Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

Decizia penală nr.82

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Mihai

Grefier - a

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, G, fiul lui G și, născut la 30 august 1972, fiul lui și, născut la data de 28 august 1970 și, fiul lui și, născut la 4 februarie 1954, toți aflați în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- prin care în baza art.300²Cod procedură penală rap. la art.160 al.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în baza art. 160 al.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă față de acesta.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest: și, aflați în stare de arest preventiv și asistați de avocat ales din Baroul Prahova, G, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, și, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul ales al recurentului - inculpat G, avocat - a depus o cerere de amânare a cauzei, deoarece pentru acest termen de judecată se află în imposibilitatea de prezentare fiind plecată din țară. În acest sens a solicitat acordarea unui nou termen de judecată după data de 02.02.2010.

Apărătorii recurenților - inculpați, și având pe rând cuvântul, precizează că în principiu nu se opun cererii de amânare, însă lasă la aprecierea instanței, avocat, solicitând disjungerea soluționării recursului declarat de recurentul - inculpat G în situația în care cererea va fi admisă și se va acorda cuvântul în dezbateri pentru celelalte recursuri declarate în cauză.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul precizează că din punctul său de vedere nu se impune disjungerea recursului inculpatului G, în ceea ce-l privește alte cereri nu mai are de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Recurentul - inculpat G solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată, față de lipsa apărătorului său ales, nefiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Curtea, față de cererea formulată și depusă la dosar de apărătorul ales al recurentului - inculpat G prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată după data de 02.02.2010, deoarece se află în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, disjunge soluționarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru data de 03.02.2010.

Totodată, ia act de susținerile celorlalte părți în sensul că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor declarate.

Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a recurentului - inculpat, iar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază totuși că se impune luarea unei măsuri preventive solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.

În primul rând precizează că susținerile sale de la instanța de fond nu sunt reținute decât în proporție de 90%.

Art. 160 alin.2 Cod procedură penală referitoare la revocarea măsurii arestării prevede două cazuri de revocare și anume, când se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau deși acestea se mențin, nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate, iar din punctul său de vedere, textul de lege mai sus invocat fiind incident în speța de față.

În privința cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a fost temei juridic al arestării recurentului, instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica raportat la natura infracțiunii presupus comise, modalitatea și împrejurările concrete în care se retine săvârșirea faptei, urmarea produsă și nu în ultimul rând rezonanta unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, însă la acel moment cercetările se aflau într-un stadiu incipient, în prezent situația de fapt este consolidată, s-a întocmit rechizitoriul, fapta pretins săvârșită a fost încadrată, astfel că apreciază că textul de lege la care a făcut referire anterior nu este incident în cauză și-l apreciază ca fiind de principiu.

De asemenea cercetarea recurentului - inculpat în stare de libertate se impune și raportat la principiul egalității de tratament juridic, la condiția de arestați, la situația celorlalți inculpați cercetați în cauză care nu au făcut nici o zi de arest preventiv și nu în ultimul rând a celor arestați și puși în libertate de chiar Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Din punct de vedere al probatoriilor nu se poate trage decât o singură concluzie și anume că toate probele au caracter obiectiv, imposibil de alterat ori distrus, un fapt neimputabil recurentului dar pe care instanța de fond îl reține ca motiv de menținere al arestării, este complexitatea cauzei și faptul că aceasta durează de prea mult timp.

Un alt aspect este acela că, însăși organul de urmărire penală a reținut circumstanțe atenuante în favoarea recurentului și solicită instanței să dea o mai M eficientă acestora și nu în ultimul rând să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este insulino dependent, este arestat de o perioadă îndelungată de timp, iar din punctul său de vedere apreciază că menținerea arestării preventive în ceea ce-l privește pe acesta este exagerată și excesivă.

Avocat având cuvântul pentru inculpatul, critică încheierea instanței de fond prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta, solicitând potrivit disp.art.300²rap. la art.160 alin.2 Cod proc. penală a nu se menține această măsură, deoarece temeiurile inițiale nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri, dacă la momentul arestării, aceasta a fost întemeiată pe disp. art.143, 146 și 148 lit. f Cod procedură penală, în prezent aceste dispoziții nu numai că nu sunt incidente în cauză ci au dispărut.

Se reține de către instanța de fond ca motiv al menținerii arestării că în cauză nu a mai fost efectuat nici un act procedural, însă aceasta nu se poate imputa recurenților - inculpați. Nici disp. art. 146 Cod procedură penală nu mai sunt incidente în cauză întrucât urmărirea penală a fost finalizată, deci scopul a fost atins, de asemenea nici cele consacrate în art. 148 lit. f Cod procedură penală nu se mai regăsesc, față de perioada de timp scursă de la momentul arestării, respectiv 18 luni.

Referitor la pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci trebuie sa fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Ori atâta vreme cât, inculpatul nu s-a sustras cercetărilor, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise, a cooperat atât cu structurile DIICOT cât și cu cele ale DNA - ului, astfel ca aprecierea existentei pericolului pentru ordinea publică apare nejustificată.

Recurentul - inculpat, înainte de săvârșirea faptei își desfășura activitatea în cadrul unei societăți al cărei administrator era, având peste 160 de angajați care la acest moment și-au pierdut locul de muncă deoarece societatea se află în procedura de insolvență, starea de sănătate a acestuia este una precară, care s-a deteriorat pe perioada arestului preventiv, acesta a suferit o intervenție chirurgicală și este programat pentru o alta.

Separat de toate acestea, apărătorul recurentului precizează de asemenea că în cauză se vorbește de un prejudiciu, care din punctul său de vedere, prin sechestrul asigurător instituit pe bunurile recurentului (imobile și mobile) acoperă cu mult prejudiciul cauzat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, consideră că, la momentul de față apreciază că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca inculpatul să fie judecat în stare de arest iar o eventuală punere în libertate nu ar putea zădărnici aflarea adevărului, acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă chiar din faza de cercetare penală, poziție pe care acesta a menținut-o și în fata instanței, inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală.

Precizează, în continuare că nu există nicio dovadă că inculpatul aflat în stare de libertate va încerca să comită alte infracțiuni, în prezenta cauză este vorba de o infracțiune de prejudiciu și nu una de pericol de asemenea nu există obiectul infracțiunii, încă de la momentul arestării inculpatul a manifestat o poziție sinceră.

Supune atenției instanței de control judiciar faptul că situația familială a recurentului - inculpat este una critică, are doi copii minori, fiica acestuia este un copil eminent cu rezultate deosebit de bune, având nevoie de sprijinul tatălui, iar o societate de radiodifuziune și-a dat acordul cu privire la angajarea acestuia.

În concluzie, pentru ambii recurenți solicită potrivit disp.art.300²rap. la art.160 alin.2 Cod proc. penală a nu se menține starea de arest a inculpaților iar în subsidiar, dacă instanța de control judiciar apreciază că se impune totuși luarea unei măsuri restrictive față de acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara, conform art.139 alin.1, alin.35 Cod proc. penală rap. la art.145¹Cod proc. penală comb. cu art.136 lit. c Cod procedură penală, astfel instanța dând o mai M valență prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de recurenții - inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.

Precizează că în cauză subzistă motivele avute în vedere la momentul arestării preventive, chiar dacă inculpații au avut o atitudine sinceră și cooperantă de-a lungul cercetării penale, aceasta are efect în ceea ce privește fondul cauzei.

În cauza de față trebuie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială deosebită a acestora, fapte de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate, în cauză fiind vorba de un prejudiciu foarte M așa cum rezultă din înscrisurile diverselor instituții aflate la dosarul cauzei.

Referitor la termenul rezonabil invocat de recurenți prin apărătorii lor apreciază că atât legislația europeană cât și cea română, nu au definit acest termen rezonabil, acestea întotdeauna s-au raportat la mai multe aspecte.

Concluzionând, solicită respingerea ca nefondate a tuturor recursurilor, în cauză nu se punerea în libertate a recurenților - inculpați în cauză fiind încă incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la starea sa de arest preventiv.

Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, cunoscând obligațiile ce-i revin după punerea sa în libertate și pe care le va respecta întocmai.

Recurentul - inculpat, solicită de asemenea judecarea sa în stare de libertate deoarece situația sa familială s-a agravat, de cât a fost reținut nu și-a mai putut achita ratele la contractele de împrumut pe care le-a contractat de la diverse bănci, de curând soția, care nu realizează venituri, i-a comunicat pe lângă faptul că i-a fost scoasă casa la licitație și bunurile mobile pe care le-a dobândit printr-un împrumut de nevoi personale i-au fost ridicate de către bancă.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Prahova în baza art.300²Cod procedură penală rap. la art.160 al.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în baza art. 160 al.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă față de acesta.

Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, -, astfel:

pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.; instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

G pentru săvârșirea infracțiunilor de: (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008) aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp; (pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008); punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic; complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată; punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp. (iar pentru perioada martie - iulie 2008); instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modificată și republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.; instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modificată și republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modificată și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modificată și republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modificată și republicată; înșelăciune c privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modificată și republicată; punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modificată și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.; infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modificată și republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.; infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

Prin încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, acesta a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați și a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Prin decizia nr 788/ 05.11.2009 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă, s-a casat în parte, în latură penală încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 03.11.2009, s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în ceea ce îi privește pe inculpații, G,. În baza art. 300²rap.C.P.P. la art. 160 al 2 și al 3 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, pentru toți inculpații arestați în prezenta cauză.

În ședința publică din data de 10.12.2009, s-a pus în discuție constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților arestați prezenți în instanță și menținerea acesteia.

Instanța de fond examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că de la momentul pronunțării deciziei nr.788/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost audiați toți inculpații arestați în prezenta cauză, neefectuându-se însă nici un alt act procedural.

Ulterior Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin admiterea recursurilor inculpaților -, și, prin decizii succesive, a decis judecarea acestor inculpați în stare de libertate, menținând măsurile dispuse de tribunal, cu privire la starea de libertate a celorlalți inculpați considerând că se impune în continuare cercetarea acestora în stare de arest.

Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, și-au desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă M de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.

S-a luat în considerare atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea organizată de desfășurare a activității infracționale, cât și rezonanța socială deosebită a acestor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de natură să creeze un pericol social concret pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.

Ca urmare a faptului că în prezenta cauză s-au formulat numeroase cereri de punere în libertate a inculpaților, cercetarea judecătorească se află la început deși s-au acordat mai multe termene de judecată, nefiind audiat nici unul dintre ceilalți inculpați trimiși în judecată în stare de libertate, existând pericolul ca în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, să se perturbe buna desfășurare a procesului penal.

S-a apreciat totodată că pericolul social, trebuie raportat atât la modalitatea de comitere a faptelor cât și la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.

De altfel jurisprudența CEDO, a menționat că gravitatea pedepselor la care inculpatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi apreciată în mod legitim ca reprezentând un motiv de natură a-l incita să se sustragă răspunderii penale, condiții în care privarea de libertate poate fi considerată ca necesară în raport de acest considerent.

În același sens, referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților, din jurisprudența CEDO se poate constata că raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată s-a apreciat că această durată nu a fost depășită.

Așa fiind, în raport de complexitatea cauzei și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest precum și în raport de stadiul cercetării judecătorești, tribunalul, a constatat că nu au dispărut temeiurile avute în vedere pe parcursul procesului penal care au impus menținerea inculpaților în stare de arest, motiv pentru care s-a apreciat că cercetarea inculpaților în stare de arest, este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal.

Verificând aspectele legale de necesitatea ca inculpații arestați să fie cercetați în continuare în regim de detenție, Curtea de APEL PLOIEȘTIa decis că în prezent, se mențin motivele avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, față de inculpații:, G,.

De observat că, de la data la care s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au mai fost efectuate acte procedurale în prezenta cauză de natură să schimbe convingerea instanței de judecată, că s-au schimbat temeiurile avute în vedere până la acel moment, fapt care ar fi putut duce la cercetarea inculpaților în stare de libertate.

În raport de aceste considerente, tribunalul în baza art 3002.C.P.P. rap la art 160b al.1 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, G, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni și în temeiul disp. art. 160 al.3 C.P.P. a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

Referitor la cererea SC COMERȚ SRL B, de ridicare a sechestrului asigurator dispus asupra autoturismului marca Mercedes - cu număr serie -, aplicat de către organele de urmărire penală, prin Ordonanța din 15.07.2008 a DIICOT Structura Centrală, tribunalul a reținut că la data de 15.07.2008 conform procesului verbal încheiat de organul de urmărire penală, acestea au fost indisponibilizate și conform adresei nr.-/ 24.12.2009 de la DGPMB Sector 2 - Secția 6 Poliție, rezultă că în acest moment, autoturismul indisponibilizat se află la sediul IGPR- B, Șoseaua cel M, Sector 2.

Din aceeași adresă rezultă că la data de 12.02.2009, a mai fost înregistrată o plângere la Secția 6 Poliție B, efectuându-se cercetări în dosarul nr.2288/P/2009 în legătură cu același autoturism, sub aspectul altor infracțiuni constatându-se din verificările efectuate că documentele vamale prezentate la înmatricularea autoturismului sunt false.

Din transcrierea convorbirilor telefonice efectuate la data de 12.03.2008 de către fratele inculpatului, rezultă că acesta a încercat prin intermediul altei persoane să înregistreze autoturismul indisponibilizat pe numele altei persoane, despre cumpărarea acestui autoturism inculpatul discutând de altfel și cu inculpatul.

În același sens, din convorbirile efectuate în data de 12.01.2008, între inculpatul și o altă persoană se menționează că inculpatul a cumpărat autoturismul asupra căruia s-a dispus sechestrul judiciar de către organele de urmărire penală.

În raport de cele menționate, este evident că singurul act care nu a fost perfectat încă este practic înmatricularea autoturismului marca Mercedes - cu număr serie -, pe numele inculpatului, acesta achitând în fapt contravaloarea acestuia.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art.168 respins cererea formulată de SC COMERT SRL B de ridicare a sechestrului asigurator dispus prin Ordonanța din 14.07.2008, asupra autoturismului marca Mercedes CL seria șasiu -, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G, și.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere că apărătorul ales al acestuia a solicitat amânarea cauzei iar inculpatul a fost de acord să i se judece prezentul recurs separat și în prezența avocatului său, deci în amânarea cauzei, Curtea va disjunge soluționarea recursului său de cel al recurenților - inculpați, și.

În motivarea recursului inculpatul prin apărător, arată că art. 160 al. 2 Cod procedură penală prevede două cazuri de revocare, respectiv când au încetat temeiurile arestării preventive sau când, deși acestea se mențin nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate, iar textul poate fi aplicat în cazul său.

Mai arată inculpatul că art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai poate fi valabil în cazul deoarece aspectele legate de natura infracțiunii, modul și mijloacele folosite, rezonanța socială, erau valabile în faza incipientă a anchetei dar acum, după întocmirea rechizitoriului situația este alta.

De asemenea probele nu mai pot fi alterate sau distruse iar organul de urmărire penală chiar a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa.

Inculpatul și arată, prin același apărător, că nu se mai mențin temeiurile ce au determinat arestarea preventivă iar perioada lungă de timp de la arestare și amânările cauzei nu se datorează culpei lor. Pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut, în cauză nefiind probe că s-ar crea așa ceva dacă vor fi lăsați în libertate.

În legătură cu prejudiciul cauzat se poate observa că există luată măsura sechestrului pe bunuri a căror valoare acoperă presupusa pagubă.

Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de cei trei recurenți, dar și din oficiu conform art. 385¹⁶alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata următoarele:

În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea constată că acesta a fost trimis în judecată pentru - infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că la începutul lunii martie 2008, la propunerea inculpatului G(care începând cu această perioadă a preluat de la inculpatul rolul de lider al grupului infracțional), a aderat la grupul de criminalitate organizată deja constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigări contrafăcute, prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele altor agenți economici autorizați în acest sens și aparținând legitim acestora, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularii mărcilor, țigări ce urmau a fi puse în circulație prin diverse persoane pe piața internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă activitățile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislației fiscale și comerciale.

- infracțiunea de marcare sau marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev.de art. 296¹lit. din legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), constând în aceea că, la solicitarea inculpatului -G, în perioada martie-iulie 2008, împreună cu inculpatul a coordonat activitatea de aplicare pe pachetele cu țigarete marca "" și "Winchester", produse și comercializate, a timbrelor de marcare false confecționate prin intermediul inculpatului, care le-a confecționat personal cu ajutorul altor învinuiți.

- infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev.de art. 296¹alin.1 lit.b din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), constând în aceea că la solicitarea inculpatului Gap us la dispoziție spațiul de la C în care a fost amplasată fabrica, cunoscând că în acest scop era necesară o autorizație de antrepozit fiscal pe care el nu o deținea, după care, împreună cu inculpatul a supravegheat și coordonat activitatea muncitorilor care au produs efectiv țigarete contrafăcute, ocupându-se de achizițiile de materii prime și materiale necesare activității fabricii, precum și livrarea țigărilor astfel confecționate, către o serie de distribuitori, între care inculpații, atribuții pe care și le-a exercitat și în perioada în care fabrica a funcționat la H și.

- infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev.de art. 5 lit.a și b din Legea nr. 11/1991, modificată și republicată, constând în aceea că la solicitarea inculpatului -G, prin intermediul inculpatului și ulterior al inculpatului -, a comandat și achiziționat blanchete similare celor utilizate de titularii legitimi ai mărcilor, prejudiciindu-i pe aceștia și inducând în eroare consumatorii de astfel de produse.

- infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularii mărcii înregistrate, prev.de art. 83 lit.a și b din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată, constând în aceea că împreună cu inculpații -G și a coordonat activitatea muncitorilor care s-au ocupat cu producția de țigarete contrafăcute, ceea ce implică tot procesul tehnologic de confecționare și ambalare, după care, alături de ceilalți doi inculpați, a asigurat desfacerea acestor țigări prin livrarea către distribuitori, în detrimentul titularilor legitimi ai mărcilor și anume - Internațional SA, SC -. SC - Internațional România SRL (pentru marca Winchester), SC, SC România SRL și SC - Internațional SA (pentru marca ) și SC American România SRL (pentru marca ).

- infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev.de art. 297 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada aprilie-iulie 2008, împreună cu inculpații G și a coordonat activitatea de producție a țigaretelor contrafăcute ce au fost și comercializate, deși cunoștea că materialele și materiile prime utilizate pentru confecționarea acestora nu corespund standardelor de calitate ale produselor originale.

- infracțiunile de spălare de bani, prev.de art. 23 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor de producere și comercializare de țigarete contrafăcute, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a derulat împreună cu grupul infracțional, a favorizat derularea operațiunilor financiare menite a disimula sursa ilicită a acestora și astfel a dat posibilitatea membrilor grupului de criminalitate organizată să producă mărfuri falsificate aducătoare de fonduri ilicite, acțiunea sa având drept scop și urmare crearea posibilității de transferare/disimulare a acestor resurse financiare.

- toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev.de art. 33 lit.a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Din actul de sesizare rezultă gradul de implicare al inculpatului în activitatea infracțională pusă la cale de către inculpații și, considerent de care Curtea va ține în primul rând seama la pronunțarea prezentei decizii.

O altă chestiune este că inculpatul a avut o atitudine sinceră și-a recunoscut faptele pe care le-a comis, astfel că el nu mai poate influența desfășurarea normală a procesului penal.

Pe de altă parte inculpatul a suferit în ultima perioadă și o intervenție chirurgicală, este în vârstă de 57 de ani și la primul conflict cu legea penală, aspecte ce nu denotă un element periculos pentru societate. Doar faptele ilicite imputate prin prezentul act de sesizare au determinat menținerea stării de arest a inculpatului.

Totuși, ținând seama de aceste aspecte, de faptul că inculpatul este arestat preventiv din data de 26.07.2008, iar amânările cauzei nu au fost determinate de culpa sa procesuală, Curtea apreciază că în situația sa a fost împlinit un termen rezonabil al arestării preventive. ( art. 5 paragraful 3 din CEDO).

Conform jurisprudenței CEDO caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpaților, și comportamentul autorităților (vezi cauza Tudorache vs. România).

În speță complexitatea cauzei este una destul de ridicată, ținând seama de numărul inculpaților, numărul infracțiunilor imputate și perioada desfășurării acestora, iar instanțele au făcut toate demersurile necesare pentru a soluționa cauza, numai că, numărul M al părților, al martorilor și administrarea probelor nu poate fi făcută decât într-un termen mai îndelungat, dar acest lucru se datorează tot complexității cauzei.

Având în vedere că legislația națională nu sancționează încălcarea unei durate rezonabile a arestării preventive, practica judiciară a considerat că această situație constatată conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive, dacă totuși se mențin cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală.

În aceste condiții, Curtea, va admite recursul formulat de inculpatul, va casa în parte încheierea atacată și în baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara prev. de art. 145¹Cod procedură penală, cu respectarea obligațiilor prevăzute la al. 2 al acestui articol. De asemenea inculpatului îi va fi interzis să ia legătura cu ceilalți inculpați.

În ceea ce-i privește pe inculpații și, așa cum s-a arătat și rezultă din actul de sesizare, cei doi sunt printre cei care au organizat și coordonat întreaga activitate infracțională pentru care sunt trimiși în judecată toți inculpații din prezenta cauză, unii în stare de arest, alții în stare de libertate.

Totodată gradul lor de implicare în întreaga activitate infracțională este cel mai ridicat din întregul grup infracțional, iar acest lucru cântărește destul de greu în luarea prezentei decizii.

Față de cei doi Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat arestarea și acestea impun privarea lor de libertate, astfel că nu poate fi reținută critica lor precum că acestea nu mai există ori s-au schimbat.

Criterile prevăzute de art. 143 rap. la art. 68¹Cod procedură penală precum și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală există și se va aprecia că acestea impun în continuare privarea lor de libertate. Este adevărat că cei doi sunt arestați preventiv de peste un an și opt luni, iar alți inculpați se află în stare de libertate dar s-a ținut seama că ei au organizat și coordonat întreaga activitate delictuoasă și au instigat și alte persoane să comită faptele de care au fost acuzați.

În aceste condiții Curtea apreciază că în mod legal și temeinic tribunalul a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați, motiv pentru care va respinge recursurile ca nefondate.

Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Disjunge soluționarea recursului formulat de inculpatul G împotriva încheierii din 22.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, pentru data de 3.02.2010, dată pentru când acesta va fi citat la locul de deținere.

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 4.02.1954 deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 22.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea în ceea ce îl privește pe acest inculpat în sensul înlocuiește măsura arestării preventive luată prin încheierea din 26.07.2008 a Tribunalului București secția a II a, dos-, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451 Cod procedură penală.

În baza art. 1451 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.11 Cod procedură penală pe durata acestei măsuri inculpatul este obligată să respecte următoarele dispoziții:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea și anume la Poliția mun. C, jud. C, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție respectiv, sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 1451 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.12 Cod procedură penală inculpatului i se va interzice să ia legătura cu ceilalți inculpați.

În baza disp. art. 1451 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care-i revin măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 145/UP/26.07.2008, emis de Tribunalul municipiului B dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Se va dispune comunicarea prezentei decizii inculpatului, Poliției mun. C, județ C, Jandarmeriei C, Poliției Comunitare C, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași încheieri.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.

Președinte Judecători

- - - - - - -

Grefier

Red./DC

8 ex./28.01.2010

dos- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

com. 2 ex./ 01.2010

., și

la Penitenciarul Mărgineni

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai

#Judecator Paul Mihai Fratilescu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Ploiesti