Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 839
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul interpelat arată că înțelege bine limba română și nu dorește să fie asistat de un translator. De asemenea arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de " nerespectare a regimului armelor și munițiilor". În apărarea inculpatului dorește să invoce decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Chiar dacă această decizie se referă la soluționarea recursului declarat la prelungirea duratei măsurii de arest preventiv, până la expirarea prelungirii anterioare, apreciază că această decizie este aplicabilă și în cauza de față. Tribunalul Vasluia dispus menținerea măsurii de arest preventiv a inculpatului pentru o perioadă de 60 de zile însă apreciază că trebuia să țină cont și de decizia invocată.
A doua critică pe care înțelege să o aducă încheierii recurate se referă la faptul că instanța de fond a reținut că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest aspect arată că inculpatul nu deține o armă pe care să o folosească, iar deținerea de muniție, fără a avea o armă, este un pericol abstract și nu unul concret. Inculpatul este vânător, a solicitat autorizație de port armă și urma să primească această autorizație. De asemenea inculpatul nu are antecedente penale, nu are abateri contravenționale, are familie, este bine văzut în comunitate și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, la acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Solicită astfel înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Depune la dosar în acest sens copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3544/ 30 iulie 2007, pentru a face dovada domiciliului ales al inculpatului.
În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond este cea mai în măsură să aprecieze măsura cea mai adecvată pentru inculpat.
Inculpatul având cuvântul arată că s-a găsit asupra sa mai multe cartușe decât trebuia. De asemenea arată că în Croația, când se întorcea în România, pentru aceeași faptă a primit o amendă și i s-a confiscat parte din cartușe.
Consideră că nu este vinovat întrucât are permis de port armă în România și de asemenea nu i s-a găsit nici un fel de armă. Solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a fi cu familia sa de sărbători. Cât privește locul de domiciliu arată că apărătorul său i-a pus la dispoziție sediul cabinetului său.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din data de 18 2009 Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
"Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 13.09.1953 în loc.,Italia în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
Constată că măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr. 32 din data de 23 Iunie 2009 Judecătoriei Huși, mandat de arestare nr. 24/23.06.2009 împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.09.1953 în loc.,Italia în prezent deținut în Penitenciarul Iași este legală și temeinică.
In baza art. 300 ind. 2 rap. la art.160 ind. ind.b alin.3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive urmând a fi verificată în termenul prev. de art. 160 indice b alin. 1 Cod de procedură penală.
Respinge cererea formulată de inculpatul prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara".
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În termen legal, încheierea a fost recurată de inculpat și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul invocă " decizia nr. 25/2008 a ÎCCJ" referindu-se la durata de 60 de zile pentru care s-a dispus menținerea arestării preventive, precum și lipsa pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, care este vânător, urma să primească autorizație pentru portul armei, nu are antecedente penale și este bine caracterizat.
Inculpatul mai invocă și faptul că a fost sancționat contravențional pentru aceeași faptă în Croația și că asupra lui nu a fost găsită vreo armă, deși el are autorizație legală pentru a deține armă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Decizia nr. 25/2008 a ÎCCJ, invocată de apărător vizează dispozițiile art. 159 alin. 8 teza a II-a din Codul d e procedură penală, ÎCCJ delimitând strict sfera de aplicare a dispozițiilor din hotărârea pronunțată care nu pot fi interpretate și aplicate altor texte ce vizează alte dispoziții procesuale.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere acest lucru, ar fi prevăzut expres și textele de lege cărora li se aplică, dar s-a limitat doar la dispozițiile art. 159 alin. (8) teza a II a din Codul d e procedură penală ce vizează durata de soluționare a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive.
Nici cea de a doua critică invocată de apărătorul inculpatului care se referă la mențiunile din încheierea recurată prin care instanța de fond reține că " inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică", nu este întemeiată.
Argumentele invocate, ce se referă la caracterizările bune din familie și societate ale inculpatului, faptul că acesta a deținut muniție fără să dețină și o armă, nu sunt în măsură să releve aspecte noi, care să justifice liberarea provizorie a inculpatului.
Temeiurile arestării preventive a inculpatului subzistă, nu au încetat și nu s-au modificat, iar pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, măsura preventivă dispusă față de inculpat este justificată, legitimitatea ei rezultând dintr-o ordine publică realmente amenințată.
În speță, prin natura valorilor sociale pretins lezate, modalitățile concrete în care se reține că au fost comise presupusele fapte, astfel cum rezultă din materialul probator administrat până acum - această amenințare este deplin conturată.
Circumstanțele persoane ale inculpatului, invocate de apărător și vizate de dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală nu pot fi privite izolat de tulburarea socială cauzată prin faptele presupus a fi comise de inculpat, de ordinea publică amenințată, care justifică o perioadă de timp, măsura preventivă dispusă față de inculpat și face inaplicabilă liberarea provizorie a acestuia.
Constatând că nu sunt motive de casare a încheierii recurate, în baza disp. art. 38515pct. 1, lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare către stat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 18 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul penal nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. M - 2 ex.
20 ianuarie 2010
Judecător fond -
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Maria Cenușă, Elena Scriminți
