Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 683/
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.82/CC/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună respingerea arestării și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, nu există probe în acest sens. Solicită a se reține faptul că, la mijloc, a existat o stare de provocare, care a fost provocată de partea vătămată, el fiind primul care a lovit, iar intenția nu a existat, inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, nu este antecedente penale și este bolnav
Solicită punerea inculpatului în libertate, ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, inculpatul nu va zădărnici aflarea adevărului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, măsura arestării preventive a fost legal luată, inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit victimei, în zona vitală, iar lăsarea în libertate a acestuia, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având cuvântul, solicită punerea sa în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 82/CC/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art,136 alin.1, lit.d și alin.8 C.P.P. art.143 C.P.P. art.148 lit.f C.P.P. art.149 - 151.C.P.P. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 30.60.2008 până la data de 28.07.2008.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile. În motivarea cererii s-a arătat că, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art.20 p Cod Penal, raportat la art.174 - 175 lit.c Cod Penal, constând în aceea că, în data de 29 iunie 2008, în jurul orelor 23,45, l-a înjunghiat cu un cuțit de mai multe ori pe fiul său -, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile îngrijiri medicale, viața acestuia fiind pusă în pericol.
În consecință, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că, lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât, fiind întrunite dispozițiile art.136,146 și 148 lit.f C.P.P. se impune arestarea preventivă a inculpatului.
În probațiune a fost atașat dosarul nr. 1126/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat în curul urmăririi penale, a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 30.06.2008, ora 0,37, s-a dispus reținerea învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii menționate, pentru o perioadă de 24 ore.
Prin ordonanța din 30.06.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev.de art.20 Cod Penal, raportat la art.174 - 175 lit.c Cod Penal, contând în aceea că în data de 29 iunie 2008, în jurul orelor 23,45, l-a înjunghiat cu un cuțit de mai multe ori pe fiul său -, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile îngrijiri medicale, viața acestuia fiind pusă în pericol.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă, atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și aceasta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1, lit.f
C.P.P.Pe de altă parte, art.5, alin.1, lit.a din CEDO, permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile, de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv declarațiile unor martori, procesul - verbal de cercetare la fața locului, precum și concluziile raportului medico - legal, efectuat în cauză.
În consecință, în condițiile în care există suficiente indicii, cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, din cele prevăzute de art.143 C.P.P. fiind îndeplinite condițiile impuse de art.148 lit.f C.P.P. respectiv fapta reținută în sarcina inculpatului, de către organele de urmărire penală, este sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, materialul probator administrat în cauză atestă împrejurarea că, raportat la modalitatea și împrejurarea de comitere a faptei, întrucât viața părții vătămate a fost pusă în pericol, așa cum se arată în raportul medico - legal de la dosar, se poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile.
Împotriva încheierii penale nr. 82/CC/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 01.07.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia concluziilor orale s-a solicitat punerea în libertate a inculpatului cu motivarea că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât nu are antecedente penale, a înțeles tot timpul să-și ajute familia, nu a avut intenția de a-și ucide fiul, mai multe aspecte esențiale nefiind lămurite în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c și Cod Penal există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatului, ale martorilor, și -, concluziile raportului medico-legal preliminar nr. 1846/ 30.06.2008 întocmit de IML În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, împrejurarea că victima este chiar fiul inculpatului.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 82/CC/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.82/CC/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: LB/02.07.08
Dact: 2 exempl/07 Iulie 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
