Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 838/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 838
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, V. și G împotriva încheierii de ședință din data de 16 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av. și inculpatul G, în stare de arest preventiv, asistat de av. -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpații, și, depun la dosar, prin intermediul apărătorilor câte un memoriu. Arată că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și nu mai au de formulat alte cereri. Inculpatul G arată că este de acord cu apărătorul din oficiu și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. - pentru inculpații și G solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și judecarea acestora în stare de libertate întrucât inculpații sunt arestați preventiv de 1 an și cinci luni, perioadă necesară pentru ca aceștia să-și dea seama de rezultatul faptelor lor. De asemenea arată că inculpatul G are 67 de ani și are o stare de sănătate precară, iar inculpatul afirmă că este nevinovat. Mai solicită a se avea în vedere că o parte din coinculpații din prezenta cauză sunt judecați în stare de libertate și apreciază că și inculpații și G ar trebuie să beneficieze de același tratament.
Av. pentru inculpații și solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate, față de perioada în care aceștia au stat arestați preventiv și față de situația referitoare la faptul că ceilalți coinculpați sunt judecați în stare de libertate. Apreciază că inculpații pe care îi asistă ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament și să fie judecați în stare de libertate, dându-le astfel posibilitatea de a se apăra.
Mai arată că inculpații nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, nu există la dosar probe de vinovăție pentru aceștia și dacă vor fi puși în libertate, inculpații se vor prezenta la fiecare termen de judecată și ori de câte ori vor fi chemați.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu poate fi arestată o persoană plecând de la premisa că aceasta este vinovată. Inculpații au fost arestați în cauză întrucât există indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru faptul că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea că, lăsați în libertate, aceștia vor săvârși fapte de același gen.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv subzistă și la acest moment, nu s-au modificat astfel încât se impune menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpații indicați. Formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate. Invocă în apărarea sa dispozițiile art. 24 al. 3 din Constituția României și solicită a se avea în vedere că este arestat preventiv de o perioadă mare de timp și dorește să aibă parte de un proces echitabil.
Inculpatul G arată că este bolnav. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu este o persoană violentă, are 52 de ani, iar dacă va fi lăsat în libertate va avea posibilitatea să se apere.
Inculpatul având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 16. 12. 2009, Tribunalului Vaslui s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, si G, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b, Cod procedură penală, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat"," înșelăciune", "spălare de bani".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Condițiile prev. de art. 143 si 188 lit. f, Cod procedură penală nu s-au schimbat.
Inculpații, prin modalitatea în care au acționat denotă că prezintă un real pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate.
În cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, legea prevede pentru aceste infracțiuni pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există și probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
n termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpați și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând prin apărătorii lor, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- în cauza de față nu există probe suficiente că el a săvârșit infracțiunile care au fost reținute în sarcina lor;
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal și nici nu se vor sustrage de la judecată dacă ar fi lăsați în libertate;
- temeiurile inițiale care au stat la baza arestării nu mai subzistă și nici temeiuri noi nu justifică menținerea acestei măsuri restrictive;
- o parte dintre inculpații judecați în acest dosar au fost puși în libertate și ei nu încă;
- a trecut o perioadă mare de timp de la arestarea lor preventivă așa încât nu se mai justifică privarea de libertate în continuare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpați cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deși inculpații amintesc de dovezi de nevinovăție, cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptelor inculpaților.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-au comis faptele, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Chiar dacă alți coinculpați se judecă în stare de libertate, aceasta nu poate fi un motiv de a se admite și solicitarea lor, deoarece și contribuția la presupusa activitate infracțională este diferită.
Și instanța de recurs reține că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:
1.
2.
3.
4. G, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 16.12.2009 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat - sumă avansată din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex. / 11.01.2010
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Maria Cenușă, Elena Scriminți
