Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 688
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 13.09.1953 - detinut in Penitenciarul Iași, impotriva Incheierii penale din data de 21.10.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar, și traducatorul autorizat de limbă italiană.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizează că-și mentine recursul declarat și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cererei de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul este arestat in baza faptului că reprezintă un pericol public.
In prezenta cauză este vorba despre un cetățean italian, a venit in România in anul 2004, făcut investiții foarte mari in România, a luat 1000 hectare de teren arabil in arendă.
Nu se poate sustine că s-a sustras de la urmarirea penala, fapta s-a petrecut in luna februarie anul curent, iar in luna iunie inculpatul a intrat in țară și urma să se intâlnească cu apărătorul său pentru a se prezenta la parchet să lămurească situația.
Nu i s-a adus la cunostință despre inceperea urmaririi penale impotriva sa la domiciliul său din Italia, nu a primit nici o citație in decursul celor 4 luni, pur si simplu a fost ridicat de organele de poliție la intrarea in țară și arestat preventiv, și au inceput anchetele.
Această persoană este vânător de 40 de ani, este o persoană serioasă, a fost in Europa in diferite excursii. A făcut demersuri la V pentru a fi autorizat să dețină arme de vânătoare și muniții, insă toți pașii intreprinși in vederea obținerii autorizației nu s-au finalizat.
Consideră că, măsura arestarii preventive se ia când se constată că o persoană prezintă pericol pentru ordinea publică, insă nu vede ce pericol ar putea prezenta acest inculpat, sustinerea parchetului e motivată numai pe faptă. O persoană care a hrănit peste 1000 de familii, care a avut 20 de angajați, nu vede cum ar putea să prezinte un pericol pentru ordinea publică.
Nu s-au reținut circumstanțele atenuante a inculpatului, trecutul acestei persoane, pedeapsa este de la 1 la 5 ani, deci, nu vede care ar fi pericolul pentru ordinea publica.
Consideră că au fost influențe politice ale unor oameni influenți.
Solicită a fi inlocuită măsura arestării preventive, potrivit disp. art.139 raportat la 145 Cod procedura penala, cu măsura obligarii de a nu parasi țara.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, s-a făcut o evaluare corectă a probatoriului administrat in această cauză, apreciaza incheierea Tribunalului Vaslui ca fiind legala si temeinica, motiv pentru care, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, este vânător de 40 de ani, armele le ținea in casă, cartușele nu se pot folosi. In Italia se sancționa cu amendă deținerea ilegală de arme, și nu cu pușcărie ca in România. Consideră că, nu prezintă pericol pentru ordinea publica, nu are antecedente penale, a lucrat 1000 hectare de teren, a făcut o firmă in România, a avut tractoare dar au dispărut, din iunie 2009 - când a coborât la T, din avion, l-au arestat. Are incredere in legile din România. Solicită admiterea recursului și a se dispune judecarea sa in stare de libertate pentru a-si supraveghea firma in continuare.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vaslui în baza dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului,fiul lui și, născut la data de 13.09.1953 în localitatea - Italia, în prezent deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare nr. 24 din 03.06.2009 emis de Judecătoria Vaslui, măsură ce a fost menținută, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a respins cererea formulată de inculpat prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că din probele existente la dosar rezultă că și în prezent, în cauză, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate.
Măsura arestării preventive este legal luată și menținută de instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei în acord cu scopul inserat în art. 136 Cod penal.
S-a apreciat la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, respectiv, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă nu numai din gravitatea infracțiunii cercetate și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când este cercetat în stare de libertate.
Încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul pentru motive de netemeinicie susținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă deoarece rezonanța socială negativă generată de săvârșirea presupuselor fapte este net diminuată și nu există niciun indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că fiind pus în libertate, inculpatul ar întreprinde acte de natură a influența probatoriul cauzei, scopul măsurii preventive putând fi realizat și prin instituirea unei măsuri preventive mai blânde respectiv, obligarea de a nu părăsi localitatea/țara, măsuri care prezintă numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților inculpatului, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal.
Se solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 279 alin. 1, cu referire la alin. 3 lit. "b" Cod penal, art. 84 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 84 alin. 1 pct. 3 teza 1 din Legea nr. 59/1934 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, reținându-se că în perioada decembrie 2008 -.februarie 2009 deținut fără drept 2.947 cartușe de vânătoare iar la data de 09 septembrie 2008 emis filele cec seriile BK -, BK - și BK - cu dată falsă, în valoare totală de 145.497,36 lei, fără a avea la tras (bancă) disponibilul necesar.
Măsura arestării preventive - dispusă în baza art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - a fost menținută succesiv în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, iar la data de 11 septembrie 2009, Judecătoria Huși, prin sentința penală nr. 305, l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.
Astfel, potrivit art. 5 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial "arestat în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune". Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută "pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent" (art. 5 paragraf 1 lit. "a" din Convenție).
Instanța de apel, efectuând verificările impuse de legea procesual-penală, în mod just a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt actuale și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului fiind incidente dispozițiile art. 143 și ale art. 148 lit. "f" Cod procedură penală respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus săvârșită mai mare de 4 ani închisoare și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică prevăzută de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoană în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Instanța de apel a examinat plural criteriile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, apreciind în mod just că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere în cadrul comunității raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale, ocrotite prin textul incriminator și al limitelor de pedeapsă.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul privării de libertate, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală urmează să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat; onorariul pentru traducător se va avansa din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 30 lei, onorariu traducător se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
03.11.2009
2 ex.
CURTEA DE APEL
DOSAR NR-
DIN 09.11.2009
Catre,
CURTEA DE APEL IAȘI
- Serviciul Contabilitate
Vă inaintam, alaturat, copie de pe cererea traducatorului de limbră italiană - prin care solicita a i se aproba plata serviciilor prestate la termenul de judecata din data de 30.10.2009 in dosarul penal nr-, copia autorizației nr.22179 emisă de Direcția pentru servicii juridice conexe și copia deciziei penale nr.688 pronuntata de Curtea de Apel I la data de 30.10.2009 prin care instanta a admis cererea formulata de traducator si a dispus plata catre acesta la sumei de 30 lei - onorariu traducător, spre cele legale.
PRESEDINTE, GREFIER,
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
