Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 759/
Ședința publică de la 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr. 5630/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive in baza art. 300/1 alin. 2 cod pr. penală, rap. la art. 160/b cod pr. penală și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură. Probele au fost administrate in cauză, probele nu mai pot fi influențate de către inculpat, nu s-a conturat vinovăția inculpatului, este arestat de 6 luni de zile, termenul rezonabil fiind depășit. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.160 indice b al. 1 și al.3 rap. la art. 300 indice 2 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
În baza art. 139 al. 1 rap. la art. 145 al.1 Cod proc. pen. a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 140/ 27. 07. 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o durată de 29 de zile.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată iar prin sentința penală apelată, condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pe rolul Tribunalului Constanța, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în acest stadiu procesual, în faza de apel,în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod proc.pen. în referire la art. 68/ 1 Cod proc. pen. privind existența indiciilor temeinice cu privire la săvîrșirea de către inculpat, împreună cu inculpatul, a faptei de furt calificat, pentru care s- a dispus arestarea preventivă iar ulterior, menținerea măsurii preventive.
Astfel, se reține că cei doi, în noaptea de 25/ 26.07.2009, au sustras un detector, prin spargerea geamului portierei dreapta din autoturismul marca Opel Astra, parcat pe bulevardul - -, în scopul însușirii pe nedrept.
De asemenea, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod proc pen, deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele (în loc public, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu o altă persoană,), la rezonanța negativă a acesteia, la circumstanțele personale (inculpatul nu are loc de muncă stabile pentru a-și asigura un venit constant, anterior a suferit condamnări pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, conduita procesuală ), Tribunalul apreciază că în acest stadiu procesual, pentru protejarea ordinii publice,se impune în continuare privarea de libertate.
De asemenea, având în vedere împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi din care sa rezulte că au dispărut ori schimbat temeiurile arestării,de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației formulate, precum și cu scopul urmărit,nu poate fi primită cererea privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce privește durata privării lor de libertate, tribunalul reține că potrivit jurisprudenței CEDO, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul, recursul fiind motivat de către apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor din data de 21.12.2009, motivele de recurs fiind expuse în practicaua acestei hotărâri.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat în cauză nu este fondat, pentru următoarele:
Prin încheierea nr. 140/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o durată de 29 de zile.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată iar prin sentința penală nr. 1265/13.11.2009 a Judecătoriei Constanța inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. reținându-se că în noaptea de 25/26.07.2009 inculpații și au sustras un detecor prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca Opel Astra cu număr de înmatriculare - parcat pe B-dul - -, în scopul însușirii pe nedrept; prin aceeași sentință s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și și prin încheierea recurată instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Nu este temeinic motivul de recurs al inculpatului cu privire la faptul că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că potrivit art. 3001alin. 3 cod pr. Penală menținerea măsurii arestării preventive se dispune când "temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate"; prin urmare, pentru menținerea măsurii arestării preventive, nu este necesar să existe temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, ci este suficient ca temeiurile care au determinat arestarea să subziste și să impună în continuare privarea de libertate.
În prezenta cauză, Curtea constată că în cauză subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod proc pen, deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Curtea reține că pericolul concret pe care îl prezintă judecarea în stare de libertate a inculpatului reiese din atât din circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele (în loc public, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu o altă persoană), la rezonanța negativă a acesteia, cât și din circumstanțele personale (inculpatul nu are loc de muncă stabile pentru a-și asigura un venit constant, din perseverența infracțională a inculpatului, anterior acesta suferind condamnări pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului), și, în consecință, se impune în continuare privarea de libertate.
În susținerea argumentației pentru menținerea măsurii arestării preventive, Curtea constată mai constată că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă de 4 ani închisoare în regim de detenție, fiind îndeplinite cerințele art. 5 par. 1 lit. a proc.pen. din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului pentru a se justifica lipsirea de libertate a unei persoane ( practica CEDO în cauza vs. Austria).
În ceea ce privește durata privării lor de libertate, de aprox. 5 luni tribunalul reține că potrivit jurisprudenței CEDO, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil, având în vedere și faptul că cercetarea judecătorească în fața primei instanță s-a încheiat și în prezent dosarul se află pe rolul instanței de apel.
De asemenea, Curtea reține că cererea formulată de către inculpat în recurs de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea exced obiectul judecății în recurs, potrivit art. art. 3856.proc.pen. neputându-se formula cereri noi în recurs, Curtea examinând încheierea recurată cu privire la ceea ce s-a dispus prin aceasta.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. Penală Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod pr. penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod pr. penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 309 alin. ultim cod pr. penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel:,
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./22.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Dan Iulian Năstase, Viorica
