Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 1816,-
DECIZIA NR. 706
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 septembrie 1975, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
Totodată, în temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 130 lei, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.6034/16.10.2009 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurent, susține că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 7 octombrie 2009, prin care a fost respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, este nelegală, apreciindu-se în mod greșit că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri.
În acest sens, se arată că tribunalul nu a avut în vedere că în decursul ultimilor 7 ani inculpatul nu a mai săvârșit nici o faptă antisocială, este căsătorit iar la data comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată era încadrat în muncă, precum și faptul că în cauză au fost administrate toate probatoriile, astfel că prin punerea în libertate acesta nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului, cu atât mai mult cu cât a recunoscut fapta, regretând-o sincer.
Se apreciază că singurul motiv ce a determinat prima instanță să respingă cererea inculpatului este reprezentat de starea de recidivă a acestuia, însă nu s-a ținut cont de faptul că deși a comis anterior infracțiuni, recurentul de mai bine de 7 ani a avut o conduită bună, fără nici un conflict cu legea penală, dând dovadă de o dorință reală de a se reintegra.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, solicită a se constata că în mod întemeiat Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea inculpatul de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere gravitatea faptei comise de acesta, care a pătruns prin efracție, împreună cu alți coinculpați, în locuința părții vătămate de unde au sustras mai multe bunuri.
Se susține că raportat la natura infracțiunii săvârșite, la modalitatea concretă de comitere, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care se află în stare de recidivă, nu se impune liberarea provizorie a inculpatului.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că lasă la aprecierea instanței măsura ce urmează a fi luată în cauză, însă în situația în care va fi liberat se obligă să respecte obligațiile ce vor fi stabilite în sarcina sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 05 octombrie 2009 în dosarul nr. 1816,- al Tribunalului Dâmbovițas -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul inculpat (fiul lui și, născut la 17 septembrie 1975) deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca nefondat.
Totodată, acesta a fost obligat la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel prima instanță a constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat, circumstanțele personale ca și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală se justifică menținerea detenției provizorii, neexistând garanții privind înlăturarea pericolului concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut că în mod greșit cererea promovată a fost respinsă dându-se preferință antecedentelor penale, atâta timp cât este căsătorit, are o ocupație stabilă, nu a mai încălcat legea penală în ultimii șapte ani și nici nu poate influența buna desfășurare a procesului deoarece a recunoscut și regretat fapta dedusă judecății.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile legale și jurisprudența în materia liberării provizorii a unei persoane inculpate pentru infracțiuni contra patrimoniului comise în stare de recidivă au fost legal interpretate.
Într-adevăr, recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a,g,i cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, sancționată de legea penală cu maximum 15 ani închisoare iar primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 625/2002 a Tribunalului Giurgiu, considerată executată la 16 august 2003, situație juridică care potrivit art. 1602alin. 1 Cod proc. penală acordă vocație la instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Prin sentința penală nr. 144 din 04 iunie 2009 ce constituie obiectul apelului aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, reținându-se că la data de 13 martie 2009, în timpul nopții și împreună cu alți doi făptuitori, (unul multirecidivist) folosind un autoturism, s-au deplasat într-o localitate din județul limitrof unde prin efracție și escaladare au pătruns în locuința părții vătămate, însușindu-și fără drept o serie de bunuri aparținând avutului personal.
Identificarea și recuperarea bunurilor s-au realizat prin intervenția oportună a unor martori care au sesizat Serviciul de urgență al poliției, recurentul inculpat fiind descoperit ascuns într-un pod, la locul faptei.
Pe de altă parte, din fișa de antecedente penale rezultă că anterior el a fost condamnat tot pentru infracțiuni contra patrimoniului săvârșite împreună cu alte persoane, tot prin escaladare și efracție, executând o pedeapsă privativă de libertate.
Aceste împrejurări de fapt unite cu conduita procesuală adoptată după sesizarea instanței de judecată în sensul încercării de exonerare a răspunderii penale pentru ceilalți coinculpați, justifică concluzia primei instanțe că pericolul concret prezentat pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
de obstrucționare a justiției, inclusiv prin comiterea de noi infracțiuni există în continuare, având reprezentarea limitării pedepsei rezultante la cumulul juridic admis de prevederile art. 33, art. 34 Cod penal și în contextul punerii în libertate a coinculpatului ce a asigurat transportul la locul comiterii faptei.
Situația personală respectiv asigurarea întreținerii a trei copii minori ca și practicarea meseriei de tractorist nu prezintă o garanție serioasă că buna desfășurare a procesului s-ar putea realiza prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Pe lângă faptul că acestea au preexistat arestării și probabil au favorizat comiterea infracțiunii în dauna patrimoniului privat, din ancheta socială depusă la dosar rezultă că minorii sunt cuprinși în programul guvernamental de asistență socială, beneficiind de alocație.
Celelalte împrejurări invocate ca temei al cererii formulate, de asemenea, în raport de modalitatea comiterii faptei în grup de trei persoane, urmează să fie examinate în cadrul aprecierii pedepsei judiciare, neconstituind motivele legale în sensul dispozițiilor art. 1602Cod proc. penală.
Concluzionând, încheierea atacată este dreaptă și conformă legii iar recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat potrivit art. 38515pct. 1 lit. b cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, în dosarul nr.1816,-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./19 Octombrie 2009
. fond 1816,- Trib.
Jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
