Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 6
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul -, împotriva încheierii din 06.01.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând cauza în stare de soluționare, s-a acordata cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii preventive.
Se invocă de către apărător nelegalitatea luării măsurii arestului preventiv, în condițiile în care, în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 197 alin.2 Cod procedură penală, respectiv nulitatea încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv, în condițiile în care a fost încălcat termenul imperativ prev. de art. 160 Cod procedură penală, privitoare la înaintarea dosarului instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.
Se mai arată că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat în cauză, față de gravitatea și impactul social deosebit al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 06.01.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în baza art.3001alin.3 p, s-a menținut în continuare măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul -, trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic și consum de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 p și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.33-34 p și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de avocatul, apărătorul ales al inculpatului.
a dispune astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 88/D/P/2009, al - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului -, fiul lui și, născut la 11.09.1977, în localitatea Tr.S, județul M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, județul M, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.33-34 cod penal.
În fapt s-a reținut că, inculpatul - a consumat droguri de risc, iar în perioada 20.11.20009 - 04.12.2009, a vândut persoanei sub acoperire cantitatea de 8,70 grame de droguri de risc, cu sumele de 150 euro și 150 lei. Totodată, în perioada septembrie - 11 decembrie 2009, același inculpat a vândut numitului cantitatea de aproximativ 4 grame de droguri de risc, cu suma 350 lei.
Prin încheierea nr. 25 din 12.12.2009, dată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile fiecare, începând cu data de 12.12.2009 până la data de 09.01.2010, ca temei al arestării reținându-se disp.art. 148 lit. f
C.P.P.În cauză, s-a constatat că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpat, subzistă și în prezent, sub aspectul ambelor condiții cumulative prevăzute de textul de lege.
S-a reținut, din actele și lucrările existente în dosarul de urmărire penală, respectiv,declarațiile învinuitului, rapoartele de constatare tehnico - științifică, din procesele verbale încheiate între investigator și colaborator, procesul - verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului - - și notele de redare a înregistrărilor telefonice, că sunt indicii temeinice, astfel cum sunt definite de art. 681.C.P.P. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele reținute în actul de sesizare.
De asemenea, s-a constatat că, infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a fost sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În cauză, a fost îndeplinită și condiția referitoare la starea de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului o reprezintă pentru ordinea publică, condiție ce a rezultat din natura și gravitatea faptelor, amploarea activității infracționale, constând în reținerea formei continuate a infracțiunilor pentru care este cercetat, rezonanța unor asemenea fapte în rândul semenilor noștri, dar și, sentimentul de insecuritate creat opiniei publice, în situația în care persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi cercetate în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că măsura arestării preventive luată de instanță s-a făcut cu respectarea legii și cum temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, în baza art.3001alin 1 și 3.C.P.P. s-a apreciat că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul -.
Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, s-a reținut că, în cauză, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că, nefiind îndeplinite cerințele art. 139.C.P.P. cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu a fost întemeiată, fiind respinsă.
În conformitate cu art. 192 alin 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, apreciind încheierea instanței de fond, ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se invocă nulitatea încheierii prin care a fost menținută măsura arestării preventive, în condițiile în care s-au încălcat dispoz. art. 160 Cod procedură penală, condiția fiind prevăzută imperativ de lege.
Se mai arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Analizând motivele de recurs invocate, se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Art. 1602Cod procedură penală, arată că atunci când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
Ori, observând dispoz. art. 197 Cod procedură penală, ce reglementează nulitățile în procesul penal, se constată că ipoteza enunțată de art. 1602Cod procedură penală, nu se regăsește în categoria termenelor sancționate cu nulitatea potrivit legii, astfel încât susținerea recurentului în sensul caracterului imperativ al termenului de 5 zile, și care ar atrage nulitatea actelor de procedură încheiate, cu nerespectarea acestui termen, este nefondată.
Cu privire la motivele invocate de același recurent, privind schimbarea condițiilor ce au impus luarea măsurii arestului preventiv, se constată de asemenea că și acestea sunt nefondate.
Măsura arestului preventiv a fost luată și menținută în condițiile art. 148 lit. f cod penal, constatându-se că temeiul legal subzistă și în continuare.
Aprecierea instanței de fond în ceea ce privește menținerea măsurii preventive, este judicioasă.
Astfel, în cauză au fost administrate probe ce se constituie în indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în actul de sesizare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reglementată de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 este mai mare de 4 ani, iar întreg probatoriul administrat, relevă starea de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru ordinea publică.
Gravitatea faptelor, amploarea și perseverența infracțională a inculpatului în acest ciclu infracțional, impactul social deosebit al infracțiunilor de acest gen la nivelul societății, sunt elemente ce impun menținerea măsurii arestului preventiv, cum temeinic a apreciat prima instanță.
Față de cele de mai sus, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul -, împotriva încheierii din 06.01.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 ianuarie 2010.
G - - - - -
Grefier
Red.jud/
F/
S/
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Tamara Carmen
