Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 757/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 757P
Ședința publică de la 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură. Cu privire la existența unei presupuneri rezonabile că inculpatul a săvârșit o infracțiune și existența unui termen rezonabil de când inculpatul este arestat preventiv, arată că, acesta este arestat de peste 9 luni de zile, iar audierea ultimilor martori, răstoarnă toate temeiurile care au condus la arestarea preventivă a acestuia. Încheierile de menținere a stării de arest a inculpatului au fost oscilante, inculpatul s-a pus la dispoziția organelor competente imediat cum a sosit în țară și nu s-a sustras cercetării judecătorești. Cercetarea judecătorească a început, au fost audiați 10 martori care au dat declarații oscilante și contradictorii. Martorii propuși de părțile civile au fost audiați, iar motivele care au condus la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă. Inculpatul este singurul întreținător al unui număr de 4 copii.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la 26.03.1976 în mun. M, jud. C, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul de judecată instanța a pus în discuție dispozițiile art.3002Cod.proc.pen. în ref. la art.160 Cod.proc.pen.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În opinia instanței și la acest moment procesual se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Astfel, deși în cauză s-a procedat la audierea inculpaților și a majorității martorilor din lucrări considerăm că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen.
Prin urmare, apreciem că sunt și la acest moment indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis a faptă de natură penală, în speță cea pentru care este cercetat în prezenta cauză, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent.
Totodată, deși de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut o perioadă de aproximativ 8 luni, în opinia instanței sunt în continuare întrunite cumulativ cele două cerințe prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu putem ignora gradul sporit de pericol social al infracțiunii reținute, determinat de natura acesteia, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat inculpatul, de urmările produse, constând în leziuni care i-au pus părții vătămate viața în primejdie prin hemoperitoneu consecutiv plăgii înjunghiate abdominale cu interesare a arterei mezenterice inferioare. De asemenea, se are în vedere rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și dispozițiile art.136 Cod.proc.pen. și jurisprudența CEDO în materie, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 38510alin. 3 cod pr. penală, rap. la art. 3856al. 3, curtea constată că, recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi analizate.
Potrivit art. 3002cod pr. penală, instanța legal sesizată este datoare să verifice in cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 cod pr. penală.
3 al aceluiași articol statuează că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării.
În cauză, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, in acest moment procesual, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală.
În mod corect, prin încheierea recurată, Tribunalul Constanța, constatând că dispozițiile mai sus enunțate sunt aplicabile în cauză întrucât există motive verosimile de a bănui că, împreună cu ceilalți doi inculpați a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea lui in libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Se constată că, încheierea primei instanțe este legală și temeinică. Potrivit art. 5 pct. 1 din referitor la cazurile de excepție in care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior măsura preventivă a fost legal și succesiv menținută de instanța de fond, soluțiile fiind confirmate de instanța de control judiciar prin respingerea recursurilor declarate.
Constând că în cauză sunt întrunite atât cerințele art. 3002ale art. 160 alin. 3 cod pr. penală cât si prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, curtea, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin. ultim cod pr. penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./22.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Dan Iulian Năstase, Viorica
