Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 682/
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva încheierii pronunțată la data de 27.06. 2008, de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații în stare de arest preventiv, asistați de avocați aleși, și.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, arată că susține recursul declarat, solicitând admiterea acestuia, încheierea recurată nu este motivată cu privire la cererea pe care le-a formulat și nici cu privire la starea de arest, aceasta fiind nelegală, instanța nu a făcut o analiză a stadiului în care se găsește dosarul. Ceilalți inculpați au fost puși în libertate, fiind incidente prevederile art.36 lit. b C.P.P. solicitând aplicarea unui tratament echitabil, față de cei doi inculpați, a se vedea comportamentul acestora, pe parcursul desfășurării procesului, în aceleași condiții aplicabile coinculpaților. A se reține faptul că de la data comiterii faptelor și până în prezent s-a scurt mult timp, precum și față de faptele reținute la pct.1 și 2 din rechizitoriu, cu trecerea timpului pericolul social s-a pierdut, iar sustragerea de la judecată s-a diminuat. De asemenea, inculpații nu au antecedente penale, sunt căsătoriți au câte un copil minor fiecare, conduita acestora în cursul judecății și a urmăririi penale, inculpații au pus întrebări martorilor care nu au fost respinse de către instanță, invocând jurisprudență CEDO, privarea de libertate a unei persoane reprezintă o măsură gravă, iar măsura arestării preventive nu mai este necesară și nici rezonabil, inculpații fiind arestați de peste 1 an și 6 luni, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece procesul va mai la instanța de fond, invocând ca practică judiciar DP nr. 1287/R/13.12.2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia pronunțată în data de 27 iunie 2008, tot de către Curtea de Apel Timișoara, unde inculpatul a pus în libertate, depunând motivele de recurs în scris.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, arată că, este foarte clar că prima instanță a încălcat în totalitate prevederile art.160 și 3002.C.P.P. Este inadmisibil ca plecând de la această premisă, prima instanță să se limiteze la o simplă afirmație. Nu se face delimitarea între pericolul infracțiunilor și pericolul social, cerința ca atunci când se ia măsura arestării preventive este ca organul judiciar competent să indice este să indice temeiurile complete de fapt și de drept, din acest punct de vedere este indispensabil ca instanța să indice probele, ceea ce prevede art.148 lit.f C.P.P. probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. Aliniatul 3 din art.160 C.P.P. are în vedere 2 categorii de temeiuri, temeiurile inițiale și temeiurile noi. Nu este vorba de temeiuri noi, iar cu privire la cele inițiale, acestea trebuiau indicate de către instanță. Materialul probator din dosar, pretează pentru inexistența unor probe și ale unor date privind pericolul concret pentru ordinea publică.
Judecata de fond se află aproape de final, nu există nici un motiv pentru as nu putea fi aplicabile prevederile art.136 alin.1 C.P.P. în prezenta cauză fiind relevant comportamentul procesual al inculpaților, care a fost constant, iar potrivit art.136 aliniat ultim C.P.P. se deduce inexistenta vreunui pericol concret pentru ordinea publică
Solicită punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați, aceștia fiind în arest preventiv de 1 an și 6 luni, invocând jurisprudență CEDO, pericolul social s-a diminuat cu trecerea timpului, chiar dacă nu a dispărut.
Solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în baza art.160 C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și punerea lor de îndată în libertate
În subsidiar, solicită în baza art.139 alin.1 și art.145 C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, însoțită de controlul judiciar, existând suficiente garanții pentru realizarea acestui scop, nu există nici un risc pentru judecarea cauzei cu inculpații în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, arată că, dacă nu există interese secrete, în această cauză, atunci se dă o luptă pentru epuizarea psihică a celor doi inculpați. Nu există nici un motiv de menținere a măsurii arestării preventive, atâta timp cât ceilalți inculpați au fost puși în libertate. Încheierea Tribunalului Arad nu a fost motivată, raportat la cei doi inculpați dosarul este finalizat. Judecătorul nu a mai îndrăznit să dispună punerea în libertate a inculpaților, deoarece a făcut-o, iar recursul parchetului a fost admis. Pericolul social nu mai există, solicită a se ține cont de termenul rezonabil, complexitatea cauzei, care este finalizată, conduita inculpaților pe timpul procesului penal, aceștia fiind fără antecedente penale, sunt căsătoriți, au copii minori, raliindu-se concluziilor celorlalți colegi, solicitând casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive, sau înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de cei doi inculpați, ca nefondate, menținerea încheierii recurate, care răspunde cerințelor prev.de art.160 și 3002.C.P.P. încheierea este motivată, iar de la ultimul termen și până în prezent nu au intervenit elemente noi, decât scurgerea timpului. Solicită a se reține pericolul social concret și gravitatea faptelor, reținute în sarcina inculpaților.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, în replică, arată că cele susținute de procuror nu pretind a exista fapte sau elemente noi și nu este vorba doar de scurgerea timpului, încheierea Tribunalului Arad nu este motivată.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul -, având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință, din data de 27.06. 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și -. S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și -.
În baza art.3002raportat la art.160 alin.3 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și -.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, față de cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu prăsi localitatea, formulate de inculpații și -. verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, prima instanță a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, respectiv pericolul social concret pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii Tribunalului Arad au declarat recurs inculpații care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorii aleși și care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că încheierea recurată nu este motivată, nu s-a făcut o analiză a dosarului în ce privește pe fiecare inculpat, nu s-a avut în vedere comportamentului inculpaților în cursul procesului, durata arestului și împrejurarea că ceilalți inculpați au fost puși în libertate. Inculpații nu au antecedente penale, sunt căsătoriți și au câte un copil minor în întreținere.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 3856, al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Chiar dacă instanța de fond nu a făcut o analiză a faptelor și a situației fiecărui inculpat și s-a limitat la o motivare sumară nu se poate susține că încheierea recurată este nelegală.
Susținerea instanței de fond, precum că motivele care au determinat arestarea nu s-au schimbat, trebuie coroborată cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Din actele de la dosar se reține că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea, prin violență a mai multor infracțiuni de lipsire de libertate, în mod ilegal, șantaj și violare de domiciliu.
Sunt indicii că inculpații au comis aceste fapte începând din anul 1998 până în anul 2002, cât și în cursul anului 2006.
Numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpaților, natura infracțiunilor, modalitatea concretă și împrejurările în care au acționat duce la concluzia că deși a trecut un anumit interval de timp de la arestarea lor există un pericol concret pentru ordinea publică, prin lăsarea lor în libertate.
Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie întodeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia și elementele care caracterizează persoana inculpatului. Atât arestarea preventivă a unei persoane în temeiul prev. art. 148 lit. f cpp cât și menținerea acesteia în cursul cercetării judecătorești, se impune, având în vedere amploarea faptelor în care fost implicată și consecințele săvârșirii infracțiunii.
Chiar dacă a trecut un anumit interval de la data la care cei doi inculpați au fost arestați, noțiunea de termen rezonabil trebuie apreciată prin prisma elementelor concrete a fiecărei cauze cum ar fi gravitarea faptelor, persoana inculpaților, riscul săvârșirii de noi infracțiuni precum și complexitatea cauzei
Raportat la dosarul de față se observă că instanța de fond cercetează o cauză foarte complexă în care sunt implicați mai mulți inculpați care au comis mai multe infracțiuni de violență cu o participație diferită a fiecăruia iar cu privire la persoana inculpaților,așa cum s-a menționat mai sus, față de numărul faptelor de perioada în timp în care au fost comise se poate reține o perseverență infracțională a acestora în comiterea unor asemene fapte grave.
Este adevărat că alți, inculpați din aceiași cauză au fost puși în libertate de către instanță însă se reține că față de aceștia s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai ușoară avându-se în vedere situația personală a acestora, respectiv gradul de implicarea a fiecăruia în săvârșirea infracțiunilor, apreciindu-se că sunt suficiente garanții pentru atingerea scopului procesului penal și prin lăsarea lor în libertate.
Prin urmare recursul inculpaților este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și -, împotriva încheierii pronunțată la data de 27.06. 2008, de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: CC/07.07.08
Dact: 2 exempl/ 07 Iulie 2008
Primă Instanță: Tribunalul Arad
: Jud.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
