Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 753P
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5619/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură. Invocă art. 5 par. 3 din CEDO și apreciază că, in mod greșit instanța de fond a considerat că inculpatul ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului, întrucât cercetarea judecătorească la acest moment este definitivată. Inculpatul este singurul întreținător al familiei, nu are antecedente, iar lăsarea lui în libertate, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. In situația in care se va considera că trebuie luată o altă măsură preventivă, solicită aplicarea disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prev. de art. 145 cod pr. penală, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. În cauză mai este de audiat un martor de către instanța de fond.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și susține familia și pentru a-și angaja apărător.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 10 decembrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002Cod procedură penală:
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la 08 11 1983, CNP -.
A respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara.
Măsura s-a comunicat locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 160 Cod procedură penală, la care se raportează art. 3002Cod procedură penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Tribunalul constată că există în continuare probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
În acest sens sunt procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/07 10 2009.
Tribunalul a apreciat că se menține în continuare cazul prevăzut de art. 148 lit f) Cod procedură penală, constând în starea de nesiguranță resimțită de cetățeni aflând că o persoană cercetată pentru trafic de stupefiante de mare risc este lăsată în libertate, creând pericol pentru sănătatea publică și pentru ordinea de drept, prin posibilitatea de a realiza alte acte materiale de același gen.
Având în vedere că se impune ținerea inculpatului la dispoziția instanței pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, precum și că se impune evitarea influențării martorului din lucrări, preîntâmpinarea unui pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002Cod procedură penală.
Potrivit art.139 alin 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Având în vedere că, potrivit considerentelor anterioare, temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, tribunalul a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de nu părăsi țara, formulată în acest sens.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, nemotivat în scris.
În ședință, oral, prin apărător s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța si revocarea măsurii arestării preventive, punerea in libertate a recurentului inculpat, apreciindu-se că nu există temeiuri noi care să justifice această măsură.
In subsidiar solicită aplicarea disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prev. de art. 145 cod pr. penală, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 38510alin. 3 cod pr. penală,rap. la art. 3856alin. 3 din același cod, curtea constată că recurentul declarat de inculpatul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002cod pr. penală, instanța legal sesizată, este datoare să verifice in cursul judecății legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 cod pr. penală.
3 al art. 160 cod pr. penală, prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
In cauză, prin încheierea atacată, in mod corect instanța de fond constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecată, iar lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Verificând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, curtea reține că, încheierea primei instanțe este legală și temeinică.
Potrivit art. 5 punctul 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, privitor la cazurile de excepție in care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul, a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior măsura preventivă a fost legal și succesiv menținută de instanța de fond.
Ca urmare a menținerii in condițiile legii și justificat a măsurii arestării preventive, soluția de respingere a cererii inculpatului de înlocuire a arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, aceea prev. de art. 145 cod pr. penală, este de asemenea legală.
Constatând că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor legale mai sus enunțate, curtea, in baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat -a se va plăti din fondul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat -a se va plăti din fondul
Conform art. 309 alin. ultim cod pr. penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond: TV.
Red.. Jud.
Tehnodact. Gref.
2 ex./18.12.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria
