Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 705/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 705
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 24 iulie 1988, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință din data de 7 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul disp. art.3002cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestuia și s-a menținut această măsură pe parcursul judecății cauzei în apel.
Totodată, a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.6032/16.10.2009 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurent, susține că se critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 7 octombrie 2009, aceasta fiind nelegală.
Astfel, se precizează că tribunalul în mod nelegal a apreciat că nu se poate înlocui măsura arestării preventive luată față de inculpat cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se află nici o probă concludentă din care să reiasă vinovăția sa în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Se mai arată că aceeași instanță nu a avut în vedere nici circumstanțele personale ce operează în favoarea inculpatului pentru admiterea cererii formulate, respectiv că acesta are în întreținere un copil minor în vârstă de 11 luni, soția nu realizează nici un venit și urmează să sufere o intervenție gravă pe creier, părinții inculpatului sunt și ei gravi bolnavi și nu-și pot ajuta nora în nici un fel și mai ales, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul obligându-se să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori va fi chemat.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, solicită a se constata că subzistă în continuare toate motivele care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, motive ce au dus în final la condamnarea acestuia de către instanța de fond la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Se susține că în cauză nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat privarea de libertate a recurentului - inculpat, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, modalitatea de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea să-și ajute familia, care are probleme foarte grave, așa cum s-a arătat de apărător. Precizează că fapta pentru care a fost condamnat nu a fost săvârșită cu violență, dovadă în acest sens fiind un martor descoperit de familia sa care susține că a văzut partea vătămată la data comiterii infracțiunii căzută, fiind în stare de ebrietate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 24 iulie 1988, fiul lui și a, născut la data de 25 aprilie 1990 și, fiul lui - și, născut la data de 26 iulie 1991, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni și a menținut măsura arestării preventive luată față de aceștia.
Prin aceeași încheiere s-au respins cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.711/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpinas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal, iar pentru inculpatul și cu aplicarea disp. art.99 și urm. cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut că în seara zilei de 3 martie 2009, în jurul orelor 23,30, au deposedat prin violență pe partea vătămată de o geantă pe care o avea asupra sa, în care erau mai multe înscrisuri și documente cadastrale, precum și de două telefoane mobile, iar ulterior, constatând că în geantă nu sunt bani sau bunuri care să poată fi valorificate au incendiat geanta și întregul conținut iar unul dintre telefoane a fost distrus și cel de al doilea a fost vândut unei terțe persoane.
Inculpații, și au fost arestați preventiv de Judecătoria Câmpina prin Încheierea din Camera de Consiliu dată la 6 martie 2009, pe o perioadă de 29 de zile pentru primii inculpați și pe o durată de 19 zile pentru inculpatul minor, ulterior, măsura fiind prelungită prin Încheierea nr.32 din 23 martie 2009 și menținută apoi de Judecătoria Câmpina în cursul judecării cauzei în primă instanță.
La luarea măsurii preventive s-a reținut îndeplinirea cerințelor impuse de art.143 cod proc. penală, în sensul existenței indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați precum și cele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, dat fiind că infracțiunea de tâlhărie este sancționată de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
După administrarea probatoriilor, prin sentința penală nr.266 din 27 august 2009, Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a)cod penal, cu aplic. art.74 lit.a) cod penal, art.75 lit.c) cod penal și art.80 alin.2 cod penal, a condamnat pe inculpații a și la o pedeapsă de câte 7(șapte) ani închisoare, în condițiile prev. de art.71 alin2. rap. la art.64 lit.a) teza a II a și b) cod penal iar în baza disp. art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal, cu aplic. art.109 cod penal, art.74 lit.a) și art.76 lit.c) cod penal, a condamnat pe inculpatul minor la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2(două) luni închisoare, de asemenea, în condițiile prev. de art.71 alin2. rap. la art.64 lit.a) teza a II a și b) cod penal.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art.350 cod proc. penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpați și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă pentru fiecare, la zi.
Împotriva sentinței penale nr.266 din 27 august 2009 Judecătoriei Câmpina au declarat apel inculpații, și, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu prim termen de judecată la data de 4 noiembrie 2009.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și în conformitate cu disp. art.3002cod proc. penală, tribunalul a constatat respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește luarea și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, apreciind totodată că subzistă temeiurile avute în vedere inițial.
Reține instanța de apel că inculpații au fost cercetați, judecați și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal iar pentru inculpatul minor și cu aplic. art.99 și urm. cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 3 martie 2009, în jurul orelor 23,30, au deposedat prin violență pe partea vătămată de o geantă pe care o avea asupra sa, în care erau mai multe înscrisuri și documente cadastrale, precum și de două telefoane mobile iar ulterior, constatând că în geantă nu sunt bani sau bunuri care să poată fi valorificate au incendiat geanta și întregul conținut iar unul dintre telefoane a fost distrus și cel de al doilea a fost vândut unei terțe persoane.
S-a motivat că inculpații și-au ales o persoană cu rezistență fizică scăzută, sporind astfel șansele de a realiza hotărârea infracțională, așa încât față de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina acestora, circumstanțele reale ale comiterii faptei, tribunalul a apreciat că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel că în temeiul disp. art.3002cod proc. penală a menținut starea de arest preventiv a tuturor inculpaților.
Împotriva încheierii din 7 octombrie 2009 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a criticat încheierea susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se află nici o probă concludentă din care să reiasă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat de prima instanță.
Totodată, se susține că nu au fost avute în vedere nici circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor în vârstă de 11 luni, soția nu realizează venituri și urmează să sufere o intervenție gravă pe creier iar părinții inculpatului sunt la rândul lor bolnavi și nu pot oferi ajutor familiei acestuia.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv de Judecătoria Câmpina prin Încheierea de ședință din 6 martie 2009, reținându-se existența unor indicii temeinice, verosimile că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal, constând în aceea că împreună cu inculpații și, ultimul fiind minor, în seara zilei de 3 martie 2009, în jurul orelor 23,30, au deposedat prin violență pe partea vătămată de o geantă pe care o avea asupra sa, în care erau mai multe înscrisuri și documente cadastrale, precum și de două telefoane mobile, iar ulterior, constatând că în geantă nu sunt bani sau bunuri care să poată fi valorificate au incendiat geanta și întregul conținut iar unul dintre telefoane a fost distrus și cel de al doilea a fost vândut unei terțe persoane.
Totodată, au fost reținute dispozițiile cuprinse în art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se sancționează cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima dată prin sentința penală nr.266 din 27 august 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 3 martie 2009, parte vătămată.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.3002cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160bcod proc. penală.
Fiind legal investit cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații, și, Tribunalul Prahova, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpați, a constatat că la luarea și menținerea acesteia au fost respectate toate condițiile de fond și formă, apreciindu-se, totodată, că temeiurile avute inițial în vedere se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpaților, motiv pentru care a menținut starea de arest preventiv a acestora, respingând, pe cale de consecință, cererile de înlocuire a măsurii arestării cu o alta, neprivativă de libertate.
Soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, fiind conformă probelor și mijloacelor de probă administrate în cauză până în prezent.
Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a fost judecat și condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 7 ani închisoare, în regim privativ de libertate, reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunii de tâlhărie, în formă calificată prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 3 martie 2009, în jurul orelor 23,30, împreună cu inculpații și au deposedat, prin violență, pe partea vătămată de o geantă pe care o avea asupra sa, în care erau mai multe înscrisuri și documente cadastrale, precum și de două telefoane mobile iar ulterior, constatând că în geantă nu sunt bani sau bunuri care să poată fi valorificate au incendiat geanta și întregul conținut iar unul dintre telefoane a fost distrus și cel de al doilea a fost vândut unei terțe persoane.
Recurentul inculpat a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, ca de altfel și ceilalți inculpați, declarațiile acestora coroborându-se cu toate celelalte probe administrate în cauză, așa încât este total nejustificată susținerea recurentului, formulată prin apărător, în sensul inexistenței probelor concludente privind existența faptei și vinovăției inculpatului.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului și care în opinia acestuia ar justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate dintre cele arătate sub art.145 ori art.1451cod proc. penală, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.139 din același cod, dat fiind că nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive ci, așa cum a reținut și instanța de apel, ele subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale ori situația socio-familială a inculpatului sunt împrejurări preexistente momentului luării măsurii arestării preventive a acestuia, ce au fost avute în vedere de instanță cu ocazia analizei propunerii formulate de parchet în raport de dispozițiile cuprinse în art.136 alin.8 cod proc. penală și ca atare nu pot constitui temeiuri suficiente pentru înlocuirea măsurii preventive a arestării cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea ori țara.
Comiterea infracțiunii de tâlhărie împreună cu alte două persoane, prin atragerea în activitatea infracțională a unui inculpat minor, în timpul nopții, într-un loc public sunt circumstanțe care demonstrează gradul de pericol social ridicat al faptei comise, temeritatea inculpaților în săvârșirea unei infracțiuni atât de grave, ce afectează deopotrivă patrimoniul victimei dar și integritatea fizică a acesteia, așa încât, chiar dacă inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, scopul procesului penal poate fi atins numai prin privarea de libertate a acestuia, această măsură fiind menită să descurajeze persoanele tentate să comită astfel de infracțiuni, mai ales în contextul proliferării unor asemenea fapte.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că încheierea instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, fiind conformă probelor administrate în cauză și dispozițiilor cuprinse în art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală, așa încât în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat potrivit art.192 alin.2 cod proc. penală, inclusiv în ceea ce privește onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, stabilit conform art.5 alin.1 lit.d) din Protocolul comun nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 iulie 1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./ 20 Octombrie 2009
. fond - Trib.
Jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
