Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 819/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 819/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 27 august 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că încheierea pronunțată de Tribunalul Arad este netemeinică și nelegală, temeiul în baza căruia s-a menținut măsura arestării preventive fiind incorect. Mai arată că legalitatea măsurii arestării preventive a fost luată în discuție la un interval de 12 zile cu încălcarea disp. art. 313 al. 4.C.P.P. care prevăd că legalitatea măsurii arestării preventive trebuie discutată în 24 ore. Totodată solicită, în subsidiar, a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru a se aplica același tratament și inculpatului-recurent ca și inculpatului căruia i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii Tribunalului Arad și să se aibă în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 27 august 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciar A, respingându-se totodată solicitarea de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT. Biroul Teritorial Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 15.08.2008, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit.a, art. 34 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc - prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rep. Cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000; art. 26 Cod penal rap. la art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000cu aplic. Art. 33 lit.a, art. 34 Cod penal, constând în aceea că în perioada 20-23 noiembrie 2007 achiziționat fără drept din localitatea cu suma de 800 Euro expediată din țară prin " " în străinătate cantitatea de 200 gr. droguri de risc (rezină de canabis - hașiș) și a exportat-io fără drept din Italia în România printr-o firmă de curierat rapid pe numele inculpatului; în perioada 01.04. - 08.04.2008 a achiziționat din Italia cu bani expediați prin " " de către inculpatul cantitatea de 400 pastile și le-a înmânat inculpatului care le-a transportat fără drept (alături de alte 200 pastile procurate de el) prin curierat rapid în România pe numele inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr. 36 din 14 august 2008, dosar nr- a Tribunalului Arad, pe timp de 29 de zile, cu începere de la data de 15 august 2008 și până la 12 septembrie 2008, inclusiv. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive le-au constituit disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, instanța apreciind că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că referitor la acest aspect, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, crearea unui sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni de deținere de droguri de mare risc, în vederea comercializării și introducerea în țară de droguri de mare risc fără drept, a fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte s-ar fi produs o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Prima instanță, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului în conformitate cu prevederile art. 160, alin. 3.p Cod Penal, a reținut că măsura arestării preventive este justificată.
Astfel, în cauză s-a considerat că sunt întrunite disp. art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpat a săvârșit faptele penale de care este acuzat, de altfel el recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute prin rechizitoriu.
De asemenea, tribunalul a apreciat că sunt întrunite prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, considerând că pericolul concret pentru ordinea publică poate rezulta și din gravitatea infracțiunilor de comiterea cărora este acuzat inculpatul (ex: introducerea în țară a unor droguri de mare risc, faptă sancționată cu 15-25 ani închisoare).
În plus, prima instanță a împărtășit în totalitate motivația judecătorului care a dispus arestarea inculpatului referitor la pericolul pentru ordinea publică pe care acesta îl prezintă, considerând că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pe cale de consecință, tribunalul nu a admis solicitarea apărătorului inculpatului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, considerând că nu se justifică această din urmă măsură preventivă, mai blândă decât cea dispusă în cursul urmăririi penale, întrucât instanța a reținut incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, fapt ce a justificat necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, pentru motivele anterior expuse și avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului.
Totodată, s-a reținut că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive în temeiul art. 3001rap. la art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, dar acest fapt nu poate conduce la concluzia încetării de drept a acestei măsuri câtă vreme arestarea preventivă, dispusă la 14.08.2008 (cu doar o zi înainte de data sesizării instanței prin rechizitoriu), urma să expire la 12.09.2008, conform mandatului nr. 22/14.08.2008.
Astfel, în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, Tribunalul Arada menținut măsura arestării preventive a acestui inculpat.
Împotriva încheierii de ședință din 27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.3241.1/108 din 02.09.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia susținerii orale conform concluziilor din practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic și consum de droguri de risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -09.-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
