Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.7
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului susține recursul, iar cu referire la dispozițiile art.3856alin.3 Cod pr.penală, apreciază că menținerea stării de arest nu se justifică, solicitând revocarea acesteia.
Procurorul apreciază că, dimpotrivă, prima instanță, la înregistrarea dosarului, a procedat corect atunci când, în baza art.3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a menținut starea de arest față de inculpat.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 ianuarie 2010, Tribunalul O l t, în baza art.3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 9.10.1968 în S, Județ O, domiciliat în, sat, Județ O, CNP - - și a menținut măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.818/17.11.2009, Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, a condamnat pe inculpatul,
- n baza art.11pct.1 din Legea 61/1991, la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare ( fapta din 05.06.2009);
- în baza art 193 alin. 1 Cp a fost condamnat același inculpat la 6 (sase) luni închisoare (fapta din 10.06.2009, parte vătămată );
- în baza art. 239 alin. 2 Cp a fost condamnat același inculpat la 1 (unu) an închisoare (faptă din 10.06.2009, parte vătămată HG).
- în baza art. 272 ind. 1 alin. 1 Cp a fost condamnat același inculpat la 6 (sase) luni închisoare (faptă din 10.06.2009);
- în baza art. 321 alin. 2 rap. la alin. 1.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare (faptă din 10.06.2009).
În baza art. 33 - 34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare,în regim de detenție conform art. 57 Cp.
În baza art. 350 Cpp s- menținut starea de arest preventiv a inculpatului si in baza art. 88 Cp a fost dedusa din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu 11.06.209 la zi.
În baza art.71 alin 2.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b Cod Penal, cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a pen Cod Penal a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 1 Cp - fapta nu există ( parte vătămată, faptă din 10.06.2009).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. h pen Cod Penal s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru art. 192 alin. 1 Cp întrucât partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă ( fapta din 10.06.2009).
S-a luat act ca partile vătămate, si nu HG s-au constituit parti civile in procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare statului.
A fost obligata partea vătămata la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina si inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 06.01.2010.
După înregistrarea cauzei, în condițiile art 3001alin 1.p Cod Penal s-a fixat termen pentru verificarea măsurii arestării preventive la 07.01.2010, termen la care în complet legal constituit s-a pus în discuția părților legalitatea si temeinicia măsurii preventive dispuse in cauza.
Asupra acestui aspect instanța a reținut că în condițiile art. 136.C.P.P. măsurile preventive sunt dispuse pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, in condițiile si cazurile stabilite prin dispozițiile art 148.
C.P.P.In prezenta cauză, față de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea din 11.06.2009 în temeiul dispoz. art. 148 alin. 1 lit. e și f C.P.P. apreciindu-se că lăsarea sa în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică în contextul săvârșirii mai multor infracțiuni in aceeași împrejurare, printre care si infracțiuni de violenta împotriva organelor de politie care au intervenit in conflictul inițial.
Întrucât temeiurile care au impus inițial luarea măsuri preventive nu s-au schimbat, circumstanțele care particularizează atât apelantul inculpat, cât și faptele reținute în sarcina acestuia, justificând prezumția simplă că lăsarea sa în liberate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In absența unor condiții legale în baza cărora să se aprecieze pericolul pentru ordinea publică, instanța, pe baza tuturor datelor referitor la fapta și făptuitor, a apreciat că relevante sub acest aspect fiind datele despre comportamentul său anterior, cu referire în special la eventuala adoptare în trecut a unor comportamente similare, scopul urmărit de făptuitor prin săvârșirea faptei, natura infracțiunilor săvârșite și împrejurările care au determinat și favorizat adoptarea conduitei infracționale, impactul faptelor in comunitate prin sentimentul de insecuritate firesc pe care îl generează.
Tribunalul a reținut in concordanta si cu jurisprudenta CEDO ca orice masura preventiva privativa de drepturi trebuie sa aiba o durata rezonabila, fara insa ca acest aspect sa poata fi analizat in abstract, ci in concret in fiecare caz in parte in raport de particularitatile activitatii infractionale desfasurate si datele despre persoana inculpatului, context in care considerentele de fapt expuse anterior justifica concluzia ca o durata a arestarii preventive de sase luni in conditiile in care pedeapsa prevazuta de lege pentru una din infractiunile savarsite este de pana la 7 ani inchisoare nu este excesiva.
In consecință, a apreciat prima instanță, niciunul din temeiurile ce a determinat luarea măsurii nu a încetat și nici nu s-a schimbat, neexistând nici o probă în acest sens, în condițiile în care este evidentă existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, ținând seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor.
Față de considerentele expuse, instanța de apel a apreciat potrivit art.3001alin.1 că C.P.P. măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică și legală, a fost dispusă cu asigurarea garanțiilor procesuale necesare unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, beneficiind de asistență juridică și în consecință în baza art.3001alin.3 s C.P.P.-a dispus menținerea acesteia, întrucât temeiurile care au fundamentat luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii prin care instanța de apel, la înregistrarea dosarului, după verificare, a menținut măsura arestării preventive față de inculpat, în aplicarea dispoz.art.3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a formulat recurs acesta din urmă, apreciind, cu trimitere la dispozițiile art.3856alin.3 Cod pr.penală, că menținerea arestării nu se justifică.
Recursul declarat este nefondat.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că inculpatul, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru mai multe infracțiuni (prev.de art.193 alin.1, art.2721alin.1, art.321 alin.2 Cod penal), a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispoz.art.71 alin.1, 2 rap.la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, prin sentința penală nr.818 din 17 noiembrie 2009 Judecătoriei Slatina.
Întrucât temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, acelea prev.de art.143 rap.la art.148 lit.f Cod pr.penală, impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, se va aprecia că justificat a procedat instanța de apel atunci când, în aplicarea art.3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a menținut arestarea preventivă față de inculpat.
Așadar, pentru că dispoziția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică, urmează ca potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul declarat de inculpat, să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 110 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 11 ianuarie 2010.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.GV
Gh.
PS/26.02.2010
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Tamara Carmen
