Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 72/R/2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu și că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Susține că inculpatul s-a aflat la un bar într-o altă localitate decât cea de domiciliu, motiv pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru încălcarea obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că perioada de arest preventiv a fost suficientă pentru ca inculpatul să realizeze că a procedat greșit și că acest lucru nu se va mai repeta.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Arată că inițial s-a luat față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în temeiul art. 145 pr.pen. O dată cu luarea acestei măsuri i s-au stabilit inculpatului anumite obligații, punându-i-se în vedere că în caz de încălcare a acestora se va lua măsura arestului preventiv. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. care au fost avute în vedere de către instanța de fond atunci când a reținut starea de arest preventiv. Faptele pentru care este cercetat conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În concluzie, solicită menținerea măsurii arestului preventiv ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost în arest o săptămână, înainte de a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De atunci a respectat întocmai obligațiile care i-au fost impuse. Arată că avea cunoștință de faptul că barul respectiv aparținea de localitatea de domiciliu, nu știa că este în altă localitate. Susține că nu a încălcat obligațiile cu rea credință. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea din 23 ianuarie 2008 în baza art.300/2 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 18 aprilie 1988.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri, argumentând următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată inculpații -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.1l2/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
În urma sesizării instantei cu acest rechizitoriu la data de 22.10.2007 s-a procedat în temeiul art.3001Cod procedură penală la verificarea din oficiu a legalității măsurii arestării preventive a inculpaților, -G, și a măsurii de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații, și, trimiși în judecată prin acest rechizitoriu pentru constituirea în grup infracțional organizat având ca scop infracțiuni de trafic de migranti.
Prin încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de APEL CLUJ au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, G, împotriva încheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălaja fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când a fost găsit de poliție, persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a mai fost condamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de APEL CLUJa fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflati în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații față de care s-a luat această măsură. (încheierea penală nr.27 /C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul.
Prin încheierea penală din 9 ianuarie 2008 s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 30 zile începând cu 9 ianuarie 2008 ora 15,10 până la 7 februarie 2008 ora 15,10. Această încheiere a fost recurată de inculpatul, respins recurs prin decizia penală nr. 43/2008 a Curții de APEL CLUJ.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpatului că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă și că alte temeiuri noi nu sunt.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceleași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acestora pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestora este ridicat.
Față de cele arătate, în baza art.300/1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S-.6 etaj 3.17 jud.S CNP - ), G (fiul lui și, născut la 18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S, CNP - ), ( fiul lui și, născut la 28.08.1974 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr. 71 jud.S CNP - ), -(fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.ll.14 jud.S) (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S-.7 etaj 1.10 jud.S CNP - ) și (fiul lui și, născut la data de 24 12 1963 în municipiul A, județul A,. în loc nr. 381,județul A) precum și măsura de a nu părărsi localitatea față de inculpații (fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,- --3 etaj 4.16 jud.S CNP - (fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP -) și (fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/A jud.S).
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lui în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpații, G, au fost arestați pe o durată de 29 de zile la 3 iulie 2007 de către Tribunalul Sălaj, iar față de inculpatul a fost luată de către aceeași instanță măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la 31 iulie 2007. Prin încheierea penală 63/2007 a Curții de APEL CLUJ au fost respinse ca nefondate recursurile inculpaților, G, împotriva încheierii penale 21/3 iulie 2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași incheiere au fost admise recursurile inculpaților și luându-se și față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile, până la 8 august 2007. Prin încheierea nr.22/2007 Tribunalul Sălaja dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile respectiv până la 2 august 2007. De menționat că acest inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare prin sentința penală 120/2004 a Tribunalului Sălaj. Prin încheierea penală 40 din 27 septembrie 2007 Tribunalul Sălaja dispus arestarea preventivă a inculpatului pe 29 de zile, până la 25 octombrie 2007, respingându-se prin încheierea penală 80/2007 a Curții de APEL CLUJ, ca nefondat recursul inculpatului. Din actele de la dosar rezultă că Tribunalul Sălaja prelungit inculpaților de mai sus măsurile preventive fiind emis rechizitoriul de către DIICOT Biroul Teritorial Sălaj, 18 octombrie 2007, fiind sesizată instanța de judecată Tribunalul Sălaj.
Atât încheierile de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatilor constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatilor sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 23 octombrie 2007 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților li se impută că ar fi săvârșit următoarele infracțiuni:
Inculpatului infracțiunea prev.de art.7 din Legea 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2005 a constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false; aceluiași inculpat infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 pen. prin aceea că în mod repetat în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat, îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; același inculpat pentru instigare la furt calificat prev.de art.25, 208 alin.1, 209 alin.2 lit.b pen.cu art.41, 42 pen.prin aceea că a determinat mai multe persoane din Șimleul S în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale să sustragă cărți de identitate și pașapoarte pentru a le folosi ulterior la trecerea frauduloasă a frontierei.
Inculpatului -G i se impută două infracțiuni cea prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 pen.constând în aceea că începând cu anul 2005 a constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și utilizarea în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a faptelor de racolare, îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile vizate de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 pen. constând în aceea că din anul 2005 a realizat trafic de migranți prin constituirea unui grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea, în aceeași perioadă în mod repetat a racolat îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută comiterea în concurs real a infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 pen.prin aceea că începând cu anul 2006 a aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea că în aceea și perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41, 42 pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 a aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false precum și faptul că în aceeași perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 pen.și fals privind identitatea prev.de art.293 alin.2 pen.cu art.41, 42 pen.constând în aceea că începând cu anul 2007 a aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, el încredințând mai multe înscrisuri care servesc pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosite fără drept mai multor persoane; inculpatului infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 prin aceea că începând cu anul 2006 a aderat la un grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind în aceeași perioadă mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpaților și infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și 2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art. 41, 42 pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 au aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți și au călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin.
Mai mult, față de inculpatul recurent a fost începută urmărirea penală la data de 8 ianuarie 2008 în dosar nr. 13/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleul S pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c pen.
Deși inculpații au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile părților vătămate,etc. coroborate cu declarațiile martorilor -, A, G, și.
Stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurenți.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimisi în judecată cât și din activitatea desfășurată de aceștia în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpati.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpati precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatilor în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de doar 3 luni și J, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea 39/2003, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpați, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpaților de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța de recurs, la soluționarea recursului va lua în considerare natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpatul recurent deoarece acesta rezultă că a fost constituit într-un grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave sancționate prin reglementările speciale ale Legii 39/2003, așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat nici poziția inculpaților arestați pe parcursul procesului penal, aceștia dând declarații contradictorii, o poziție de cooperare cu organele judiciare având cei trei inculpați în stare de libertate.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din pentru inculpatul.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va achita statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED. DP/DB/4 EX
jud. fond
30.01.2008
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
