Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 687
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 04.08.1962 - detinut in Penitenciarul Iași, impotriva incheierii penale din data de 23.10.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cererei de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul a declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, considerând că, in mod netemeinic si nelegal instanța a dispus ca acesta să rămână in stare de arest. O spune și practica, și teoria că, starea de arest este o măsură de excepție care se poate lua in cazuri bine definite de lege sau pentru a nu se sustrage de la judecată.
Consideră că, inculpatul nu reprezintă un pericol pentru comunitatea in care acesta trăiește. Instanța a apreciat că, lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, dar nu a apreciat corect acest pericol raportat la probatoriul administrat in cauză.
Intr-adevar, din probele administrate ar rezulta o anumită vinovăție a inculpatului, insă, dacă instanța va analiza și actele si probele pe care inculpatul si le-a administrat in apărare, va constata că inculpatul nu este o persoană care să creeze in comunitatea din care face parte un sentiment de insecuritate, este o persoană muncitoare, este căsătorit, are 6 fete, cea mică are 5 ani. Pe fondul unor neințelegeri mai vechi cu unchiul său, s-a ajuns la acest conflict.
S-a reținut că ar mai fi fost condamnat pentru fapte de violență, dar inculpatul s-a reabilitat. Din punctul său de vedere acesta nu are nici un fel de antecedente penale.
Inculpatul are probleme foarte mari de sănătate, a luat legatura cu medicul de la penitenciar să-i dea o rețetă, pentru a se putea trata, pentru a-si putea ameliora starea de sanatate. Starea de arest i-ar afecta in mod grav sănătatea.
Solicită a i se acorda clemență și a se dispune judecarea acestuia in stare de libertate, dosarul in fond se apropie de final, a dat declarații de nerecunoaștere a faptei. Măsura arestarii preventive trebuie analizată cu o mare responsabilitate.
Raportat la toate acestea, la situația in care se găsește inculpatul in acest moment, starea de sănătate precară, solicită admiterea recursului, casarea incheierii recurate si pe fond - lăsarea inculpatului in stare de libertate.
In subsidiar, solicită a-i fi admisă cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu măsura obligarii de a nu parasi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, instanta de fond a pronunțat o incheiere legala si temeinica, este un probatoriu consistent, probatoriu care a fost analizat in mod judicios de catre instanță. Leziunile produse partii vatamate au necesitat 65-70 zile de ingrijiri medicale, de aici și incadrarea juridică a faptei.
Consideră că subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, cele prevazute de art.148 lit.f Cod procedura penală, se regăsesc in incadrarea in drept și stabilită de instanță, și care corespunde referatului procurorului de propunere a arestarii preventive, motiv pentru care, solicita respingerea recursului ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, nu se consideră vinovat, unchiul său i-a bătut fiica. Consideră că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică și solicită a se dispune judecarea sa in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 23 octombrie 2009 constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-o conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, respingând cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând din oficiu, conform dispozițiilor art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, instanța constată, din analiza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, că arestarea preventivă a fost dispusă, prelungită și apoi menținută față de inculpat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Raportat la faza procesuală a cauzei, la scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal prevăzut de disp. art.136 Cod pr. penală și având în vedere că temeiurile inițiale de arestare, respectiv cele prev. de art. 148 lit. "b, f "Cod procedură penală nu au încetat,nu s-au modificat astfel să devină aplicabile disp. art. 139. pr. penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, iar protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămâne importantă și relevantă în raport cu persoana acestuia, apreciază că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului în acest stadiu procesual este legală și temeinică. Instanța are în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii presupus a fi comisă, precum și circumstanțele în care s-a comis fapta descrisă prin actul de sesizare a instanței.
În considerarea celor arătate nu se poate aprecia că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil sau că impactul social negativ al faptei presupus a fi comisă de către inculpat s-ar fi atenuat odată cu timpul scurs de la arestarea inculpatului.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătorești (audierea unor martori din lucrări, documentația medico-legală) pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Tribunalul reține că prin concluziile formulate la termenul de azi de apărătorul inculpatului cu privire la măsura arestării preventive, s-a apreciat că bolile de care suferă inculpatul impun judecarea acestuia în stare de libertate, solicitându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Instanța reține însă că starea de sănătate precară a inculpatului - dovedită prin documentația medico-legală existentă la dosarul cauzei - nu poate conduce la punerea sa în libertate. De altfel, tribunalul, prin Încheierea de ședință din 25 februarie 2009, avându-se în vedere concluziile Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/-/2008 din 24.09.2008 și suplimentul la acest raport, întocmit de " MINOVICI" B, a dispus în mod provizoriu, conform disp. art. 113 Cod penal, obligarea la tratament medical a inculpatului.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va constata ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, măsură pe care o va menține și care va fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală. Se va respinge cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit instanța de fond i- menținut starea de arest preventiv întrucât el poate fi judecat și în libertate, neprezentând pericol public pentru comunitate. Arată inculpatul că este căsătorit, are 6 fete, este o persoană muncitoare și nu are antecedente penale, în prezent având probleme foarte mari de sănătate.
Solicită inculpatul lăsarea în libertate, întrucât dosarul este aproape finalizat sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai blândă.
Inculpatul în ultimul cuvânt susține că este nevinovat iar unchiul său i-a bătut fiica.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, fiind îndeplinite prevederile art. 143, 148 lit. b, f Cod procedură penală.
Instanța de fond a apreciat temeinic în cauză că pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, neîncetând nici unul din temeiurile inițiale ale arestării preventive a acestuia. Astfel, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, fapta prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 175 lit. c și i Cod penal, faptă pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă fără dubiu că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public concret pentru ordinea publică.
Fapta inculpatului de a lovi partea vătămată, unchiul său, cu o în cap, cu picioarele iar mai apoi cu partea metalică a unui hârleț în zona gâtului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața denotă o periculozitate sporită a inculpatului, care este o persoană violentă, după cum rezultă din cazier, chiar dacă este reabilitat.
În acest context, împrejurările personale invocate de inculpat nu sunt de natură a diminua periculozitatea pe care acesta o prezenta pentru societate și a determina punerea lui în libertate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 23 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 23.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obliga recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11,11,2009
Tribunalul Vaslui
Jud. -
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
