Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 763/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 763/R Dosar nr-
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații -. și împotriva încheierii de ședință din 11 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați jr. și, ambii în stare de arest( deținuți în Penitenciarul Codlea ), asistați de apărător ales, avocat C.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați jr. și, solicită a se constata încetarea delegației pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 să se dispună plata onorariului parțial.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalului d e Minori și Familie Brașov și a se constata că măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpații nu mai este legală și temeinică, sens în care să se dispună punerea lor de îndată în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu mai părăsi țara.
Apreciază că temeiul care a sta la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv 148 lit.f Cod procedură penală, nu mai subzistă de foarte mult timp în privința celor doi inculpații, de asemenea, nu s-a făcut nici un fel de dovadă pericolului concret pentru ordinea publică pe care prezența acestora în societate l-ar reprezenta, ci din potrivă apărarea făcut dovezi în sens contrar dispozițiilor textului de lege amintit, ca urmarea această măsură nu se mai justifică.
Susține că nici una din probele administrate în prezentul dosar nu poate constitui o probă solidă care să justifice menținerea măsurii arestării preventive în ceea cei privește pe cei doi inculpați. Solicită a se observa că nici una din părțile vătămate nu au afirmat despre cei doi inculpații că ar fi săvârșit vreun din actele materiale care constituie infracțiunea pentru care au fost trimiți în judecată, toate părțile vătămate îi acuză pe cei doi inculpați aflați în Spania.
În ipoteza în care nu se va îmbrățișa acest punct de vedere, solicită a se avea în vedere aceste probe precum și situația socială a celor doi inculpații atunci când se va reanaliza cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive pe care a formulat-o cei doi inculpații, astfel că în măsura în care nu se va constat că măsura arestării preventive a încetat să mai fie legală și temeinică să se dispună înlocuirea acesteia cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpații și menținerea încheierii instanței de fond, având în vedere că temeiurile arestării preventive se mențin în continuare, iar pericolul concret rezidă din materialitatea faptelor care pe lângă gravitatea deosebită au și un caracter transfrontalier.
Solicită a se observa că cercetarea judecătorească este în stadiu incipient, au fost audiate doar două victime, nu au fost audiate victimele traficate de către cei doi inculpații, apreciind că o dată lăsați în stare de libertate inculpații vor face tot posibilul să influențeze victimele, respectiv declarațiile acestora.
Precizează că, face aceste declarații, cu referire la declarația depusă de apărare la instanța de fond, declarația partea vătămată, potrivit căreia aceasta nu ar fi fost traficată, deci o declarație care să confirme declarațiile celor doi inculpații,victima însă și-a anunțat soția și ulterior reprezentanții Agenției Naționale Împotriva de Persoane, care monitorizează activitatea acestor victime pe parcursul procesului penal, a declarat acestora că a fost constrâns de către unul dintre inculpații arestații, în lipsă, în prezenta cauză și care se află, în prezent, în Spania.
De asemenea, au mai fost depuse trei memorii, la parchet, de către reprezentantul agenției amintite, pe care înțelege să le depună în original la dosarul cauzei, din care rezultă tot practici de influențare a victimelor,în sensul retragerii plângerii penale contra unor recompense financiare.
Avocat C,în replică, apreciază că aceste memorii depuse de reprezentantul parchetului în mod evident sunt scrise de aceiași persoană și în mod evident nu sunt scrise de victime, apreciind că atâta timp cât apărarea nu a fost prezentă când au fost date aceste declarații, acestea nu prezintă credibilitate.
Reprezentantul parchetului arată că într-adevăr aceste memorii nu sunt scrise de victime pentru că aceștia nu știu să scrie, fiind scrise de reprezentantul agenției.
Recurentul inculpat -. având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere situația grea în care se află familia sa, apreciind că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că nu va încerca să influențeze părțile din dosar.
Recurentul inculpat, a vând ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că ca are o de trei luni.
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost verificată în baza art. 300/2 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpaților jr. și, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Codlea în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 1/8.05.2009 și respectiv nr. 2 /8.05.2009 emise de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția pentru Minori și Familie, care a fost menținută, iar în baza art. 139 Cod procedură penală au fost respinse cererile formulate de către cei doi inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de ambii inculpați subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului
În legătură cu cererile formulate de inculpați s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a dispărut și nici nu s-a modificat; astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din modul concret în care inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, din circumstanțele reale ale comiteri faptelor modalitatea și împrejurările în care acestea au fost săvârșite: de către mai multe persoane împreună, numărul părților vătămate - din care unele cu handicap fizic - precum și vârsta acestora; deși pericolul concret al faptelor nu reprezintă singurul element care trebuie avut în vedere la stabilirea gradului de pericol social pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților, nu poate fi ignorat, atunci când se analizează necesitatea menținerii arestării preventive a inculpaților gravitatea faptelor, amploarea acestui fenomen, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane în lipsa unei reacții prompte a autorităților.
Împrejurarea că inculpații comiterea faptelor de care sunt acuzați iar unele dintre părțile vătămate și-au schimbat declarațiile ( martora și-a schimbat declarația dată în fața organelor de urmărire penală pentru disculparea inculpaților invocând amnezia, iar și au trimis declarații din Spania) nu sunt elemente suficiente și concludente care să conducă la concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în stadiu incipient, iar durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații jr. și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și judecarea lor în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpații au arătat că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, dovadă că partea vătămată audiată la termenul de judecată din 14.10.2009 a dat o declarație care nu îi incriminează în nici un fel, iar temeiul arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care sunt judecați sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât au o vârstă relativ tânără și au avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, chiar dacă nu recunosc comiterea faptelor.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință nr. 37/R/MF/8.05.2009 a Curții de APEL BRAȘOV - Secția pentru Minori și Familie s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: -. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 13 alin 2 și 3 din Legea 678/2001 constând în esență în aceea că în perioada 2008 - aprilie 2009, împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare) părțile vătămate, precum și partea vătămată minoră - în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerșetorie folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare, amenințări, intimidări și alte forme de constrângere și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 (5 acte materiale), constând în esență în aceea că în perioada ianuarie-aprilie 2009 împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare părțile vătămate, iu, uiu, G și, în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerșit, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), amenințări, intimidări și alte forme de constrângere.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-i privește pe ambii inculpați, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate
Astfel materialul probator administrat până în acest moment în cursul urmăririi penale confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă aceștia au avut o poziție constantă de negare a învinuirilor care li se aduc.
Nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați; astfel sunt întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive și a subzistenței sau nu a temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și circumstanțele comiterii acestora, modalitatea în care erau recrutate și exploatate părțile vătămate, transformate în postura de "marfă", amenințările la care au fost supuse, influența pe care cei doi inculpați o au asupra acestora, temerea pe care părțile vătămate o resimt față de inculpați și care a și creat de altfel condițiile necesare prelungirii activității infracționale a inculpaților o lungă perioadă de timp, numărul persoanelor care au colaborat pentru a face posibilă comiterea faptelor și circumstanțele lor personale, numărul persoanelor traficate și, ecoul pe care faptele inculpaților l-a avut în comunitatea din care provin și care nu s-a stins până în prezent, apare evident că există încă un interes al societății în sensul privării de libertate a celor doi inculpați, care prevalează la acest moment asupra dreptului acestora de a fi cercetați și judecați în stare de libertate.
Pe altă parte, schimbarea poziției procesuale, în etapa cercetării judecătorești, a unora dintre părțile vătămate traficate nu este suficientă și concludentă, așa cum corect a apreciat prima instanță, pentru a constata schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, atâta timp cât este dovedită de materialul probator existent la dosar, influența pe care cei doi inculpați o au asupra părților vătămate și temerea pe care acestea din urmă o resimt față de inculpați, la care se adaugă și împrejurarea că alte două persoane care au contribuit la activitatea infracțională desfășurată (inculpații sn. Și trimiși și ei în judecată prin același act de sesizare al instanței) sunt în continuare în stare de libertate în Spania (împotriva lor sau emis mandate de arestare în lipsă dar nu au fost până în prezent puse în executare) iar revenirea asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, este posibil să fie urmarea presiunilor exercitate de acestea asupra părților vătămate, pentru disculparea inculpaților.
În considerarea celor expuse, văzând că durata arestării preventive a celor doi inculpați se circumscrie unui termen rezonabil și că nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații jr. și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-,care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească statului câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații jr. și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 11 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.189 Cod procedură penală raportat la art. 3 din Protocolul nr.61573/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate spre stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./2.12.2009
Dact./08.12.2009
Jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Constantin Epure
