Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.832/
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că recursul formulat vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate.
Invederează instanței că inculpatul este arestat de 10 luni și consideră că acum este momentul când trebuie făcută o reevaluare a temeiurilor avute în vedere la luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită să se constate că încheierea de ședință este lovită de nulitate absolută cum și mandatul de arestare emis întrucât nu sunt întrunite temeiurile prevăzute de lege, nu au fost menționate temeiurile de drept avute în vedere și apreciază că sunt întrunite disp.art. 197 alin.2 Cod pr.penală.
Cu privire la reținerea disp.art. 148 lit.a Cod pr.penală apreciază că nu sunt date certe din care să rezulte că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, din declarațiile inculpatului și ale martorului rezu7ltă că inculpatul nu mai locuia la acea adresă de mai mult timp, nu sunt date din care să rezulte că inculpatul știa de existența dosarului, nu sunt suficiente adresele organelor de urmărire penală pentru a demonstra că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și deși asociatul inculpatului a fost audiat nu a fost întrebat dacă știe de existența unui alt domiciliu al inculpatului.
Cu privire la temeiul reținerii prev. de art. 143 Cod pr.penală, apreciază că în cauză nu trebuie identificate prea multe probe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit o faptă penală întrucât acesta a recunoscut și a dat date cu privire la împrejurările în care s-a desfășurat activitatea. De altfel, nu înțelege cum o societatea comercială livrează o cantitate mare de marfă unei societăți cu care nu a mai avut relații comerciale și cum poate da marfă cu plata la termen. În cauză au fost audiați reprezentanții părții vătămate și se conturează o altă infracțiune săvârșită de inculpat.
Apreciază că în cauză s-au modificat temeiurile având în vedere declarațiile de la ultimele termene de judecată în sensul că inculpatul nu mai locuia la adresa cunoscută, că acesta nu a intenționat să inducă în eroare părțile vătămate, stadiul procesual actual, faptul că prezintă pericol social generic al infracțiuni, vizavi de prev. art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Invocă prevederile din cu privire la pericolul concret care își are existența legată de timp și odată cu trecerea timpului se echivalează cu diminuarea acestuia.
De asemenea solicită a se avea în vedere modul de săvârșire a faptei, inculpatul a avut angajate persoane despre activitatea cărora nu cunoștea în totalitate și nu a dorit să arunce vina asupra lor. De asemenea modul de desfășurare a cercetării judecătorești, complexitatea cauzei, faptul că amânările nu s-au datorat inculpatului ci doar lipsei reprezentanților părților vătămate care refuză să se prezinte la instanță și a lipsei de procedură constatate cu aceștia.
Cu privire la prejudiciul reținut apreciază că avându-se în vedere realitățile actuale ale economiei de piață acesta nu este mare, nu sunt consecințe deosebit de grave iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt reduse.
Solicită să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive s-au modificat și este justificată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat este nefondat, încheierea de ședință pronunțată la data de 7.12.2009 de Tribunalul Brăila fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod corect și pe larg s-a motivat faptul că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât temeiurile prev. de art. 148 lit.a și f Cod pr.penală subzistă. Din probe rezultă că inculpatul s-a sustras, s-a emis mandat european de arestare și corect s-a apreciat că fapta, respectiv înșelăciune continuată, cu consecințele alin. 5 din art. 215 Cod penal există, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De altfel, apreciază că gravitatea faptei este suficientă pentru a se aprecia că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în raport de complexitatea cauzei, pentru o bună soluționare a cauzei se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul- inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât dorește să-și dovedească nevinovăția și să acopere prejudiciul.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.12.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăila, în baza art.3002Cod proc.penală în referire la art.160 Cod proc.penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin ordonanța din 16 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 367/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma prevăzută de art.215 al.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că în calitate de administrator la SC Agro SRL B, în cursul lunii febr.2008 a achiziționat de la 19 societăți comerciale de pe raza mai multor județe, mărfuri pentru care a emis 19 file CEC și 2 bilete la ordin fără a avea disponibil în cont și cauzând astfel un prejudiciu de 1.156.063,83 lei.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 23.04.2008 pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data prinderii și încarcerării, fiind emis mandatul de arestare nr.17/23.04.208 de către Tribunalul Brăila.
Din verificările efectuate de organele de anchetă penală, a rezultat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, a părăsit România, stabilindu-se fără forme legale în Spania.
În baza art. 81 și art.66/1 Lg.302/2004 modificată prin Legea 224/2006 și OG nr. 103/2006 s-a dispus prin încheierea Camerei de consiliu din 24.07.2008, emiterea unui mandat de urmărire internațională și a unui mandat european de arestare în vederea extrădării inculpatului, conform mandatului de arestare preventivă nr. 17/23.04.2008 emis de Tribunalul Brăila -Secția Penală.
Prin rechizitoriul nr. 367/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată inculpatul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1,3,4,5 Cod penal și art.213 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.41 al.2 Cod penal, fiind astfel sesizată instanța de judecată, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
În cursul judecății, în urma sesizării Inspectoratului de Poliție al Județului B-Serviciul Investigații Criminale, prin încheierea Camerei de Consiliu din 16.03.2009 pronunțată în prezentul dosar, s-a dispus audierea inculpatului în baza art. 150 al.2 și art.152 al.2-4 Cod pr.penală aducându-i-se la cunoștință fapta pentru care este cercetat penal și trimis în judecată, și s-a constatat punerea în executare mandatului de arestare preventivă nr.17 emis la data de 23.04.2008 de Tribunalul Brăila -Secția Penală, începând cu data de 16.03.2009.
Prin încheierea de ședință din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăilas -a menținut starea de arest a inculpatului.
În speță, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare a instanței că există probe temeinice cu privire la fapta reținută în sarcina sa, respectiv: plângerile formulate de societățile comerciale prejudiciate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză grafoscopică și celelalte acte întocmite până în prezent.
Ca temei al propunerii de arestare preventivă s-a reținut incidența prevederilor art. 148 alin.1 lit.a și f Cod pr.pen. respectiv inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la cercetări, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală; a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 300/2 Cod proc.penală rap. la art. 160/b Cod proc.penală instanța este obligată să verifice periodic la intervale de cel mult 60 zile legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv.
În conformitate cu prevederile art. 160 al. 3 Cod proc.penală în cazul în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și este justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, instanța menține arestarea preventivă.
În analiza temeiurilor arestării preventive instanța a pornit de la prev. art.136 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoarea, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua una din măsurile preventive prevăzute, ținându-se cont la alegerea ei de criterii, cum este scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
În cauză, temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se mențin și în prezent, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. de art.215 al.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani respectiv de la 10 la 20 ani, legiuitorul apreciind, dată fiind sancțiunea aspră stabilită, că o astfel de faptă și un astfel de făptuitor prezintă un grad ridicat de pericol pentru societate, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța în aprecierea pericolului concret pe care îl reprezintă inculpatul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul deosebit de mare, respectiv de 1.254.399, 49 lei.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a apreciat că acesta într-adevăr nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată.
Sub acest aspect, pericolul public rezultă din însuși pericolul social al faptei pentru care inculpatul se află în curs de judecată.
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.a Cod proc.penală din actele dosarului se reține că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, pe numele său fiind emis mandat european de arestare în urma căruia acesta a fost arestat la data de 24.02.2009 în Spania, unde se afla fără forme legale.
Având în vedere și împrejurarea că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, în cauză urmând a fi audiați în continuare martori și că temeiurile care au impus arestarea preventivă nu au încetat, în temeiul art. 3002Cod proc.penală s-a menținut starea de arest preventiv.
Împotriva încheierii de ședință din data de 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată că nelegalitatea hotărârii constă în neindicarea temeiului legal care a stat la baza soluției pronunțate și a emiterii mandatului de arestare, prin reținerea disp.art.148 lit.a Cod proc.penală, iar netemeinicia prin lipsa pericolului social al faptei săvârșite, precum și depășirea duratei rezonabile a arestării inculpatului.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor inculpatului, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și o va menține.
În mod corect, Tribunalul Brăilaa reținut că în cauză se mențin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului, respectiv necesitatea de a-l împiedica că se sustragă de la judecarea cauzei, prev.de art.148 lit.a Cod proc.penală, situație ce s-a concretizat prin sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și aducerea în țară a inculpatului printr-un mandat european, precum și existența condițiilor impuse de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, instanța de fond expunând pe larg în ce constă pericolul social al infracțiunii.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului potrivit căreia, fapta reținută în sarcina inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, dată fiind valoarea prejudiciului raportată la condițiile economice actuale, întrucât, pe de o parte, prejudiciul, chiar făcând o astfel de raportare este destul de mare, iar pericolul pentru ordinea publică rezidă mai ales din modul în care a fost săvârșită fapta, în sensul că inculpatul a indus în eroare 19 societăți comerciale, a emis tot atâtea file cec fără acoperire, punând în pericol buna desfășurare a relațiilor economice dintre persoanele juridice.
Cu privire la depășirea duratei rezonabile a arestării, invocată în apărare de inculpat, aceasta nu poate fi reținută, deoarece atât legislația internă, cât și cea europeană raportează această durată complexitatea cauzei.
Chiar dacă inculpatul nu se face vinovat, prin atitudinea sa, de durata prezentei cauze, nu trebuie făcută abstracție de numărul foarte mare al părților vătămate, precum și a martorilor ce urmează a fi audiați, ce dau un caracter complex cauzei, iar instanța, a considerat că pentru buna desfășurare a procesului este necesară prezența inculpatului în stare de arest preventiv.
Având în vedere aceste considerente, urmează a respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și a dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15.08.1972 în, jud.G, domiciliat în,-,. 12,. 3, Jud.G, CNP - -) în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./21.121.2009 - -
Tehnored./2 ex./24.12.2009
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
