Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 698/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 698
Ședința publică din data de 3.09.2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Cristina Georgescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, ns.la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 26.08.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată ia, aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat, apărător ales din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpată, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpată arată că aceasta este arestată de 18 luni în baza unei declarații dată de un alt inculpat fără a exista vreo altă probă în dosar și nu există nici un alt indiciu temeinic care să fi condus la luarea acestei măsuri.
Referitor la martorii sub acoperire arată că nu se știe dacă aceștia există măcar fizic, nu au avut posibilitatea să le adreseze întrebări iar instanța de fond doar a dat citire declarațiilor acestora.
Mai arată că la instanța de fond s-a refuzat administrarea probatoriilor solicitate de către inculpată, motiv pentru care a și invocat excepția de neconstituționalitate.
Totodată arată că, activitatea infracțională a inculpatei se reține pe o perioadă de 3 ani ca fiind săvârșită în Spania, Olanda, fiind vorba astfel de trei comisii rogatorii.
-2-
De asemenea arată că recurenta a venit în țară din proprie inițiativă, a primit drept de ședere în Spania timp de 5 ani fără nicio problemă, este trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri în modalitatea deținere, urmărirea penală este superficială, s-a depășit cu mult termenul rezonabil iar neprezentarea martorilor cu identitate protejată în fața judecătorului fondului constituie o gravă încălcare a dreptului său la apărare, astfel cum rezultă din întreaga legislație europeană în materie.
Mai arată că refuzul instanței de fond de a administra probatorii constituie o gravă încălcare la un proces echitabil, o arestare preventivă îndelungată constituie o anticipare a pedepsei și astfel, solicită a se constata că termenul rezonabil a fost cu mult depășit.
Într-adevăr cauza este complexă, dar trebuia soluționată la urmărirea penală, inculpata nu face altceva decât să-și apere drepturile sale, iar faptul că judecătorul de la instanța de fond este obligat să completeze urmărirea penală nu este din vina inculpatei.
Consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatei și în acest sens solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii atacate, punerea inculpatei în stare de libertate și respectiv înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu precizarea că, în practica Curții de Apel Ploiești există o concordanță între drepturile inculpatei de a fi judecată în stare de libertate și legislația europeană.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Consideră că, în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, având în vedere că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 148 lit.f pr.penală, iar cu privire la termenul rezonabil arată că acesta se analizează în funcție de complexitatea cauzei.
Inculpata ia, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, întrucât faptele reținute în sarcina sa nu se confirmă, nu era în țară când s-a comis aceste infracțiuni, nu este de datoria sa să-și dovedească nevinovăția, iar menținerea acestei măsuri în continuare consideră că este o anticipare a pedepsei.
Mai arată că, are doar 23 de ani, avea permis de muncă, era studentă, va răspunde penal dacă va fi găsită vinovată, nu vrea să plătească pentru faptele altor inculpați, din momentul arestării sale se încalcă prezumția de nevinovăție și consideră că are dreptul să fie judecată în stare de libertate.
Referitor la declarația dată de inculpatul care o acuză de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arată că aceasta a fost dată doar pentru a beneficia de dispoz.art.16 din Legea nr. 143/2000.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
-3-
Prin Încheierea de ședință din 26.08.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în temeiul disp.art.300/2 rap.la art. 160/b,pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, printre alții și a inculpatei, fiica lui și, ns.la data de 20.01.1985, în prezent aflată în Penitenciarul și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
În baza art. 139 pr.penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata ia, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata ia, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând în esență, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, deoarece inculpata nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost dedusă judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte, se află în arest preventiv de aproximativ 18 luni, fiind incident astfel termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți trei inculpați și inculpatei ia, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, inițiere, organizare și conducere a unui grup infracțional profilat pe traficul de droguri, prev. și ped.de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 al.2, art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea finală a art. 33 lit.a, fapte sancționate cu închisoarea de până la 20 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi.
Prin același act de sesizare s-a disjuns cauza dispunându-se continuarea separată a cercetărilor față de alți șapte învinuiți puși sub acuzare pentru fapte de același gen, întâmpinându-se dificultăți în administrarea probatoriului, deoarece se sustrag de la urmărirea penală, fiind plecați din țară.
În esență, în sarcina inculpatei ia, s-a reținut că în perioada 2004 - 2007, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, având reședința pe teritoriul statului spaniol, în orașul Madrid, ar fi traficat cocaină ( în modalitatea deținerii), drog de mare risc.
S-a mai reținut că în perioada de referință, aceasta ar fi inițiat, organizat și condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe același trafic, folosind, în principal drept cărăuși, cetățeni români, care pentru sume importante în euro ar fi acceptat să plaseze cocaină în mai multe țări din spațiul european, respectiv Spania, Luxemburg, Belgia, Olanda, Suedia, în final introducând droguri și în România.
-4-
Se precizează că, după ce mare parte a membrilor rețelei constituite a fost arestată atât în Spania cât și în România ( în prezenta cauză ), respectiv la începutul lunii martie 2007, recurenta - inculpată s-a întors în țară, susținând că a așteptat la domiciliul său pentru a fi citată de autoritățile române în vederea clarificării situației juridice.
Din examinarea declarațiilor date de inculpată, în perioada urmăririi penale, rezultă cu certitudine că aceasta nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost dedusă judecății, relatând activitatea infracțională a coinculpaților A, și, pe primul indicându-l ca fiind liderul rețelei.
Este de remarcat faptul că, existența infracțiunilor și vinovăția recurentei au fost reținute de către organele de urmărire penală, prin coroborarea declarațiilor martorilor, parte cu identitate protejată, ale celorlalți inculpați, proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor înregistrate conform art. 91/1 și urm. pr.penală, precum și a acelora încheiate cu ocazia ridicării drogurilor, mijloace materiale de probă - introduse în țară, respectiv de la inculpatul și predate de martorul protejat.
Arestarea preventivă s-a dispus prin Încheierea de ședință nr. 10 din 21.03.2007 a Tribunalului Prahova, constatându-se că inculpata ia se află în situația prev.de art. 148 lit.f pr.penală, respectiv există indicii temeinice că ar fi comis infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost pusă în executare în baza mandatului nr. 32/U/2007 fiind deținută pe aceeași dată.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive au fost verificate cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de recurs competentă, urmare căilor de atac ordinare promovate de inculpată, arestarea fiind menținută cu respectarea dispoz.art.155 și urm. art. 300/1, art. 300/2 rap.la art. 160/b pr.penală.
Până în prezent s-au luat declarații coinculpaților și unora dintre martori propuși în acuzare, dar urmează a se observa că cercetarea judecătorească a întâmpinat serioase dificultăți, printre altele și datorită repetatelor cereri formulate împreună sau succesiv de către coinculpați în vederea revocării măsurii precum și în ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții procedurale ce vizează eventuale nulități ale urmăririi penale, cum ar fi restituirea cauzei la procuror.
Prin urmare, examinarea atentă actelor și lucrărilor dosarului, conduc la concluzia că, nu rezultă vreo schimbare a situației de fapt reținută prin rechizitoriu, coinculpații și martorii audiați menținându-și declarațiile făcute în cursul urmăririi penale.
Față de aceste considerente expuse, justificat tribunalul a apreciat că, chiar dacă cercetarea judecătorească este în curs de finalizare, iar procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate este condiționată de volumul de activitate al Curții Constituționale, pericolul concret prezentat pentru ordinea publică nu s-a diminuat impunându-se continuarea privării de libertate, ca necesară atât prevenirea relațiilor sociale privind sănătatea și ordinea publică cât și împiedicarea acesteia de a zădărnici aflarea adevărului.
-5-
Mai mult decât atât, modalitatea de operare, ascendentul asupra celorlalți inculpați și învinuiți, rolul deținut în gruparea infracțională, inițiată, organizată și condusă, acțiunea de grup transfrontalier, vizând siguranța programelor de control asupra drogurilor de mare risc, în mai multe state din spațiul european ( rezoluția delictuoasă întrerupându-se numai prin arestarea în parte a membrilor acesteia ), sunt susținute prin probe concludente administrate în cursul urmăririi penale, cum ar fi martori cu identitate protejată, interceptări autorizate ale convorbirilor telefonice, dar și parte dintre inculpați.
Apărările invocate de recurentă, cu privire la respingerea cererii de audiere a martorilor cu identitate atribuită conform art. 86/1 și urm. pr.penală, în condiții de asigurare a garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare, sunt chestiuni ce urmează să fie analizate și apreciate cu ocazia judecării cauzei în fond de instanța sesizată, în raport și de lipsa mijloacelor tehnice speciale la nivelul instanței.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că, recursul declarat de inculpata ia, este nefondat și pe cale de consecință urmează a fi respins în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și dispoz.art.192 al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din 26 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Cristina Georgescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./04.09.2008
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Cristina Georgescu
