Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr-
Decizia penală nr.81
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G -, fiul lui și al lui, născut la 16 iunie 198, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art.160 al. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat G, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, doamna avocat a luat legătura cu recurentul - inculpat după care a învederat că alte cereri nu are de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul - inculpat G, învederează instanței că acesta înțelege să critice hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul recurentului a susținut că dosarul în prezent se află în al doilea grad de jurisdicție, în cauză fiind administrat întreg probatoriul, astfel că punerea în libertate a recurentului - inculpat nu ar avea cum să influențeze negativ desfășurarea procesului penal.
Prima instanță a pronunțat o condamnare aplicându-i recurentului inculpat o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare și apreciază că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, recurentul - inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Dacă inculpatul ar fi pus în libertate nu ar avea cum să influențeze martorii din prezenta cauză atâta vreme cât aceștia au fost audiați la instanța de fond și nu în ultimul rând în cauză nu sunt probe certe că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei penale imputate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca acesta să fie cercetat în stare de libertate, iar într-un subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că este imperios necesară luarea unei măsuri preventive față de recurentul - inculpat, în temeiul disp. art. 139 Cod procedură penală rap. la art. 145 și 1451Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de anu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Dâmbovița, ca legală și temeinică, motivele invocate de recurentul - inculpat nu determină punerea acestuia în libertate, cerințele impuse de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală fiind incidente în cauza de față.
Recurentul - inculpat G, personal având ultimul cuvânt învederează instanței că nu se face vinovat de fapta imputată, iar cu privire la starea de arest preventiv, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 21.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art.160 al. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului
Pentru a pronunța încheierea respectivă Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarea situație:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 3002rap. la art.160balin.3 Cod proc. pen. a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri în raport cu împrejurarea că apelantul inculpat Gaf ost trimis în judecată și condamnat de către Judecătoria Pucioasa pentru o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol public concret.
Totodată, a constatat că alegerea măsurii arestării preventive a ținut seama și de dispozițiile art. 136 alin. ultim Cod proc. penala, de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de către inculpat, precum și față de împrejurarea că apelantul-inculpat este recidivist, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Astfel, instanța a avut în vedere practica O, conform căreia gravitatea unei infracțiuni poate determina instanța să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, date fiind circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea inculpatului - în speța dedusă judecății, inculpatul Gaf ost condamnat și cercetat tot pentru infracțiuni de furt calificat -fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, doar dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa fiind, Curtea a stabilit, în cauza Fox, și Hartley Regatului Unit, că existența unor "presupuneri rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat însă "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei, iar caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost arestat preventiv și condamnat de către prima instanță, respectiv, cea de instigare la infracțiunea de furt calificat (în ziua de 26.05.2009, în jurul orelor 17,00 determinat-o, cu intenție, pe învinuita minoră să sustragă un motofierăstrău marca Husqvarna în valoare de aproximativ 3.500 lei de la partea vătămată -).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că nu are cum să influențeze negativ desfășurarea procesului penal câtă vreme deja s-a pronunțat o hotărâre în fond față de persoana sa. Drept urmare, a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, eventual sub restricția obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de această persoană în urmă cu aproximativ 8 luni nu s-au schimbat iar în acest moment, mai ales în condițiile în acre pericolul social concret al inculpatului este dat de incorigibilitatea sa în săvârșirea faptelor de furt calificat dovedite de cazierul judiciar al respectivului.
Față de persoana inculpatului a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare, în primă instanță, apreciindu-se drept urmare că există chiar probe certe de vinovăție a acestuia.
Durata de arest preventiv executată până în prezent de recurentul - inculpat nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă raportat la jurisprudența instanțelor naționale dar și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, în contextul anterior expus, motiv pentru care, Curtea în baza art.38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, 16 iunie 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 21.o1.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1054,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /DC
4 ex./ 28.01.2010
Dosar fond nr. 1054.1/2009- Judecătoria Pucioasa
Judec. fond
1054.-- Tribunalul Dâmbovița
a /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Com.rec.-inculpat G
2 ex./
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
