Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.73/R/2008
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpații recurenți, ns. la 27.09.1985, fiul lui și, ns. la 23.09. 1989, fiul lui și, ambii din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă din oficiu de Baroul Bihor, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă din oficiu de Baroul Bihor, pentru inculpații intimați și, se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea parțială a încheierii recurate în sensul înlăturării măsurii de a nu părăsi localitatea O dispusă față de inculpații și, iar în baza art.160/b Cod procedură penală să se mențină măsurii arestării preventive a inculpaților. Arată că motivarea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost admisă cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și sunt pendinte, starea de fapt nu s-a modificat, probele care au fost administrate conduc la bănuiala că inculpații se fac vinovați de comiterea faptei pentru care au fost trimiși în judecată. Arată că reacția negativă a societății, insecuritatea socială este prezentă și actualmente, iar fapta, prin gravitatea ei, constituie în sine un pericol pentru ordinea publică, condiții în care, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A se constata că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este gravă, că vârsta părții vătămate trebuie luată în considerare și pentru o mai bună desfășurare a procesului se impune menținerea în stare de arest a inculpaților. Criteriile sunt identice și pentru ceilalți doi inculpați, a se avea în vedere, în ansamblu, încheierea recurată și să se constate că înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților este nelegală. Totodată solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că toate probele în acuzare au fost administrate, că acesta nu a exercitat nici o constrângere morală asupra părții vătămate, cum se susține în actul de acuzare, în cauză neexistând nici măcar indicii că presupusa victimă ar fi încercat să se împotrivească constrângerii la care ar fi fost supusă. Așa cum rezultă din expertiza medico-legală efectuată, partea vătămată nu a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu nici unul dintre coinculpați, neprezentând leziuni din care să rezulte că s-a încercat imobilizarea ei, că s-a luptat să nu fie imobilizată. Inculpatul a fost singurul cu care victima s-a sărutat și cu care a mers ținându-se de mână, însoțindu-l de bunăvoie în garsoniera martorului, necunoscând faptul că victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Față de aspectele invocate mai sus, consideră că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului nu mai subzistă, impunându-se cercetarea acestuia în stare de libertate, măsură ce cu siguranță nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și a se face aplicarea prevederilor art. 52 Cod procedură penală. Consideră că menținerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind nejustificată, față de faptul că prin decizia penală nr.432/2007 a curții de apel s-a decis că se impune judecarea cauzei cu doi dintre coinculpați, respectiv și, în stare de libertate. Prin soluția de revocare a arestului preventiv față de aceștia, curtea a statuat că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi apreciat doar prin gravitatea faptei de care inculpații sunt acuzați, condiții în care, solicită să se constate că nu există probe certe în sensul că inculpatul ar prezenta un pericol concret mai ridicat decât inculpații puși în libertate. Având în vedere și principiul egalității cetățenilor în fața legii și garanțiile constituite prin art. 21 alin.3 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului - dreptul la un proces echitabil, se impune revocarea măsurii preventive față de inculpatul recurent.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că măsura dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală. Mai arată că ar trebui să existe o echivalență în luarea măsurilor preventive față de inculpați, două persoane deja au beneficiat de posibilitatea de a se apăra în stare de libertate. A se observa că inculpații sunt arestați de peste 7 luni de zile, fiind depășit cu mult termenul rezonabil, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Totodată solicită a se observa contradictorialitatea motivării tribunalului față de inculpații față de care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive și ei față de care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al inculpaților intimați și avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. De asemenea achiesează la concluziile apărătorilor inculpaților recurenți și consideră că probațiunea a fost administrată. Arată că instanța de fond a procedat în mod corect și justificat la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpați a avut în vedere rezultatele testelor poligraf, că aceștia au fost sinceri și că într-adevăr nu au cunoscut faptul că victima nu avea 15 ani.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul intimat având ultimul cuvânt solicită punerea sa în libertate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților:, născut la 27.09.1985 în O, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2007 și, născut la 23.09.1989 în loc. Aleșd, jud. B, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.19/2007.
În baza art.139 Cod procedură penală comb cu art.145 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților ns. la 08.05.1991, în loc. O, jud. B, fiul lui și în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.20/2007 și, născut la 11.09.1989 în loc. M, jud. B, fiul lui și în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.21/2007cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.145 alin.2 Cod procedură penală a impus inculpaților și respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art.145 alin. ultim Cod procedură penală.
A dispus punerea în libertate a inculpaților și dacă nu sunt arestați în altă cauză.
A respins cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate pentru inculpații și.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive constată că inculpații, au fost arestați la data de 01.07.2007, în baza mandatelor de arestare preventivă numerele 18/2007, 19/2007 emise în baza încheierii de arestare preventivă nr.15/01.07.2007 a Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.2 lit. a și alin.3 teza I cod penal, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt învinuiți este mai mare de 4 ani având în vedere și gravitatea infracțiunii comise, există probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind modul de comitere al faptei, pe timp de noapte, în grup, precum și vârsta persoanei vătămate.
Instanța a considerat că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și, dată fiind fapta reținută în sarcina lor, împrejurările reținute în rechizitoriu în legătură cu comiterea acesteia, dată fiind și vârsta părții vătămate, iar menținerea inculpaților în stare de arest se impune în conformitate cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și în baza dispozițiilor art.300/2 combinate cu art.160/b al.3 și art.160/h Cod procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și implicit a respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de apărătorii inculpaților,.
În ceea ce privește pe inculpații, instanța a apreciat că nu se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, față de faptul că inculpații și se află în arest de peste 7 luni, inculpatul fiind minor în vârstă de 16 ani, perioada în care cei doi au stat în stare de arest preventiv și-a atins scopul și față de faptul că prin decizia penală nr. 432/R/20.09.2007 față de inculpații și s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive de către Curtea de Apel Oradea, pentru motive de echitate, astfel că în baza art.139 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu obligarea de a nu părăsi localitatea O, prev de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.145 Cod procedură penală a impus inculpaților și respectarea obligațiilor prev. de art.145 alin.1/1 Cod procedură penală
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Va atrage atenția inculpaților asupra disp. art.145 alin. ultim Cod procedură penală.
A dispus punerea în libertate a inculpaților și dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat admiterea recursului, casarea parțială a încheierii în sensul înlăturării măsurii de a nu părăsi localitatea O dispusă față de inculpații și, iar în baza art.160/b Cod procedură penală să se mențină măsurii arestării preventive a inculpaților.
Inculpații recurenți și au solicitat admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii în libertate arătând că probațiunea a fost administrată, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică iar față de contribuția lor la comiterea infracțiunii, modul de derulare a evenimentelor, nu se mai justifică privarea lor de libertate.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiile art.385/6 și art.385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile Parchetului și ale inculpaților și, fiind neîntemeiate, urmează a fi respinse în consecință.
Criticile formulate de inculpații recurenți și sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpaților și este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost arestați.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților și impun în continuare privarea de libertate a acestora, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de viol, prevăzută de art.197 al.1 și 2 lit.a și al.3 teza I Cod penal.
În mod legal și motivat, prima instanță, Tribunalul Bihor, a statuat că nu a intervenit nici un element de natură să modifice temeiurile arestării inculpaților și, iar în ce privește pe inculpații și, față de faptul că sunt arestați de peste 7 luni, fiind minor în vârstă de 16 ani, scopul duratei detenției și-a atins scopul, urmează a fi obligați de a nu părăsi localitatea O prin înlocuirea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Cât timp nu s-a demonstrat în cauză că lăsarea în libertate a celor doi inculpați raportat și la contribuția lor concretă la săvârșirea faptei imputate, că a tulburat în mod real ordinea publică, Curtea de apel însușindu-și motivația primei instanțe, apreciază ca și aceasta, că starea de detenție preventivă nu se mai justifică, înlocuindu-se cu măsura de a nu părăsi localitatea Totodată faza de urmărire s-a încheiat, cauza aflându-se pe rolul instanței de judecată, urmând a se administra probe în raport cu fapta ce li se impută inculpaților.
Față de cele de mai sus, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații recurenți și vor fi respinse, cu menținerea în totul a încheierii din 04 februarie 2008 Tribunalului Bihor.
În temeiul art. 192 al.2 și art. 189 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpații și împotriva încheierii penale din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.dec.jud.-,în concept - 22.02.2008
jud.fond
tehnored. înch./GM/2 ex./25.02.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Soane Laura
