Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 868
Ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 mai 1983, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 27 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3002rap. la art.160 alin.3 cod proc. penală a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul aflat în stare de arest, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, ori excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpat,precizează că prin recursul de față se critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 27 2009, prin care în temeiul disp. art.3002rap. la art.160 alin.3 cod proc. penală a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.
Se susține că în mod greșit tribunalul a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care urmărirea penală desfășurată cu privire la acesta a fost finalizată, dispunându-se trimiterea în judecată prin rechizitoriu iar în fața instanței de fond au fost deja administrate toate probele necesare.
Astfel, în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, nu poate influența în nici un mod aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât nici nu au apărut indicii că s-ar sustrage de la judecată, în condițiile în care are interes să se prezinte în fața instanței pentru a-și dovedi nevinovăția, fiind la rândul său o victimă în dosar.
Se mai arată că prima instanță nu a avut în vedere la momentul menținerii stării de arest nici faptul că prezența inculpatului alături de familie este absolut necesară, deoarece are în întreținere un copil minor în vârstă de 10 luni, iar soția este însărcinată în luna a șasea. Precizează că singura sursă de venit a acestora constă în alocația copilului.
Pentru motivele arătate, se solicită a se constata că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive față de inculpat și pe cale se consecință, se impune admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, obligându-se să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi nevoie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, motivat de faptul că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta subzistă și în prezent, raportat la gradul de pericol social al faptei reținute în sarcină și circumstanțele personalae ale recurentului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, solicită punerea în libertate pentru a putea fi alături de familie cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu precizarea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 2009 dată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002cod proc. penală rap. la art.160balin.3 cod proc. penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14 mai 1983 în T, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea sa de libertate.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Procedând, din oficiu, în temeiul disp. art.3002cod proc. penală și art.23 alin.6 din Constituția României la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2, 3 și 5 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.290 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.291 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a) cod penal, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și nu există temeiuri noi care să justifice punerea sa în libertate.
S-a constatat astfel că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de deplină legalitate, fiind îndeplinite cerințele impuse de art.148 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că inculpatul a fost cercetat pentru infracțiuni cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, împrejurările și gravitatea faptelor comise, precum și circumstanțele ce țin de persoana inculpatului.
De asemenea, s-a motivat că pericolul concret pentru ordinea publică este dat de starea de indignare, de dazaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită de inculpat, de natură a afecta echilibrul social firesc și a induce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifetări infracționale cu grad ridicat de pericol social și poate încuraja altă persoană să comită fapte asemănătoare.
Analizând măsura arestării preventive, inclusiv menținerea acesteia din perspectiva jurisprudenței, tribunalul a reținut că legitimitatea detenției provizorii se evaluează în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată dacă indiciile concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăției și a regulii respectării libertății individuale statuate de Convenție.
În cauză, s-a apreciat că inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere modalitatea de îndeplinire a rezoluției infracționale reținută în rechizitoriu, respectiv că în perioada iunie-iulie 2008, inculpatul, în deplină cunoștință de cauză, ar fi sprijinit grupul infracțional organizat format din, zis "" și cu numiții "" și "" și chiar ar fi aderat la acest grup constituit în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme și credite bancare și că, în mod repetat, cu bună știință, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ar fi încredințat actul său de identitate pentru a fi falsificate adeverințe de venit și contracte individuale de muncă ce ar fi fost folosite ulterior la fraudarea unor instituții de credit.
De asemenea, tribunalul a reținut ca temei al menținerii stării de arest preventiv a inculpatului și personalitatea acestuia, constatând că potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a suferit condamnări ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la regimul silvic și de furt calificat, ultima pedeapsă de 2 ani închisoare fiind aplicată de Judecătorie G prin sentința penală nr.58 din 7 februarie 2006, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 13 2007, cu un rest de 166 zile, împrejurare ce atrage reținerea stării de recidivă postexecutorii prev. de art.37 lit.b) cod penal.
Ca urmare, s-a apreciat că antecedentele penale ale inculpatului denotă persistența sa în săvârșirea de infracțiuni și ca atare, menținerea măsurii arestării preventive este adecvată.
S-a constatat, totodată, că alegerea măsurii preventive a arestării s-a făcut cu respectarea disp. art.136 alin.1 cod proc. penală, fiind justificată de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, de gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și nu în ultimul rând, de statutul de recidivist al inculpatului.
Referitor la cererea formulată de inculpat vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prima instanță a dispus respingerea acesteia, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.139 alin.1 cod proc. penală.
Susținerea inculpatului în sensul nevinovăției sale în comiterea infracțiunilor imputate nu a fost avută în vedere ca temei al cererii de înlocuire, motivându-se că aceasta urmează a fi verificată pe parcursul soluționării cauzei, fiind în sarcina Ministerului Public să dovedească acuzațiile aduse, instanța de fond fiind investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Nici susținerile privitoate la faptul că o parte din inculpații cercetați în dosarul - se află în stare de libertate nu au fost de natură să conducă la concluzia necesității înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reținându-se că starea de deținere ori de libertate în care sunt cercetați inculpații este apreciată în funcție de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, precum și de circumstanțele personale.
Împotriva încheierii din 27 2009 declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea primei instanțe, susținând că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, câtă vreme temeiurile care au impus luarea măsurii nu mai subzistă.
S-a arătat astfel că urmărirea penală a fost finalizată, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului iar în fața instanței de fond au fostd deja administrate toate probele necesare.
De asemenea, s-a susținut că nu există nici un fel de indicii că lăsat în libertate inculpatul ar putea influența aflarea adevărului, în condițiile în care este interesat să se prezinte în fața instanței pentru a-și dovedi nevinovăția, fiind la rândul său o victimă.
Totodată, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere situația personală a inculpatului, în sensul că este singurul întreținător de familie, având un copil minor iar soția este însărcinată în luna a șasea.
Pentru notivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrate în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.1/D/P/2009 din 8 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă -- Biroul Teritorial Dâmbovițas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la 14 mai 1983 în T, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41-42 cod penal, art.26 cod penal rap. la art.290 cod penal cu aplic. art.41-42 cod penal și art.291 cod penal cu aplic. art.41-42 cod penal, toate cu aplic. art.37 lit.b) și art.33 lit.a) cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de acuzare că în perioada iunie-iulie 2009, în deplină cunoștință de cauză a sprijinit grupul infracțional organizat format din, zis "" și cu numiții "" și "" și chiar ar fi aderat la acest grup constituit în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme și credite bancare și că, în mod repetat, cu bună știință, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ar fi încredințat actul său de identitate pentru a fi falsificate adeverințe de venit și contracte individuale de muncă ce ar fi fost folosite ulterior la fraudarea unor instituții de credit.
Împotriva recurentului-inculpat a fost dispusă, în lipsă, măsura arestării preventive prin Încheierea nr.22 din 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.35/U/27 august 2009, inculpatul fiind prins de organele de poliție la data de 2 septembrie 2009, când a fost prezentat instanței de judecată pentru confirmarea mandatului.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut incidența disp. art.143, art.146 și art.148 lit.f) cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost cercetat, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, determinat de natura și gravitatea faptelor comise, prejudiciile cauzate unităților bancare și persoana inculpatului.
Măsura arestării preventive a fost menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea din 9 octombrie 2009 Tribunalului Dâmbovița, defintivă prin decizia penală nr.747/23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în conformitate cu disp. art.3002cod proc. penală rap. la art.160bdin același cod, în mod temeinic și legal, prima instanță, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție domiciliară și informatică, înscrisurile atașate cauzei, dosarele de creditare ridicate de la instituțiile specializate, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, corpurile delicte, denunțul făptuitorului, declarațiile martorilor și ale inculpaților, a reținut că măsura a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, în cauză existând probe temeinice, verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, parte din ele recunoscute de acesta, fiind îndeplinite, așadar, disp. art.146 rap. la art.143 combinat cu art.681cod proc. penală.
De asemenea, în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f) din codul d e procedură penală, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, așa încât, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art.160balin.3 cod proc. penală, măsura dispusă de instanța de fond vizând respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive fiind temeinică și legală.
Rezultă astfel din probele la care s-a făcut referire anterior că inculpatul a fost cercetat și este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, fiind acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul fraudării instituțiilor bancare și societăților comerciale prin falsificarea de documente, respectiv contracte de muncă și adeverințe de venit, fapte ce au cauzat prejudicii însemnate, așa încât, în mod just s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat și drept urmare, respingerea cererii de revocare este pe deplin întemeiată.
Faptele de care este acuzat inculpatul denotă o periculozitate sporită a acestuia, cu atât mai mult cu cât, anterior, a comis și alte infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, parte dintre ele executate în regim privativ de libertate, așa încât, în mod corect, s-a apreciat că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Legală și temeinică este și soluția prin care instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât aceasta a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale iar temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat.
Prin urmare, nefiind îndeplinite disp. art.139 alin.1 cod proc. penală, în mod corect, tribunalul a respins cererea de înlocuire ca fiind neîntemeiată.
Toate apărările invocate de inculpat referitoare la lipsa temeiniciei acuzațiilor ori situația familială a acestuia nu constituie temeiuri suficiente pentru revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive, primele urmând a fi verificate în timpul cercetării judecătorești, ce se află abia la început, în cauză dispunându-se conexarea cauzei cu cea care formează obiectul dosarului nr-, cu termen de judecată la 18 decembrie 2009, în timp ce ultimele sunt preexistente momentului arestării și ca atare au fost avute în vedere cu ocazia analizării propunerii de arestare preventivă, așa cum cer disp. art.136 alin.8 cod proc. penală.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile invocate de inculpat sunt neîntemeiate, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul, ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 mai 1983, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 27 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./2 decembrie 2009
. fond - Trib.
Jud. fond a
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
