Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 762/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier. - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Covasna
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 9 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat arată că prin încheierea de ședință din 9 2009 Tribunalului Covasna s-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, din măsura arestării preventive în măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În potriva aceste încheierii, inculpatul a formulat recurs, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia,casarea încheierii recurate și în cadrul rejudecării,în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală să se dispună înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru următoarele considerente:
Apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 Cod procedură penală, respectiv că temeiurile care au fost avute în vedere de instanța la luarea măsuri arestării preventive au suferit modificării, având în vedere că măsura arestării preventive s-a dispus prin încheierea nr.8 din data de7 iunie 2009 Tribunalului Covasna. De asemenea, având în vedere stadiul procesual al prezentei cauze, respectiv instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriu, inculpatul a dat declarație în fața instanței de judecată, au fostaudiați martorii, apreciind că buna desfășurare a procesului penal nu a fi impietată în nici un fel. Consideră că dacă s-ar impune o măsură pentru buna desfășurare a procesului penal,apreciind că măsura de a nu părăsi localitatea este de naturală și aptă să servească scopului pentru care se impun aceste măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal
De asemenea, apreciazăcă respingerea hotărârii este criticabilă și datorită considerentelor pentru care s- respins cererea de înlocuirea măsurii preventive, respectiv s-au avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și anume calitatea de droguri, starea de recidivă,pe care legiuitorul nu a mai considerat-o necesară să o includă în motivele prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, pentru care s-a luat măsura preventivă.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii din data de 9.11.2009 pronunțată de Tribunalului Covasna, având în vedere că temeiurile care au sta la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în continuare,respectiv cele prevăzute în art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Solicită ase avea în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei,respectiv inculpatul a încercat să comercializeze circa 200 de rezină de canabis, din care se puteau fi realizate 1000 de țigării, iar fără intervenția organelor judiciare întreaga cantitate ar fi ajuns pe piață cu consecințe în incalculabile.
De asemenea,a se avea în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatului, apreciind că este evidentă intenția acestuia de a comercializa drogurile, dorind câștige o sumă mare de bani fără a se gândi la consecințe,precum și faptul că acesta este recidivist.
S-a susținut de către apărare în fața instanței de judecată că inculpatul a avut o atitudine sincer, că a recunoscut comiterea faptei, într-adevăr a recunoscut, dar după ce a fost prins în flagrant și la o perioadă de o săptămână după ce dosarul a ajuns în instanță și a luat la cunoștință de piesele dosarului.
În ceea ce privește terenul rezonabil, apreciază că Tribunalul Covasnaa reținut corect că rezonanța comiterii unei astfel de infracțiunii nu se stinge ușor în rândul opiniei publice și nu se poate spune că a trecut suficient timp pentru ca impactul opiniei publice să se fi diluat.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că,prin încheierea de ședință din data de 19 2009, Tribunalul Covasnaa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de lege penală de către inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând înlocuirea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări.
În ce privește admisibilitatea recursului declarat în cauză, văzând dispozițiile art. 5 paragraful 4 și art. 6 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește aplicabilitatea acestor articole, art. 20 din Constituția României în conformitate cu care legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, pentru respectarea principiului "egalității armelor" a cărei aplicabilitate a fost extinsă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la introducerea căilor de atac împotriva hotărârilor ce tranșează în primă instanță un proces penal sau civil, văzând că limitarea dreptului de acces la o instanță (care include și dreptul de introducere a unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță sau în apel în aceleași condiții pentru toate părțile), în speță la exercitarea în aceleași condiții ca și procurorul a căii de atac a recursului împotriva încheierilor prin care se dispune asupra arestării preventive, nu urmărește un scop legitim, instanța apreciază că împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluția de respingere cererii de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 3 zile de la pronunțare.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea de APEL BRAȘOV constată ca recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 8 din data de 7 iunie 2009, Judecatoria Sf- a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de livrare cu orice titlu și deținerea drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 6 iunie 2009, deținut cca 250,33 grame rezină de cannabis pe care intenționa să o livreze altei persoane.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecată.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, astfel cum corect a analizat instanța de fond, existând probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, de altfel inculpatul a declarat în fața instanței, cu ocazia arestării preventive că recunoaște comiterea faptei.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta, cantitatea mare de drog găsită de organele judiciare, faptul că aceasta urma să fie livrată mai departe altei persoane, față de declarația martorului privind activitățile ilicite similare ale inculpatului, persoana acestuia, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru alte infracțiuni, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor și starea de temere instalată în rândul comunității, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, cererea d înlocuire a măsurii arestării preventive fiind nefondată.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpatul, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 19 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.L:/07.12.2009
Dact./09.12.2009
2 exemplare jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Constantin Epure
