Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 758/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 758/
Ședința publică de la 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr. 5631/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive in baza art. 300/1 alin. 2 cod pr. penală și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură. Nu există indicii in cauză care să contureze pericolul pentru ordinea publică, iar in subsidiar, in raport de faptul că probele sunt administrate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului, care este și recidivist. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 al.1si 3.C.P.P. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A respins cererea formulata de inculpat, prin aparator, de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de anu parasi localitatea, ca neintemeiata.
In baza art.189 proc.pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei reprezentand onorariu aparator din oficiu avocat.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 50/ 21. 04. 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s- a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o durată de 29 de zile.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentința penală apelată, condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al 1 lit. g), i)pen. cu aplic. art. 37 lit. b)pen., amenințare prev. de art. 193 pen. cu aplic. art. 37 lit. b)pen.și distrugere prev. de art. 217 al. 1 pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)pen.
Pe rolul Tribunalului Constanța, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în acest stadiu procesual, în faza de apel,în continuare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod proc.pen. în referire la art. 68/ 1 Cod proc. pen. privind existența indiciilor temeinice cu privire la săvîrșirea de către inculpat a faptelor de furt calificat, amenințare și distrugere, pentru care s- a dispus arestarea preventivă iar ulterior, menținerea măsurii preventive.
Astfel, se reține că, inculpatul, la data de 19.04.2009, dar și anterior acestui moment, a exercitat amenințări asupra părții vătămate (fostă ), afirmînd că îi va incendia casa și mașina. Ulterior, inculpatul a trecut la materializarea afirmațiilor făcute către partea vătămată în legătură cu incendierea locuinței.
Asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că la data de 19/20.04.2009 ar fi pătruns, prin efracție și escaladare în locuința părții vătămate de unde ar fi sustras un televizor marca Samsung în valoare de 8.000 lei și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea art.148 lit.f Cod proc.pen. raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la circumstanțele reale ( pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, din locuință ) dar și la circumstanțele personale ale inculpatului ( este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, viol ).
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luata pe baza unor presupuneri rezonabile, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, si nici nu tinde sa reprezinte o executare anticipata a unei eventuale pedepse, măsura arestării preventive având la acest moment procesual caracter rezonabil.
De asemenea, având în vedere împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi din care sa rezulte că au dispărut ori s-au schimbat temeiurile arestării,de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului, precum și cu scopul urmărit, nu poate fi primită cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În condițiile în care inculpatul nu desfășoară activități licite generatoare de venituri, există indicii că a continuat activitatea infracțională, motiv pentru care nu se poate considera că odată aflat în libertate acesta nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul se găsește în recidivă postexecutorie, ceea ce evidențiază lipsa unui sistem sănătos de valori sociale.
În ceea ce privește durata privării de libertate, Tribunalul reține că potrivit jurisprudenței CEDO, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri noi care să justifice această măsură. Se susține că nu există indicii in cauză care să contureze pericolul pentru ordinea publică, iar in subsidiar, in raport de faptul că probele sunt administrate.
Subsidiarul recursului vizează înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost inregistrată sub nr-
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată că, recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002cod pr. penală, în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice in cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 cod pr. penală.
Conform art. 160 alin. 2 cod pr. penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, dispun e prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede posibilitatea menținerii arestării preventive dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
In conformitate cu art. 136 alin. 1 lit. b cod pr. penală, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
In cauză, inculpatul a fost arestat preventiv la 20 aprilie 2009, iar prin sentința penală nr. 1114 din 20.10.2009 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, menținându-se starea de arest preventiv.
Chiar dacă sentința de condamnare nu a rămas încă definitivă, cererile de revocare a arestării preventive a inculpatului, precum și de înlocuire cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, nu sunt justificate, întrucât inculpatul este trimis in judecată si condamnat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând și probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În mod legal și justificat de existența unei prime condamnări, in raport de pericolul social concret pe care il prezintă inculpatul, in temeiul textelor procedural penale invocate, instanța de apel a respins ca nefondate cererile formulate de inculpat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 160 alin. 2 cod pr. penală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există nici temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cea prev. de art. 145 cod pr. penală, obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se constată că, în speță, sunt întrunite atât cerințele art. 3002si ale art. 160 alin. 3 cod pr. penală cât si prevederile art. 5 pct. 1 lit. a și c din CEDO.
Ca urmare, in lipsa unor cauze de nulitate a încheierii recurate, curtea în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod pr. penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod pr. penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 309 alin. ultim cod pr. penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel:,
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./22.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Dan Iulian Năstase, Viorica
