru ordinea publică și pericolul concret. Între aceste noțiuni nu există identitate. Pericolul social pentru ordinea publică constiuie un criteriu de individualizare a pedepsei.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie privit în lumina prevederilor CEDO, care a fost relevat, arătat ca atare, care trebuie să rezulte din probe și necesită o motivare în acest sens.
Prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public se face referire la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, apărătorul ales al inculpatei arată că la dosar nu există vreo probă din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la judecată sau că ar încerca în vreun fel de a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Procesul penal de principiu se desfășoară cu inculpatul în stare de libertate, excepția constituind-o stare de arest preventiv.
susținând că inculpata nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită admiterea recursului său și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat întrucât infracțiunea de trafic de droguri constituie un pericol real pentru populație, mai ales în rândul tinerilor care se contaminează chiar de la prima țigară și apoi nu se mai pot opri. Indiferent de cantitatea consumată, Ministerul Publica avut în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 iar atitudinea sinceră a inculpatei va fi avută în vedere cu siguranță la individualizarea pedepsei. Dată fiind gravitatea acestei infracțiuni de trafic de droguri, cu o amploare deosebită, ce reprezintă un real pericol pentru ordinea publică, pune concluzii de respingere a recursului.
În replică, avocat ales susține că din încheiere nu rezultă acel pericol concret pentru ordinea publică, iar prezumția de nevinovăție nu justifică o măsură privativă de libertate.
Recurenta inculpată personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Deliberând asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea de ședință din data de 8 septembrie 2008, Tribunalul Covasnaa menținut măsura arestării preventive a inculpatei, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr. 3 din data de 6 mai 2008, Tribunalul Covasnaa dispus arestarea preventivă a inculpatei recurente pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 și 2, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că, în perioada 2 mai - 5 mai 2008 a cumpărat de pe teritoriul Ungariei de la o persoană necunoscută cantitatea de 462 comprimate de methylendyoxyamfetamină, pe care la data de 5 mai 2008 le-a introdus în țară și a deinut în aceași perioadă comprimate de methylendyoxyamfetamină pentru consum propriu.
Prin încheierea nr. 29/R din data de 7 mai 2008, Curtea de APEL BRAȘOVa redus perioada arestării preventive la 15 zile.
Prin încheierile din 16 mai, 17 iunie și 14 iulie 2008, Tribunalul Covasnaa prelungit în continuare starea de arest a inculpatei.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dipozițiile art. 136 Cod procedură penală.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpata a comis o faptă prevăzută de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, pericolul social concret ridicat al acestora prin modalitățile și condițiile în care au fost comise (deplasarea într-o țară străină pentru achiziționare, cantitatea relativ mare de droguri achiziționate de la o persoană necunoscută), consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna, desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
În raport de gravitatea faptelor, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un temei de diminuare a pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate.
Totodată, raportat la etapa procesuală în care se află judecarea cauzei, instanța de recurs constată că, pentru a se asigura o bună soluționare a procesului este necesară menținerea arestării preventive a inculpatei, măsură ce nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare aceasta.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului (a fost arestată în luna mai 2008).
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 8 septembrie 2008 în dos. pen. nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - pt. - - - -
aflată în delegație semnează
PREȘEDINTE COMPLET
- -
GREFIER
- -
Red.LP/29.09.2008
Tehnoredact.DS/30.09.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Laura Popa
