Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 680
Ședința publică din data de 12.10.2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12.02.1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 3346,-, prin care, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că dosarul a fost strigat ultimul pe lista de ședință, iar apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat nu s-a prezentat pentru a asigura asistența juridică, instanța a dispus numirea unui apărător din oficiu.
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, se arată că nu sunt cereri de formulat și se solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că față de împrejurarea că partea vătămată și martorii nu se prezintă în vederea audierii, consideră că nu sunt motive temeinice ca măsura arestării preventive să fie menținută, apreciind că în aceste condiții ea nu se mai justifică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în prezent.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, casarea acesteia și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punere în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și să mențină încheierea atacată ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în mod just instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevedere pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericolul concret pentru ordinea public.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică solicită să fie avută în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, trafic de minore, dar față și de modalitatea concretă de săvârșire și nu în ultimul rând asupra impactului social deosebit în rândul comunității al acestui gen de infracțiuni care impun o reacție fermă din partea organelor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, având în îngrijire doi copii minori și fiind singurul întreținător al familiei sale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr. 3346,-, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.3 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului zis "" fiul lui și, ns. la 12.02.1986, în or.G, județul D, cu ultimul domiciliu în com., sat Puțu cu, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, menținându-se în continuare măsura respectivă.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că, în ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive aceasta a fost luată cu respectarea disp.art. 149 al.1 și art. 150 pr.penală, iar referitor la temeinicia măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că faptele de trafic de persoane prev.de art. 13 al.1,2,3 teza a-II- și respectiv art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 republicată, în modalitatea comisă de către inculpatul, sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui pericol au fost avute în vedere atât modalitatea și împrejurările care se rețin în actul de sesizare al instanței, respectiv că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, racolând în scopul exploatării sexuale persoane cu vârstă fragedă pe care le-a constrâns prin violență și amenințare să întrețină relații sexuale în condițiile în care exercita controlul asupra lor.
Pe de altă parte a apreciat instanța de fond că infracțiunile de trafic de persoane au un impact deosebit în rândul comunității și necesită o reacție fermă a autorității pentru descurajarea fenomenului infracțional în sine.
În fine, a constatat prima instanță că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în continuare și ca atare se impune privarea de libertate a inculpatului pentru a se garanta buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care prin apărător desemnat din oficiu susține că nu mai sunt motive temeinice de a fi menținută măsura arestării preventive, aceasta nu se mai justifică în momentul de față și în consecință se solicită admiterea acestuia și revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art. 300/2, art. 160/b al.1 și 3 pr.penală și respectiv art. 385/6 al.ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatul este nefondat.
S-a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 8 din 28.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița, pe o perioadă de 30 de zile și a fost emis în acest sens mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 28.05.2009, măsură care a fost prelungită ulterior în condiții legale.
În concret, s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada iulie 2008 împreună cu inculpata, prin constrângere a recrutat, transportat, găzduit și exploatat din punct de vedere sexual pe minora, în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia și obligând-o să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați contra unor sume de bani.
În prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească la Tribunalul Dâmbovița și această instanță procedând în conformitate cu art. 300/2 pr.penală, la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia a concluzionat că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv disp.art. 148 lit.f pr.penală.
Curtea observă că într-adevăr temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea sa de libertate și de aceea susținerea acestuia că nu mai subzistă aceste temeiuri este neîntemeiată.
Astfel, cerința prev.de art. 143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpatului la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme la urmărirea penală au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Până la acest moment nu s-a procedat în instanță la audierea inculpatului, a părții vătămate și a martorilor iar pentru a se elimina posibilitatea eventualei influențări acestora din urmă s-a apreciat că pentru o bună administrare a justiției, se impune continuarea judecării inculpatului în stare de arest.
În consecință, rezultând că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, în mod corect prima instanță în baza disp.art. 300/2 și art. 160/b al.3 pr.penală, a menținut această măsură.
De aceea, recursul declarat de inculpatul se privește ca fiind nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12.02.1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 3346,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.10.2009
nr.3346,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
