Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 116/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, -.15,.B,. 30, împotriva sentinței penale nr. 320 din 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. art. 254 cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 03 decembrie, respectiv la 10 decembrie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.320 din data de 20 august 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa hotărât:
"In baza art.11pct.2 lit.b proc.pen. rap. la art. 10 lit.g proc.pen. inceteaza procesul penal pornit fata de inculpatul (fiul lui si, 17.05.1947, loc. Barlad, jud. V, fara antecedente penale, CNP--, cu domiciliu in Constanta,-, -D-15, B,.30, jud. Constanta) pentru infractiunea de luare de, prevazuta de art. 254 alin.1 pen. cu aplicarea art. 13.pen. intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Constata ca inculpatul a fost arestat in intervalul 15.11-13.12.1995, 17.08-05.09.2000, 14.08.2001-17.12.2002.
In baza art. 254 alin.3 pen. confisca de la inculpat, in favoarea statului, suma de 500.000 lei vechi si suma de 650.000 lei vechi, ce reprezinta contravaloarea bunurilor alimentare, ce au facut obiectul luarii de.
Respinge actiunea civila formulata de partea civila (), ca neintemeiata.
In baza art.193 alin.6 proc.pen. respinge cererea formulata de partea civila (), privind obligarea inculpatului la cheltuieli de judecata, ca nefondata.
In baza art. 192 pct.3 lit. b proc.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare catre stat."
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2009, pe rolul Tribunalului Constantas -a reinregistrat cauza cu nr-, privind pe inculpatul ce a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul nr. 1119/P/1995 din data de 30.11.1995, ca urmare a trimiterii spre rejudecare a cauzei, de catre Inalta C de Castie si Justitie.
Prin actul de inculpare s-a retinut ca, in luna ianuarie 1995, inculpatul, in calitate de director la Agentia CREDIT BANK din Sud, a pretins si a primit bani si alte foloase ce nu i se cuveneau, de la numita, in scopul de a-si da acordul in vederea transferului creditului si contului de 250.000.000 lei vechi, de la Agentia Credit Bank Cernavoda la Agentia Credit Bank Sud, pe care o conducea, fapta savarsita in virtutea atributiilor de serviciu.
In sustinerea actului de inculpare au fost invocate urmatoarele mijloace de proba: declaratiile martorilor, declaratia denuntatoarei, declaratia inculpatului de nerecunoastere a faptei, planse foto, inscrisuri.
De mentionat ca rechizitoriul nr. 1119/P/1995 din data de 30.11.1995 al Parchetului de pe langa Tribunalul Constantaa fost inregistrat pe rolul Tribunalului Constanta initial la data de 13.12.1995, iar in urma judecarii fondului si a readministrarii probelor s-a dispus prin sentinta penala nr. 35/19.02.1997 achitarea inculpatului, pentru comiterea infractiunii de luare de, prevazuta de art. 254.pen. in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b proc.pen. si art. 10 lit.a pen. aratandu-se ca, nu se poate retine in sarcina inculpatului comiterea vreunei infractiuni.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, criticand solutia primei instante sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, solicitandu-se condamnarea inculpatului, cale de atac ce a fost respinsa de catre Curtea de Apel Constanta, prin decizia penala nr. 73/30.05.1997.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, criticand decizia pronuntata sub aspectul nelegalitatii si netemeinicie, facand trimitere la probele ce au fost administrate, cale de atac ce a fost admisa, prin decizia penala nr. 2007/15.06.1998 a Curtii Supreme de Justitie, pronuntata in dosarul nr. 1961/1997, in sensul casarii sentintei si a deciziei cu privire la achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de luare de, dispunand totodata condamnarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 254 alin.1 pen. la pedeapsa de 4 ani inchisoare si doi ani interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit.a,b si c pen.
S-a facut aplicarea art. 71.pen. in referire la art. 64.pen. iar in baza art. 254 alin.3 pen. s-a dispus confiscarea in folosul statului a sumei de 500.000 lei si 650.000 lei, reprezentand contravaloarea produselor alimentare, deducandu-se din pedeapsa, perioada arestarii preventive de la 15.11.1995 si pana la punerea efectiva in libertate.
Inculpatul a executat pedeapsa in intervalul 17.08.05.09.2000, 14.08.2001-17.12.2002 fiind liberat conditionat cu un rest de pedeapsa de 950 de zile.
Prin hotararea din data de 08.03.2007 a Curtii Europene a Drepturilor Omului- impotriva Romaniei- s-a statuat ca, a fost incalcat art. 61 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil, intrucat s-a pronuntat condamnarea reclamantului, fara ca acesta sa fie audiat, mai ales dupa achitarea sa de catre doua instante inferioare, dar si art. 63 d din Conventie, intrucat hotararea de condamnare a reclamantului s-a dat de catre Curtea Suprema de Justitie, fara ca acesta sa aiba posibilitatea de a interoga pe, persoana care il denuntase de comiterea unei infractiuni si care era principalul martor al acuzarii.
In consecinta, s-a hotarat ca, statul parat sa plateasca reclamantului in trei luni, incepand din ziua cand decizia va deveni definitiva 3000 de Euro, cu titlu de despagubiri morale plus toata suma, putand fi datorata cu titlu de impozit, convertibili in lei romanesti la rata de schimb in ziua efectuarii platii.
Invocand aceasta decizie, a formulat cerere de revizuire in conformitate cu dispozitiile art. 4081alin.11 lit.b proc.pen. prin care solicita desfiintarea deciziei penale nr. 2007/15.07.1998, pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie si rejudecarea recursului cu respectarea tuturor drepturilor conferite de lege.
Prin decizia nr. 367/23.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie de Justitie pronuntata in dosarul nr. 787/2008 s-a dispus admiterea cererii de revizuire formulata de condamnatul, impotriva deciziei nr. 2007/15.07.1998 a Curtii Supreme de Justitie, desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea rejudecarii recursului declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, impotriva aceleeasi decizii.
Prin decizia penala nr. 4069/09.12.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in dosarul nr- s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, impotriva deciziei nr. 73/30.05.1997 a Curtii de Apel Constnta, privind pe inculpatul si a casat decizia atacata si sentinta penala nr. 35/19.02.1997 a Tribunalului Constanta, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanta.
In contintul deciziei s-a aratat ca, in cauza este necesara audierea inculpatului, audierea denuntatoarei si interogarea acesteia din urma de catre inculpat, iar fata de precizarile facute de inculpate, prin aparato, in sedinta publica din data de 9.12.2008, s-ar impune si audierea unor martori potrivit noii situatii de fapt.
Pornind de la limitele deciziei de casare si vazand si dispozitiile art.38518proc.pen. ce reglementeaza limitele rejudecarii, Tribunalul a procedat la audierea inculpatului, a denuntatoarei (actualmente ), si a asigurat posibilitatea inculpatului de a adresa prin aparator, dar si personal, intrebari denuntatoarei si s-a dat posibilitatea partilor sa propuna probe noi, altele decat cele administrate in primul ciclu procesual.
Inculpatul a precizat ca nu mai are alte probe de propus in aparare, desi se considera nevinovat, a apreciat ca cele existente dj la dosar sunt in masura sa-i dovedeasca nevinovatia, depunand doar un set de inscrisuri in copie, cu precizarea ca sunt aceleasi inscrisuri care se afla si la dosarul cauzei.
De mentionat ca, numita, ce a fost citata pe parcursul primului ciclu procesual in calitate de parte civila, fara ca la acel moment sa-si precizeze pozitia procesuala, fata de aceasta calitate, a specificat in fata instantei ca, se constituie parte civila cu suma de 15.000 lei, reprezentand daune materiale si suma de 20.000 lei, reprezentand daune morale.
In primul ciclu procesual, instanta de fond a dispus audierea detaliata a inculpatului, audierea martorilor propusi prin actul de inculpare, respectiv, si au fost confruntati martorii si cu inculpatul, insa denuntatoarea nu a putut fi audiata pe motiv ca ar fi plecata din tara.
Instanta, pe baza tuturor probelor administrate in cauza, atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata, in primul ciclu procesual si in prezent, va retine urmatoarea situatie de fapt:
In perioada 15.08.1994-20.04.1995, inculpatul a indeplinit functia de director la Agentia Credit Bank din Sud, si avea obligatia, printre altele, de a asigura conducerea curenta si de a aduce la indeplinire hotararile Comitetului de conducere.
Numita (actualmente ) a infiintat in anul 1991,o societate comerciala, respectiv, SC SRL, al carei sediu social a fost stabilit in orasul, avand ca obiect de activitate comertul cu bunuri alimentare si activitate de productie.
Pentru a-si putea desfasura activitatea, aceasta a solicitat Agentiei Credit Bank din Cernavoda, la data de 23.06.1993, aprobarea unui credit de 80.000.000 lei, incheindu-se in acest sens contractul de creditare cu garantie mobiliara si imobiliara, insa acest credit nu a fost rambursat la timp, datorita faptului ca, investitiile efectuate si liniile de panificatie nu au fost puse in functiune, iar in acea perioada dobanzile erau percepute de intr-un cuantum deosebit de ridicat, peste 80%, astfel incat la finele anului 1994, creditul total si dobanzile restante ajunsese la aproximativ 200.000.000 lei vechi.
La sugestia conducerii Agentiei Credit Bank Cernavoda, pentru a acoperi vechiul credit, numita, a solicitat prin cererea nr. 36/19.12.1994, cu aprobarea Centralei Credit Bank B, acordarea unui nou credit in cuantum de 250.000.000 lei vechi.
Aceasta cerere a fost aprobata, chiar daca nu indeplinea conditiile pentru creditare, iar la data de 29.12.1994 a fost incheiat contractul de imprumut nr.330 din aceeasi data, pentru suma solicitata de 250.000.000 lei vechi, pe un termen de 36 de luni, avand un termen de gratie de 6 luni, in acest din urma termen nefiind rambursate rate din imprumut, dobanda perceputa fiind de 90%. Din acest credit, urma ca suma de 216.516.100 lei sa acopere debitele anterioare, iar suma de 33.423.900 sa fie acordat pentru activitatea de productie.
La sugestia inspectorului de credite de la Agentiei Credit Bank Cernavoda, numita a solicitat transferul creditului sau, Agentiei Credit Bank Sud, pe motiv ca aceasta agentie ar fi mai apropiata de locul unde societatea acesteia urma sa-si desfasoare activitatea, respectiv functionarea liniei de panificatie.
Directorul Agentiei Credit Bank Cernavoda, i-a sugerat de asemenea martorei sa-l contacteze pe inculpatul si sa-i propuna preluarea contului si implicit dosarul de credit, ce trebuia pastrat si urmarit in vederea recuperarii imprumutului.
Dupa ce a obtinut acordul telefonic, in vederea purtarii unei discutii impreuna cu, cele doua s-au deplasat la Agentia Credit Bank Sud, imediat dupa sarbatorile de iarna, aproximativ in jurul datei de de 8 sau 9 ianuarie 1995.
Martora a efectuat deplasarea impreuna cu, cu autoturismul acesteia, condus de, actualmente sotul denuntatoarei, iar in biroul inculpatului a intrat si martora.
Cu aceasta ocazie i-au prezentat inculpatului solicitarea, iar in cateva zile dupa ce inculpatul analiza dosarul, urma sa ia o hotarare, -i de inteles solicitantei ca urma sa revina in zilele urmatoare, ca sa primeasca raspunsul, daca este de acord cu transferul.
La aproximativ doua zile, insotita fiind de concubinul ei, a revenit la biroul inculpatului, ocazie cu care acesta i-a precizat ca ar fi de acord cu transferul creditului la agentia sa, insa si ea va trebui sa fie atenta. In timp ce o conducea la autoturismul condus de, inculpatul i-a pretins peste, carne si vin produse care "se gasesc la " si care i-ar fi necesare pentru parastasul socrului sau.
Inculpatul a mai precizat ca ar avea masina defecta, iar i-a sugerat ca se pricepe la reparatii, insa inculpatul a refuzat, pe motiv ca el are nevoie de bani pentru procurarea unor piese, pretinzand suma de 500.000 lei vechi si oricum mecanici auto are la dispozitie, aspecte ce reies din declaratiile martorului si a denuntatoarei.
Cu aceasta ocazie, i-a precizat inculpatului ca, nu are resurse financiare, insa din creditul de 250.000.000 lei, urma sa mai ridice de la banca aproximativ 20.000.000 lei, suma acordata suplimentar fata de creditul dat anterior, dupa ce i-ar fi fost aprobat transferul, iar din acei bani putea sa-i remita si lui suma de bani si produsele alimentare pretinse.
In zilele urmatoare, inculpatul si-a dat acordul in vederea aprobarii de catre Centrala Credit Bank B, a transferului creditului si contului de la Agentia Credit Bank Cernavoda la Agentia Credit Bank Sud, acord ce a fost materializat in scris in jurul datei de 16 01.1995, asa cum reiese din adresa trimisa catre Centrala Credit Bank B, de Agentia Credit Bank Cernavoda, din care rezulta ca Agentia Credit Bank Sud si-a dat acordul cu privire la transferul conturilor, inclusiv a dosarului de credit nr. 330/29.12.1994, pe acest document existand semnatura si stampila sefului de agentie si care poarta numar de inregistrare din data de 16.01.1995.
Aceasta adresa a fost inaintata si Sucursalei Constanta, care a propus aprobarea transferului la data de 17.01.1995.
Dupa aprobarea si realizarea efectiva a transferului, conform intelegerii anterioare cu inculpatul a ridicat de la Agentia Credit Bank Sud in zilele de 19 si 20 ianuarie 1995, sumele de 4.900.000 lei si 3.500.000 lei, astfel cum rezulta din cotoarele cecurilor, avand seriile A-- si A-- din datele sus mentionate.
Ridicarea acestor sume s-a facut cu acordul inculpatului, iar dupa ridicarea primei transe de bani, numita, insotita de martorul, s-a deplasat la magazinul din Constanta, situat in zona, de unde a achizitionat produsele solicitate de catre inculpat, respectiv 3 pulpe de porc a 15 kg, 3 sticle cu whisky, 4 cartoane cu tigari, 10 fiole de vin alb si si doua pachete de cafea, bunuri apreciate de catre aceasta ca valorand 650.000 lei.
Dupa achizitionarea bunurilor, si s-au deplasat la Agentia Credit Bank Sud unde au luat legatura cu inculpatul, insa acesta le-a comunicat ca nu poate lua bunurile respective la sediul bancii, insa i-a sugerat numitei sa se intalnesaca in apropierea domicililiului sau din Constanta, in cursul aceleiasi zile, -le repere cu privire la locul de intalnire.
De asemenea i-a sugerat numitei sa dea o parte din produse si contabilei sefe, intrucat posibilitatile financiare ale acesteia sunt limitate, motiv pentru care locuieste in sediul bancii.
Astfel, a luat din masina o pulpa de porc pe care i-a dus-o intr-o camera, indicata de martora, in care intr-adevar locuia aceasta, denutatoarea deducand acest lucru, din prezenta obiectelor de vestimentatie aflate in acea camera.
Ulterior, numita s-a deplasat impreuna cu concubinul ei de la acel moment, in parcarea din fata unei biserici din apropierea Complexului, ce a fost indicata de catre inculpat cu ocazia intrevederii, si acolo a avut loc intalnirea, moment in care inculpatul a cerut si suma de 500.000 lei.
Dupa ce a luat banii, inculpatul i-a solicitat martorului sa-l ajute sa transporte bunurile primite in locuinta sa, lucru pe care martorul l-a facut, reusind sa descrie ulterior interiorul locuintei inculpatului cu lux de amanunte.
Intrucat inculpatul a mai pretins si ulterior diverse atentii de la, dupa cum sustine aceasta, iar in data de 22.03.1995 dosarul de creditare a fost transferat din nou la Sucursala Credit Bank Cernavoda, la data de 8.11.1995 (actualmente ) a formulat un denunt la organele de politie, cu privire la primirea de bani si alte bunuri de catre inculpat.
Inculpatul a declarat in mod constant pe parcursul procesului penal ca nu se face vinovat de comiterea faptei ce i se retine in sarcina, intrucat el a facut demersuri in vederea recuperarii creditului ce-i fusese dat in mod illegal numitei, intrucat nu indeplinea conditiile prevazute de normele de creditare si asa isi explica faptul ca a fost reclamat de aceasta, de comiterea faptei penale.
Inculpatul a aratat in primul ciclu procesual ca exista dj acordul dat de catre conducerea Agentiei Credit Bank Cernavoda si cel de la Centarala Credit Bank B, astfel incat el a fost doar instiintat despre preluarea debitului ce o viza pe, insa in aceeasi declaratie revine si arata ca totusi era necesar si acordul lui, care a fost dat in ianuarie 1995. Intrucat a constatat ca nu a achitat dobanzile aferente, in perioada de gratie ce i-a fost acordata, acest lucru l-a determinat sa fie mai exigent si a intocmit un proces verbal de predare primire a dosarului. In septembrie 1995, existau semnale ca va parasi tara, s-a deplasat la locuinta acesteia impreuna cu martora, in calitate de executor la Sucursala Credit Bank Constanta si astfel se explica fotografiile existente la dosar, dat fiind faptul ca debitoarea serba cununia civila a fiicei sale, insa vizita sa a fost strict profesionala.
a declarat in mod constant, atat la momentul la care a reclamat faptele in 1995 cat si la momentul audieri de catre instanta in 2009 ca, i s-a pretins pentru a realiza transferul creditului de la Sucursala Cernavoda la Sucursala Credit Bank Sud suma de 500.000 lei si produse, care au si fost date inculpatului in prezenta lui, in prezent sotul ei, in aceeasi zi in care a ridicat bani de la banca.
Aceasta a mai relatat ca inculpatul a fost cel care i-a pretins acele bunuri, motivand ca are un parastas in familie, tot el a fost acela care a indicat locul de intalnire pentru preluarea bunurilor, iar la sugestia lui i-a dat contabilului sef al banii, o pulpa de porc si alte produse, care le-a dus intr-o camera din incinta bancii.
La intrebarile inculpatului, de ce nu s-a prezentat pana la acest moment la instanta, a aratat ca a fost plecata din tara, insa inca de atunci locuieste la aceeasi adresa din, insa nu a primit citatii, iar reclamatiile le-a facut dupa un interval de aproximativ 11 luni, de la momentul comiterii faptelor, intrucat a sperat ca, odata date bunurile pretense de inculpate, problema ei a fost rezolvata, insa inculpatul pretindea atentii si acest lucru a determinat-o sa-l reclame.
si-a mentinut in totalitate denuntul facut in 1995, si a precizat ca amanuntele despre care a fost intrebata si cu privire la care nu a mai putut sa faca precizari, nu le mai retine datorita trecerii unui interval mare de timp.
Martorul, conducator auto la Agentia Credit Bank, audiat in faza de urmarire penala si in primul ciclu procesual, nu a putut sa dea amanunte legate de fapta ce i se imputa inculpatului, decat ca, in ianuarie sau februarie 1995 sesizat ca inculpatul avea asupra lui suma de 500.000 lei, pe care i-a imprumutat-o, iar tot in acel interval de timp, a facut un drum la Cernavoda, inculpatul spunandu-i ca trebuie sa lase un dosar.
Martora, care era la acel moment contabila la Agentia Credit Bank a relatat ca, inculpatul i-a adus la cunostinta ca a venit un dosar de la Cernavoda prin care s-a acordat un credit de 250.000.000 lei lui, pentru care nu exista garantii si care trebuiau sa fie instituite de cel care a acordat creditul, in cazul de fata de agentia de la Cernavoda. a venit sa-I ofere o pulpa de porc, pe care initial a refuzat-o, insa, in final, a primit-o, depozitand- intr-o incapere a bancii. A mai precizat ca nu era posibil ca inculpatul sa transfere acel credit singur, fara aprobari de la Sucursala din Constanta si de la Centrala din
Martorul a relatat, in primul ciclu procesual ca, inculpatul il tinea la curent cu privire la dosarul de creditare al numitei, si-a dat seama ca aceasta nu va plati nimic si a fost de acord cu returnarea dosarului catre Agentia Credit Bank Cernavoda, care a aprobat acordarea creditului si care avea obligatia sa treaca la urmarirea debitoarei.
Martora, inspector Credite la Sucursala Credit Bank Cernavoda, a relatat ca a primit initial un credit de 80.000.000 lei de la Sucursala Cernavoda, din care nu a achitat nimic iar in luna decembrie 1994 avea o datorie de 227.000.000 lei, reprezentand 80.000.000 lei imprumutul si 147.000.000 lei dobanzi aferente, insa cu toate acestea i-a mai fost acordat un imprumut de 250.000.000 lei pentru acoperirea primului credit, urmand sa-i ramana acesteia la dispozitie suma de 30.000.000 lei. In ianuarie 1995, facut cerere de transferare a creditului de la Agentia Cernavoda la Agentia Sud, pentru care avea aprobari de la directorii celor doua sucursale implicate in transfer, precum si de la Sucursala Constanta si Centrala Desi inculpatul a intentionat sa restituie dosarul de creditare primit prin transfer, pe motiv ca nu este performant, directorul de la Cernavoda nu a fost de acord.
Martorul a sustinut versiunea prezentata de denuntatoare, si anume ca a efectuat o deplasare cu sotia sa () si cu martora la Sucursala din Sud, insa el a ramas in masina urmand ca cele doua sa vorbeasca despre transferul creditului cu directorul de acolo, insa pe drum, au discutat despre imprejurarea ca inculpatul le-ar fi pretins suma de 500.000 lei si produse alimentare pemtru un parastas. Banii si produsele au fost date inculpatului la un loc de intalnire stabilit de acesta, langa o situata pe Bulevardul - din Constanta, el fiind cel care l-a ajutat pe inculpat sa le transporte pana in holul locuintei inculpatului, descriind coordonatele holului si a modului de pozitionare a obiectelor din incapere.
In faza de urmarire penala s-a facut o cercetare la fata locului de catre procuror, concretizata in procesul verbal din data de 17.11.1995, cu privire la holul locuintei descris de catre martorul, care a pretins ca a mers o data la locuinta inculpatului, desi acesta din urma a negat acest lucru, ocazie cu care s-a constatat ca, locuinta inculpatului este situat pe Bulevardul -, nr. 234, -d-15,. B,. 30, iar holul de la intrare are o lungime totala de 5,20 metri, o latime de 1,60 metri, cu o portiune ingustata de 1,20 metri, unde exista un dulap ce ocupa peretele holului si o masuta de telefon, peretii fiind vopsiti crem deschis, descriere ce corespunde cu cea facuta de martorul, in declaratia data in faza de urmarire penala la fila 10 ds. si care a fost data la data de 15.11.1995.
La dosarul cauzei au mai fost depuse inscrisuri cu privire la creditele contractate de catre de la Agentia Credit Bank Cernavoda, cererea de transfer a creditului formulata de, protocolul incheiat la 18.01.1995 si semnat inclusiv de inculpat si care atesta predarea si primirea activelor si pasivelor SC SRL, de la Agentia Credit Bank Cernavoda la Agentia Credit Bank Sud, adrese catre Sucursala Credit Bank Sud prin care inculpatul in calitate de director al acesteia solicita transferarea din nou a creditului la Agentia Cernavoda, corespondenta intre cele doua agentii ale bancii vizate.
De asemenea, in primul ciclu procesual, la cererea instantei, Credit Bank Agentia Cernavoda, a comunicat ca prin adresa nr. 185/16.01.1995, s-a solicitat Centralei Bancii acordul pentru transferul contului, cu privire la creditul acordat societatii administrate de, transfer aprobat de directorii Agentiei Cernavoda, Agentiei si Sucursalei Constanta, iar predarea dosarului si transferul contului din nou la Agentia Cernavoda s-a facut in luna martie 1995, din dispozitia organului de revizie interna a Centralei Bancii,precizari ce vin sa contrazica sustinerile inculpatului, asa cum o fac si celelate inscrisuri despre care s-a facut vorbire mai sus, ca el si-a dat acordul cu privire la transferul creditului inca din momentul in care a fost contactat telefonic de catre inspectorul si directorul Agentiei Cernavoda G, adica din momentul in care a formulat cererea de transfer.
Dupa cum se poate constata din inscrisurile aflate la dosar si implicit regulamentul de functionare a bancii, pentru ca transferul dosarului de creditare sa aiba loc, era absolute necesar acordul agentiilor implicate precum si acordul Sucursalei Constanta si Centralei B, deci inculpatul nu avea cum sa-si dea acordul doar verbal, asa cum a sustinut in aparare, deoarece acesta nu ar fi fost valabil, decat prin semnarea unui protocol ce s-a si concretizat ca urmare a cererii depuse, la data de 18.01.1995, acordul efectiv dat de inculpat fiind verificat cu adresa de la fila 104 ds. si care dateaza din 16.01.1995.
In concluziie, toate sustinerile denuntatoarei se probeaza cu inscrisurile aflate la dosar, iar ordinea cronologica a evenimentelor relatate de aceasta poate fi verificata pe baza acestor inscrisuri care au stat la baza dosarului de creditare pastrat la banca, nefiind contestata autenticitatea lor.
In ceea ce priveste oscilatia martorului, care a fost audiat de catre instanta, cu privire la data incasarii banilor de catre, aceasta se justifica prin aceea ca nu martorul a fost direct implicat in operatiunea de transfer si mai ales de ridicare a banilor, deoarece chiar daca la acel moment acesta era concubinul numitei, acesta nu avea rolul decat de sofer si nu a perceput in mod nemijlocit etapele de derulare a transferului si de acordare a creditului ci a aflat doar din discutii ulterioare. De altfel, acesta tot timpul a sustinut ca nu a insotit-o decat in sediul bancii si a stat tot timpul in masina, doar la momentul cand au fost date produsele si banii a asistat si s-a implicat in mod direct.
Cu privire la negarea faptei de pretindere si primire de bani si bunuri de catre inculpat, instanta constata ca acesta este contrazisa de declaratiile martorului si declaratiile denuntatorei, dar si de registrul de evidenta de acces in banca de la fila 43-44 ds.up., ce atesta faptul ca inculpatul a mai avut o intrevedere cu la data de 27.02.1995, desi acesta sustinuse ca nu s-a mai intalnit cu aceasta niciodata.
In declaratia sa, a aratat ca inculpatul i-a precizat ca are nevoie de acele produse alimentare pentru un parastas al socrului sau, iar martora care a consimtit sa dea declaratie in cauza a precizat in faza de urmarire penala ca, in luna ianuarie 1995 avut loc parastasul tatalui sau, ocazie cu care au fost impartite pachete, aspect pe care denuntatoarea nu avea de unde sa-l cunoasca.
Tot denuntatoarea a aratat ca, la momentul cand l-a vizitat pe inculpat la sediul bancii pentru a-i lasa produsele solicitate de acesta si a stabilit locul de intalnire, inculpatul i-ar fi spus sa-I dea si contabilei sefe a bancii din acele produse, intrucat are o situatie grea si locuieste intr-o incapere a bancii, iar ea s-a conformat si i-a dat martorei o pulpa de porc si alte bunuri, fiindu-I indicate de catre aceasta incaperea unde urma sa le. Nici acest aspect nu avea de unde sa-l cunoasca denuntatoarea, care a si aratat ca in incaperea respective exista un pat si mai multe obiecte de dama. Mai mult, aceasta martora a sustinut acesta versiune, cum ca, in luna ianuarie 1995, a venit la ea in birou sa-i ofere o pulpa de porc, pe care la inceput a refuzat-o iar apoi a primit-o, depozitand-o intr-o camera a bancii in care si locuia la acel moment.
Aceasta declaratie vine sa intareasca sustinerile numitei ca in aceeasi maniera a procedat si inculpatul, doar ca a refuzat primirea produselor la banca pentru a nu fi vazut de personalul din subordine.
Chiar daca in cauza nu exista probe directe, toate aceste probe indirecte, respectiv martorii si inscrisurile, la care s-a facut referire mai sus, vin sa rastoarne apararile inculpatului si sa-l incrimineze pe acesta de infractiunea de luare de, retinuta prin actul de inculpare.
Nu se poate sustine ca denuntatoarea era o persoana de rea credinta, care a luat credite si nu le-a mai achitat si ar avea interes sa faca acel denunt, deoarece asa cum se poate sesiza din declaratia numitei (), data la 14 ani de la comiterea faptei, aceasta sustine in continuare aceeasi versiune, si vine sa ofere explicatii, ce vizeza depunerea denuntului abia dupa 11 luni de la consumarea evenimentului. Aceasta a aratat ca pentru a derula afacerea avea nevoie stringenta de bani si atunci a acceptat sa ofere din banii luati persoanelor competente sa acorde creditul si sa realizeze transferul acestuia, numai ca aceste pretentii s-au repetat, iar ceea ce lua cu titlu de credit trebuia sa imparta cu personalul bancii si atunci a recurs la acel denunt.
Nu poate fi discreditata denuntatoarea si martorul, care a insotit-o pe acesta si afirmatiile lor nu pot fi puse la indoiala, atata timp cat acestea se pot verifica pe baza de inscrisuri si declaratiile altor matori, pe cand versiunea oferita de inculpat nu are un suport probator real.
Este adevarat ca, dupa primirea creditului societatii SC SRL inculpatul a facut mai multe demersuri pentru a-l trece in supravegherea agentiei care l-a acordat, insa acest lucru este lipsit de relevanta deoarece inculpatul a acceptat situatia, desi a sesizat inca de la inceput ca nu existau constituite garantiile necesare acordarii lui, insa a acceptat sa-l primesca prin transfer in schimbul unui folos material, mai ales ca in acel interval de timp beneficiara creditului se afla in termenul de gratie de 6 luni, cand nu trebuia sa fie platite ratele, ci numai dobanzile.
Instanta nu va lua in considerare plansele foto depuse la dosar, si care il infatiseaza pe inculpat la locuinta denuntatoarei, intrucat vizeza un eveniment ulterior celui dedus judecatii, acestea fiind executate in luna septembrie 1995, considerand ca nu au relevanta in prezenta cauza.
Pe baza tuturor celorlalte probe administrate in cauza, instanta va retine ca fapta exista, a fost comisa de inculpate, cu forma de vinovatie ceruta de lege si nu exista niciunul din cazurile care ar putea atrage achitarea inculpatului, pentru infractiunea de luare de.
Instanta va retine ca inculpatul avea la momentul comiterii faptei calitatea de functionar ceruta de lege, chiar daca inculpatul era angajat a unei societati private, poate fi subiectul active al infractiunii de luare de, fata de modificarile aduse Codului penal anterior, prin Legea nr.65/1992, prin care notiunea de functionar a fost extinsa si altor salariati din cadrul unitatilor prevazute de art.145 pen.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că prima instanță în mod greșit a dispus încetarea procesului penal față de acesta deși, în condițiile intervenirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale ar fi dorit continuarea procesului penal în vederea pronunțării unei hotărâri de achitare.
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor promovate și potrivit art. 371 cod pr. penală. curtea apreciază că apelul este nefondat.
Din examinarea sentinței apelate și a probelor administrate în cauză se constată pe de o parte că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal în raport de intervenirea cauzei care împiedică exercitarea acțiuni penale constând în prescripția răspunderii penale, în fața primei instanțe de judecată,solicitarea sa formulată direct în fața instanței de apel neputând să atragă caracterul nelegal al sentinței apelate.
De asemenea se constată că prima instanță deși nu s-a invocat formal cererea de continuare a procesului penal, a analizat materialul probatoriu și pe fond reținând din probele administrate că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta dedusă judecății însă existând un impediment la exercitarea în continuare a acțiunii penale potrivit art. 10 lit.g) a C.P.P. dispus încetarea procesului penal și confiscarea bunurilor ce au constituit obiectul material al infracțiunii de luare de mită.
Analiza probelor efectuate de prima instanță este judicioasă iar hot apelată se întemeiază în fapt pe aceste probe.
Ca atare întrucât soluția pronunțată de prima instanță de judecată este legală, curtea va respinge ca nefondat prezentul apel cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 și 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art.379 al.1 pct.2 Pr.Penală. Respinge ce nefondat apelul declarat de inculpatul domiciliat în C,-, -.15,.B împotriva sentinței penale nr.320/20.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 cod procedură penală.
Dispune plata din fond a onorariului cuvenite apărătorului din oficiu, avocat, în sumă de 50 lei.
În temeiul art.192 al.2 cod procedură penală.
Obligă pe apelantul inculpat, la plata cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 200 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red apel jud
Jud fond A
Tehnored.gref.
2 ex/21.12.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure
