Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 689
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul -, fiul lui si, nascut la 05.10.1985 - detinut in Penitenciarul Iași, impotriva incheierii de sedinta din data de 20.10.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent - asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizează că-și mentine recursul declarat și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cererei de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicită admiterea recursului și a se dispune judecarea inculpatului in stare de libertate. In funcție de probele și dovezile existente la dosar a se decide, inculpatul nu recunoaște in totalitate faptele.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, consideră că, instanta de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor existente la dosarul cauzei, a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, inculpatul mai are o condamnare de 3 ani pentru infractiunea de viol. Pentru aceste motive, solicita respingerea recursului ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate intrucat are sotia insărcinată.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 28 mai 2009, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b al. 1 Cod procedură penală constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b al. 3 Cod procedura penală menține măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.10.1985 în oraș C, jud. C S, cu domiciliul în com., sat, jud. I, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103/U din 03.09.2009 emis de Tribunalul Iași.
Admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de inculpat, prin apărător.
Față de manifestarea de voință, în latura civilă a cauzei, instanța apreciază ca fiind oportună efectuarea unei adrese către I, cu solicitarea de a efectua o nouă evaluare psihologică a părții vătămate, care să aibă ca și obiectiv prezentarea consecințelor pe termen scurt și pe termen a faptei de tentativă la viol, bănuit că ar fi fost comisă asupra acesteia la data de 01.09.2009.
Amână cauza și acordă termen de judecată la data de 17.11.2009, pentru când:
- se va cita inculpatul în Penitenciarul Iași cu datele de stare civilă;
- se va repeta procedura de citare cu martora, urmând ca pe numele acesteia să fie emis și un mandat de aducere;
- pune în vedere martorilor și să se prezintă la următorul termen de judecată, având asupra lor un act de identitate
- se vor cita martorii, și;
- pune în vedere inculpatului ca la următorul termen de judecată să depună înscrisurile în circumstanțiere;
- pune în vedere părții vătămate să depună la dosar o copie după certificatul de naștere;
- se va emite adresă către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, cu solicitarea de a comunica instanței dacă la acest moment se efectuează consiliere psihologică cu partea vătămată și cu mențiunea pentru psihologul de caz să prezinte primele concluzii legate de starea emoțională a părții vătămate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cadrul procesual care reglementează măsura arestului preventiv în faza judecății îl constituie dispozițiile art. 300 ind.2 și 160 ind. b din Codul d e procedură penală, texte cu denumirea marginală "Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății".
De asemeni, cu privire la măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpatul aflat în faza judecății, sunt incidente și dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală, text ce reglementează înlocuirea măsurii preventive.
Din analiza textelor de procedură penală sus menționate - art. 300 ind.2, art. 160 ind. b și art. 139 alin.1 Cod pr. pen. - rezultă că, în cursul judecății, instanța chemată să examineze și să dispună asupra măsurii arestării preventive a inculpatului trebuie să stabilească, mai întâi, care au fost temeiurile care au fost avute în vedere și care au determinat luarea măsurii preventive. Numai după ce sunt identificate respectivele temeiuri, instanța va trebui să stabilească dacă ele continuă să existe sau, dimpotrivă, dacă acestea au încetat ori, eventual, s-au modificat. In ipoteza in care constată ca temeiurile arestării inițiale exista, instanța va aprecia dacă ele mai justifica sau nu detenția preventivă și pe viitor. Totodată, instanța va trebui să constate dacă nu au apărut temeiuri noi, în raport de cele inițiale, care să justifice menținerea infractorului în mediu carceral.
În cauza de față, prin încheierea de ședință nr. 138 din 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive fiind cele prevăzute în art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ulterior momentului la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, procurorul de caz a finalizat urmărirea penală, emițând la data de 21.09.2009, rechizitoriul prin care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul comiterii unei infracțiuni de "tentativă la viol" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal.
După înregistrarea dosarului la instanță, în cadrul procesual reglementat de art. 300 ind.1 Cod procedură penală, instanța competentă a dispus menținerea măsurii preventive față de inculpatul.
La acest moment, în urma unei noi examinări a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, exclusiv prin prisma legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, instanța a constatat că temeiurile arestării inițiale sunt prezente și că ele continuă să legitimeze menținerea inculpatului în mediu carceral.
Astfel, din analiza coroborată a plângerii și declarațiilor părții vătămate, mențiunile certificatului medico legal nr.11774 din 02.09.2009 întocmit de I, fișa de examinare psihologică a părții vătămate, procesul verbal întocmit cu ocazia conducerii în teren a organelor de anchetă de către partea vătămată și planșa foto aferentă, procesul verbal întocmit cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte ale părții vătămate și planșa foto efectuată cu aceeași ocazie, declarațiile martorilor, -, și, rezultă date credibile și verosimile care îndreptățesc un observator obiectiv să bănuiască, într-un mod legitim, că în seara zilei de 01.09.2009, inculpatul, ar fi exercitat acte de violență fizică asupra minorei, în scopul de a realiza cu aceasta un act sexual, activitatea infracțională fiind întreruptă datorită intervenției martorei.
Mijloacele de probă administrate la termenul de judecată de astăzi - declarația părții vătămate și declarațiile martorilor, și - - confirmă, o dată în plus, existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă încriminată de normele de drept comun.
Fapta pentru care există motive plauzibile de a se bănui ca a fost comisă de inculpat este sancționată de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe baza mijloacelor de probă existente la dosar, tribunalul a apreciat că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, în opinia instanței, din analiza coroborată a următoarelor elemente existente în cauză: importanța relațiilor sociale pretins lezate b(relațiile sociale care reglementează libertate și inviolabilitatea vieții sexuale), gravitatea sporită a faptei pentru care există motive verosimile de a se bănui că a fost comisă de inculpat, împrejurările și modalitatea concretă in care se bănuiește că s-a derulat activitatea infracțională - asupra unei minore pe care o cunoștea întrucât locuia în vecinătate, prin acostarea acesteia în drumul sătesc și încercarea (neizbutită) de aod uce într-un loc izolat, prin agresarea fizică repetată a victimei - la urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului victimei minore și din antecedența penală a inculpatului care anterior a suferit mai multe condamnări la pedepse privative de libertate, inclusiv pentru comiterea unei infracțiuni de viol, aspect ce denotă perseverență din partea acestuia în domeniu infracțional. Toate aceste aspecte la care se adaugă și împrejurarea (constatată la termenul de astăzi) că inculpatul a făcut demersuri în scopul de aod etermina pe partea vătămată să-și retragă acuzațiile (trimițând familiei acesteia două scrisori care au fost depuse la dosar) vin în sprijinul aprecierii că, în scopul unei bune desfășurări a procesului penal, este necesară menținerea detenției preventive față de.
Pentru considerentele sus arătate, prima instanță a reținut că rațiunile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au modificat și că acestea continuă să legitimeze menținerea detenției preventive.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul a invocat și faptul că situația familială dificilă - soția este însărcinată, părinții nu dispun de venituri, el fiind singurul întreținător, constituie un element ce justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 138 din 3 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. j Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 21 septembrie 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 1452/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 1.09.2009, în jurul orelor 19,30, inculpatul a abordat minora, în vârstă de 14 ani și 3 luni într- zonă izolată de la marginea satului, unde încercat, prin constrângere fizică, să supună unui raport sexual, inculpatul i-a aplicat repetate lovituri în zona feței, a încercat să o sugrume, căutând să-i înfrângă rezistența, însă nu a reușit să consume actul infracțional datorită opoziției minorei, care s-a dovedit a fi eficientă.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 2 Cod procedură penală și apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. j Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, în sensul art. 143 Cod procedură penală, dispoziții ce se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO prevederi în sensul cărora privarea de libertate este permisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În același timp prima instanță a reținut corect că în cauză este operant cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă conform art. 148 lit. f cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptei, de modalitatea de săvârșire reținută, de natura și importanța relațiilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la pedepse privative de libertate, inclusiv pentru comiterea unei infracțiuni de același gen, activitate ce a condus la tulburare socială de natură justifica o perioadă de timp lipsa de libertate a acestuia prin luarea, respectiv menținerea, măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, cât și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii, arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate inculpatului.
Ca urmare, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obliga recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
