Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (644/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 700
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 609 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 134/A din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 45637 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimatele părți civile și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpatdepune la dosar un memoriu.
Apărătorul recurentului inculpatdepune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul,invocă - în principal - disp. art.385/9 pct. 10 Cod procedură penală și - în subsidiar - disp. art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Apreciază că atât sentința instanței de fond, cât și decizia instanței de apel nu îndeplinesc cerințele imperative ale art. 356 Cod procedură penală, în condițiile în care nu se rețin în considerente probele avute în vedere la stabilirea existenței faptei și a vinovăției după cum instanțele nu au motivat înlăturarea probelor administrate în mod direct și nemijlocit și nici nu au răspuns apărării pe aspectul nevinovăției.
În condițiile art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală consideră că în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea cu privire la reaudierea martorului în raport de relațiile primite de la Spitalul de Urgență "Sf. ", nerespectând astfel dispozițiile art. 67 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere și motivele de recurs depuse în scris la dosar solicită admiterea recursului,casarea hotărârilor pronunțate în cauză și - în principal - trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului București, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Într-un subsidiar îndepărtat, dacă se va trece peste apărarea principală,solicită a se aprecia asupra pedepsei aplicate, avându-se în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul cu privire la cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10 și pct. 14 Cod procedură penală, le apreciază ca fiind greșit invocate având în vedere că instanța de apel, prin decizia penală nr. 134/A din 26 februarie 2009 răspuns în totalitate criticilor formulate de apelantul inculpat prin apărătorul său, atât sub aspectul solicitării reaudierii medicului curant - cu precizările din încheierea din 16 februarie 2009, când au avut loc dezbaterile pe fond și mențiunile din hotărâre.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs - vizând reindividualizarea pedepse - solicită a fi avute în vedere încadrarea juridică a faptei, cât și datele din fișa de cazier judiciar, care au atras aplicarea art. 37 lit.a Cod procedură penală. Raportat la aceste elemente și la modalitatea de comitere a faptei consideră că pedepsele au fost judicios individualizate, pedeapsa rezultantă fiind o pedeapsă justă, ce solicită a fi menținută în continuare.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reaudierea medicului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 609 din 27.10.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria sector 3 Bad ispus după cum urmează:
A admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.609/17.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B pronunțată în dosarul nr-.
A desființat în parte sentința apelată și, rejudecând,
A înlăturat interzicerea ca pedeapsă accesorie a dreptului prev.de art.64 lit.a teza I Cod penal.
A înlăturat luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la suma de 300 lei aplicată inculpatului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza dispozițiilor art.383 al. 1/1 Cod penal, rap.la art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.383 al.2 Cod procedură penală, a dedus prevenția de la data de 06.02.2008 la zi.
În baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 24.11.2007, în jurul orei 1400profitând de neatenția părții vătămate și a martorului care coroborează din autoturism pentru a remedia o la din față, inculpatul a sustras de pe bancheta mașinii poșeta cu actele, banii (3000 lei), carduri și bonuri valorice, precum și telefonul mobil,m toate bunuri ale părții vătămate.
Folosind un mod de operare identic, în ziua de 2.01.2007 inculpatul a sustras poșeta părții vătămate.
Situația de fapt a fost stabilită coroborându-se declarațiile părților vătămate cu susținerile martorilor audiați în cauză, precum și în parte, cu declarațiile inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere procesele-verbale încheiate cu ocazia desfășurării procedurii de recunoaștere din grup a inculpatului de către părțile vătămate.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere gravitatea și modul concret de operare, prejudiciile cauzate prin cele 2 infracțiuni, cât și antecedența penală a inculpatului, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că soluția de condamnare este consecința supraevaluării unui probatoriu inapt să înlăture orice dubiu asupra vinovăției inculpatul, care declară că este autorul celor două infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 134/A din 26.02.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a admis apelul inculpatului a desființat în parte sentința atacată și rejudecând a înlăturat interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal și măsura de siguranță a confiscării sumei de 300 lei aplicată inculpatului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 alin. 1 raportat la art. 350 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventiva a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 6.02.2008 la zi.
Pentru a decide astfel, în urma propriului examen asupra probatoriului, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, încadrarea juridică și regimul sancționator au fost corect stabilite de instanța de fond.
Astfel, tribunalul a reținut în cauză s-a conturat un modus operandi în așa fel încât ambele furturi au avut loc pe str. - - ziua, la orele 13-14, că ce urma a fi schimbată la ambele mașini era cea din dreapta spate, că după sustragere, autorul era așteptat de o mașină pe partea carosabilă din sens opus.
A mai reținut faptul că, în data de 23.11.2007, deci cu o zi înainte de comiterea primei din faptele ce fac obiectul prezentului dosar, din data de 24.11.2007, organele de cercetare penală din cadrul Poliței Sectorului 3 -Serviciul Investigații Criminale, au încheiat un proces verbal din car5e rezultă că, la data de 23.11.2007, în jurul orei 16.45, i-au observat, într-un autoturism marca Super cu număr de înmatriculare - pe numiții - conducând, pe inculpatul - pe locul din dreapta față și pe pe care i-au supravegheat având în vedere că erau cunoscuți drept autori de furturi din autoturisme ce folosesc metoda "înțepare de ". Cu ocazia acestei activități, organele de poliție au observat cum inculpatul și numitul se uitau cu atenție la autoturismele parcate pe dreapta, iar mașina în care se afla rula cu viteză mică și avariile aprinse (fii. 42 dup).
În ce privește declarația părții vătămate, tribunalul a reținut că aceasta cu ocazia audierii sale de către instanță a arătat că autorul faptei este inculpatul prezent în sală și că nu are nici un dubiu cu privire la acest aspect, precum și că, la poliție recunoașterea s-a realiza după mai multe planșe foto (fii. 108 ds. fd.).
Tribunalul a reținut că susținerile apelantului în sensul că martora nu ar fi confirmat în fața instanței cele consemnate în procesul verbal de recunoaștere după planșa foto efectuată de partea vătămată, se bazează pe o lecturare eronată a declarației acestei martore dată în fața instanței care a confirmat faptul că a fost prezentă la efectuarea actului procedural dar care a mai arătat că nu își amintește mai multe aspecte.
De asemenea, în ce privește aceeași faptă din data de 24.11.2007, tribunalul a mai reținut că partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat din planșa foto la numai câteva zile de la sustragerea genții, respectiv la data de 27.11.2007 și și-a menținut poziția și în fața instanței cu ocazia luării declarației, când a subliniat că inculpatul prezent în sala de judecată este autorul faptei.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a considerat că nu s-ar putea reține că există vreo neconcordanță evidentă între descrierea făcută de partea vătămată cu ocazia depunerii plângerii penale și recunoașterea efectivă, cu singura mențiune a culorii părului inculpatului indicată de partea vătămată ca fiind blond spre șaten într-una din declarațiile sale, aspect care însă nu este apreciat atât de semnificativ încât să se înlăture recunoașterea făcută din planșa foto cu atât mai mult cu cât partea vătămată a indicat și alte detalii, iar recunoașterea nu s-a făcut prin raportare la culoarea părului inculpatului.
În ce privește afirmația inculpatului în sensul că la acea dată s-ar fi aflat internat, verificările efectuate încă din faza urmăririi penale au infirmat această împrejurare (fii. 36, 37, 39, 41 dup).
In ce privește cea de-a doua faptă, din data de 21.01.2008, tribunalul a considerat, de asemenea că probele administrate conduc la concluzia că inculpatul este autorul faptei.
Astfel, în plus față de argumentele primei instanțe, s-a arătat că mașina cu care a plecat inculpatul a fost urmăriră îndeaproape de organele de poliție, de mai multe echipaje, având în vedere viteza cu rula autoturismul în care se afla inculpatul și manevrele efectuate, fiecare dintre echipajele de poliție întocmind rapoarte în acest sens și care se coroborează cu declarațiile martorilor și date în faza urmăririi penale.
Împrejurarea că martorul, martor asistent la recunoașterea din planșa foto a inculpatului de către partea vătămată și a declarat în fața instanței că nu a fost prezent la efectuarea actului respectiv, tribunalul consideră că nu poate invalida proba astfel administrată având în vedere împrejurarea că atât partea vătămată cât și martorul au susținut și în fața instanței (fii. 155, 156 ds. fd) că inculpatul prezent în sală este autorul furtului. Tribunalul mai arată că pentru acest tip de activitate, respectiv recunoașterea inculpatului din planșa sau din grup, nu există vreo prevedere expresă care să impună prezența unui martor asistent.
Tribunalul mai reține că martorul și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale arătând că acestea corespund adevărului (fii. 323 ds.fd).
In ce privește declarația martorului, tribunalul a reținut că acesta a revenit parțial asupra declarației inițiale arătând că nu l-a văzut pe inculpat să fi avut vreo genată asupra sa, precizând că ar fi fost forțat să dea acea declarație la poliție (fii. 231 ds.fd). Tribunalul a considerat că această revenire a martorului asupra declarației sale inițiale poate fi considerată drept subiectivă având în vedere și faptul că martorul este văr primar cu inculpatul, fiind deci subiectiv.
Prin urmare, tribunalul a considerat că probele administrate conduc la concluzia că inculpatul este autorul faptei din data de 21.01.2008.
In ce privește alibiul invocat de inculpat, tribunalul a considerat că acesta s-a dovedit nefondat atât prin declarația martorului medic audiat atât în faza urmăririi penale cât și în fața primei instanțe cât și prin proba cu înscrisuri.
În ce privește înscrisul nou depus în fața instanței de apel, tribunalul a considerat că acesta nu modifică concluzia de mai sus, susținerile apărătorului inculpatului în sensul că, în cuprinsul foii de observație, s-ar fi menționat un diagnostic la 72 de ore fiind nefondate pentru considerentele expuse în încheierea de dezbateri la care se face trimitere.
In consecință, tribunalul a considerat nefondate argumentele invocate de inculpatul apelant în susținerea solicitării sale de a se constata că nu este autorul celor două fapte.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzută de art. 3859pct. 10 și 14 din Cod procedură penală.
În argumentarea motivelor de recurs inculpatul susține în mod greșit, instanța de apel, instanța de apel i-a respins solicitarea reaudierii martorului, nerespectând dispozițiile art. 67 alin. 2 i 3 Cod procedură penală - motiv prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
De asemenea, se mai susține că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport cu circumstanțele reale și personale - motiv prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1.Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
După cum rezultă din însăși prevederea legală invocată, acest caz de casare există atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Or, în cauză instanța de apel s-a pronunțat cu privire la reaudierea martorului, respingând motivat această probă ( 57 verso dos. apel) situație care eclude incidența acestui caz de casare astfel cum a fost motivat de recurent.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
În raport cu criteriile de individualizare prevăzut de art. 72 Cod penal, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului și în final regimul sancționator stabilit inculpatului și în final regimul sancționator stabilit inculpatului este temeinic și legal.
În acest sens, Curtea are în vedere gravitatea concretă a activității infracționale, prin modul de operare precis gândit și pus în aplicare, iar pe de altă parte potențialul criminogen sporit al inculpatului rezultat din perseverența și "specializarea" acestuia în infracțiuni contra patrimoniului ( 189 ).
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că decizia atacată este temeinică și legală și în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517Cod procedură penală se va deduce prevenția de la 6.02.2009, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 609 din 27.10.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria sector 3
Deduce prevenția de la 6.02.2008 la zi.
Obligă recurentul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-29.05.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Niculina Alexandru, Nicoleta Grigorescu
