Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 774/2009

Ședința publică de la 21 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu

JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș

Grefier - -

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 15 2009 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpata recurentă aflată în stare de arest preventiv și asistată de avocat în substituirea avocat cu delegație din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.

Avocata inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în urma reevaluării probatoriului administrat, prin prisma dispozițiilor art. 300/2 pr.penală a se constat că nu se mai impune ca inculpata să fie cercetată în stare de arest preventiv, temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, inculpata nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală.

A mai precizat că la acest moment, scopul poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri preventive neprivative de libertate. A solicitat a se avea în vedere problemele de sănătate ale inculpatei precum și cele familiale care pledează pentru o lipsă de pericol concret pentru ordinea publică.

Reprezentantul DNA a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că subzistă în continuare motivele avute în vedere până în prezent, inculpata în mod repetat a fost căutată la domiciliu pentru a i se aduce la cunoștință materialul de urmărire penală, nu avea voie să părăsească localitatea și cu rea credință a încălcat obligațiile.

Inculpata având ultimul cuvânt a precizat că de fiecare dată cât timp a fost cercetată de procuror a primit o înștiințare și nu i s-a spus că nu are voie să părăsească domiciliul ci doar localitatea și timp de 10 luni cât a fost în stare de libertate nu a luat legătura cu nici o persoană și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului penal de față,

Prin încheierea din 15 2009 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA în dosar nr- s-a dispus, în baza art. 160 și art. 3001 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 20.07.1967 în D, județul H, cu domiciliul în municipiul D, B-dul -,. 35, se. A,. 1,. 12, județul H, CNP -, fără antecedente penale, în prezent aflată în Arestul

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente.

Prin rechizitoriul nr. 42/P/2009, Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Anticorupție AIa dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 pen. cu aplicarea art. 13 alin. l2 din OUG nr, 43/2002 în condițiile art. 41 al. 2.pen. (271 acte materiale), delapidare prev. de art. 2151 alin. 1, 2.pen. în condițiile art. 41 alin. 2.pen. (79 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. în condițiile art. 41 alin. 2.pen. (118 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a pen.

Prin încheierea penală nr. 33/30.09.2009, Tribunalul Albaa dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 30.09.2009 și până la data de 29.10.2009, constatându-se că sunt întrunite cerințele art. 148 lit. a și f pr.pen. potrivit cărora arestarea preventivă poate fi dispusă când inculpata s-a ascuns cu scopul de a se sustrage urmăririi penale, respectiv a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive luată față de inculpată a fost prelungită succesiv prin încheierile nr. 128/23.10.2009 și nr. 139/20.11.2009 ale Tribunalului Alba.

Primul termen de judecată în prezenta cauză a fost stabilit la data de 26.01.2010.

Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 pr.pen. Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.

În acest sens, instanța a constat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie și că nu a intervenit nici un element de fapt sau de drept care să atragă nelegalitatea sau netemeinicia arestării preventive a inculpatei.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpata solicitând casarea încheierii și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive.

În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, prin avocat, recurenta a susținut că la acest moment, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate. S-a învederat că problemele de sănătate ale inculpatei precum și cele familiale care pledează pentru o lipsă de pericol concret pentru ordinea publică.

Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 1 din codul d e procedură penală:

"Art. 300 indice1 - Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului

După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.

Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160a alin. 2."

Față de aceste dispoziții legale în mod corect instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpată precum și oportunitatea menținerii ei în continuare.

Măsura arestării preventive față de inculpată a fost luată în mod legal în temeiul art.148 lit. a și f din codul d e procedură penală. Astfel, în privința inculpatei există date, indicii și probe, care justifică presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată, respectiv înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 pen. cu aplicarea art. 13 alin.2din OUG nr, 43/2002 în condițiile art. 41 al. 2.pen. (271 acte materiale), delapidare prev. de art. 2151alin. 1, 2.pen. în condițiile art. 41 alin. 2.pen. (79 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. în condițiile art. 41 alin. 2.pen. (118 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a pen. De asemenea legea prevede pentru aceste infracțiuni o pedeapsă mai mare de 4 ani.

De asemenea Curtea constată că și în prezent inculpata prezintă un pericol pentru ordinea publică. Natura infracțiunilor săvârșite de aceasta, numărul mare de acte materiale comise precum și de persoane vătămate și prejudiciul deosebit produs prin săvârșirea faptelor imputate inculpatei justifică convingerea instanței de fond în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei reprezintă în continuare un pericol pentru ordinea publică.

Faptul că inculpata a încercat să se sustragă urmăririi penale legitmează, în plus soluția de menținere a măsurii arestării preventive și din rațiuni care țin de buna administrare a procedurilor judiciare.

În ceea ce privește inconvenientele care decurg firesc pentru inculpată și familia sa din menținerea măsurii preventive a arestării acestea nu pot fi avute în vedere în soluționarea cauzei. În plus pretinsele probleme de familie ori de sănătate nici nu au fost susținute probator.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct.1 litb din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 15 2009 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin2 din codul d e procedură penală inculpata recurentă va fi obligată să plătească statului suma de 180 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 15 2009 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA în dosarul nr-.

Obligă pe inculpata recurentă să plătească statului suma de 180 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 2009

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./tehnored. AL

2 ex/04.01.2010

Președinte:Alina Lodoabă
Judecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Alba Iulia