Furtul (art.208 cod penal). Decizia 866/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 866
Ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de partea civilă, cu sediul în P,-, județul P și inculpatul, domiciliat în comuna, județul D împotriva deciziei penale nr. 107 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de aceștia împotriva sentinței penale nr.638 pronunțată de Judecătoria Moreni la 09.07.2008, cu obligarea apelanților la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.638 din 9 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza disp. art 208 alin. 1 cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 02.07.1976 în M, domiciliat în comuna, județul D, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 61 cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 662 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.133/2001 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilindu-se ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pe durata arătată în disp. art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal.
În conformitate cu disp. art. 346 cod proc. penală rap. la disp. art. 998 cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de către SA, inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 4539,72 lei cu titlu de daune materiale.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 208 alin. 1 cu aplicarea disp. art. 41 alin.1 cod penal a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la 26.06.1971 în M, domiciliat în comuna, județul D, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 cod penal, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 10 luni, stabilit conform art.82 cod penal.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 alin.1 lit.a teza II a și lit.b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 359 cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 cod penal.
În latură civilă, a fost admisă în parte, acțiunea exercitată de către SC SA P, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia suma de 2124,94 lei cu titlu de daune materiale.
Totodată, în baza disp. art. 191 alin. 2 cod proc. penală, inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv la câte 300 lei, incluzând și onorariile apărătorilor care le-au fost desemnați din oficiu sume care s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de apărător ales, domnul avocat, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială emisă la data de 13.11.2009, depusă la fila 47 dosar, lipsă fiind recurenta-parte civilă, reprezentată de consilier juridic, conform delegației aflată la fila 29 dosar și intimatul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-au depus de recurenta-parte civilă, astfel cum s-a dispus la termenul anterior, precizare, însoțită de o serie de înscrisuri, după care:
Consilier juridic, reprezentant al părții civile, depune la dosar precizări suplimentare cu privire la situația celor două conducte la care s-a făcut referire de apărătorul inculpatului la termenul anterior, precum și o planșă foto cu locul situării acestora.
La rândul său, avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosar adresa nr.6697/11.11.2009 emisă de Primăria comunei și adresa nr.1925/10.11.2009 eliberată de Ocolul Silvic
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și consilierul juridic, reprezentant al părții civile, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Consilier juridic, reprezentant al părții civile. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris la dosar, modificarea deciziei și sentinței atacate, în sensul obligării celor doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 63.664,65 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), plus 12.096,28 lei TVA reactualizat la zi.
Se susține că cele două hotărâri recurate sunt nelegale și netemeinice sub aspectul laturii civile, prejudiciul creat de inculpați fiind mult mai mare decât cel acordat de instanțe, așa cum rezultă din toate adresele de constituire de parte civilă depuse la dosar.
Se mai arată că în mod nelegal instanța de apel a înlăturat solicitarea de plată a TVA-ului, în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale incidente pentru lipsa din gestiune societățile comerciale datorează TVA.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, având în vedere înscrisul aflat la fila 4, respectiv rechizitoriul prin care inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt din Punctul Pădurea Dogarului.
Se susține că nici instanța de fond și nici aceea de apel nu au cercetat conținutul pretențiilor formulate de la urmărirea penală, în raport de probele de la dosar, aceasta constituindu-se parte civilă față de furtul comis la nivelul anului 2004 cu un anumit cuantum, iar la momentul întocmirii rechizitoriului la data de 2 martie 2007, cu care este investită instanța, partea civilă, pentru aceeași perioadă de comitere a infracțiunilor și din același punct de lucru, să indice o valoare mult mai mare a prejudiciului creat.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, precizează că în mod greșit a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În primul rând, se susține că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum aceasta este descrisă prin actul de acuzare, deoarece el a lucrat în Punctul Drumul Dogarului, la decopertări, a luat material și l-a valorificat însă acesta nu este același cu cel pentru care s-a sesizat C
Precizează apărătorul inculpatului că instanța de apel, nelegal, a înlăturat ca nesincere declarațiile celor zece martori audiați în fața sa, la cererea inculpatului, care într-adevăr fac vorbire de două împrejurări, însă aceasta nu a dat dovadă de rol activ în stabilirea în concret a situației de fapt, respectiv natura relației dintre și inculpat precum și modalitatea de plată a acestuia pentru munca prestată.
Într-adevăr, în fața judecătoriei nu au existat probe care să ateste existența contractului de antrepriză dintre și pentru decopertări, tăieri, transport sau vânzare conducte din Punctul Pădurea Dogarului și nici existența convenției dintre inculpat și prima societate cu privire la încadrarea acestuia în perioada martie-aprilie 2004 și respectiv achitarea muncii prestate prin valorificarea materialului decopertat.
Însă, ulterior, directorul, numitul vine în fața autorităților și recunoaște efectuarea acestor lucrări de decopertare, inclusiv faptul că inculpatul i-a fost angajat ca zilier, însă nu și existența convenției sus-menționată, contrar celorlalte probe din dosar.
Se mai susține că pe parcursul procesului penal au fost administrate o serie de dovezi, respectiv declarațiile martorilor A, din care rezultă cu certitudine că în perioada martie-aprilie 2004 inculpatul a lucrat, în calitate de angajat al, societate care avea contract cu alte firme, la lucrările sus-menționate, că acestea s-au desfășurate în Punctul Drumul Dogarului, pe teritoriul comunei, jud,D, unde se aflau conducte grav deteriorate și mai ales, inculpatul a avut permisiunea administratorului societății angajatoare să poată preleva și valorifice materialele obținute cu ocazia decopertării.
Așa cum s-a susținut și la termenul anterior, solicită a se constata că nici organele de urmărire penală și nici cele două instanțe nu au sesizat confuzia creată între cele două locații aparținând părții civile, respectiv Dogarului și Pădurea Dogarului, că acestea sunt situate în zone diferite, ajungându-se să se impună în sarcina inculpatului contravaloarea materialului tubular sustras de alte persoane din Punctul Pădurea Dogarului, în condițiile în care el a prelevat material lipsit de valoare economică extras din Punctul Drumul Dogarului.
Într-adevăr, din Punctul Pădurea Dogarului a fost sustras material, însă de alte persoane, ce au fost identificate și trimise în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, fiind recuperat o parte din prejudiciul creat, însă ceea ce a fost luat de inculpatul nu reprezintă material din patrimoniul.
Mai arată apărătorul ales al inculpatului că acesta nu avea, obiectiv, cum să sustragă material, în condițiile în care peste 100 de persoane lucrau în fiecare zi la decopertare în Punctul Pădurea Dogarului, supravegheați fiind de 5 șefi de echipă și de care aproape zilnic îi vizita.
În plus, solicită a se mai avea în vedere și faptul că deși în sarcina inculpatului se reține valorificarea de material tubular la AF, în mod surprinzător prin raportul de expertiză se stabilește că material tubular identic celui sustras din Pădurea Dogarului nu s-a găsit la AF, unde s-a dovedit că a vândut material inculpatul, ci la depozitele REMAT din și.
Pentru aceste motive, se solicită în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.d) cod proc. penală, fiind cert faptul că inculpatul a lucrat în Punctul Drumul Dogarului, la decopertări, a luat material și l-a valorificat însă acesta nu este același cu cel pentru care s-a sesizat C
În subsidiar, pentru aceleași considerente expuse mai sus, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și completarea probatoriului, în sensul de a se stabili existența sau nu a convențiilor de decopertare încheiate între și alte firme; cine anume este proprietarul conductei situată în Drumul Dogarului; valoarea economică a materialului scos; existența sau nu a convenției dintre inculpat și cu privire la modalitatea de plată.
Reprezentantul recurentei-parte civilă, consilier juridic, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, urmând a se avea în vedere că societatea are conducte amplasate în Pădurea Dogarului, că Drumul Dogarului face parte din Pădurea Dogarului precum și faptul că între și nu a existat nici o convenție.
Având cuvântul în replică, apărătorul ales al inculpatului solicită a se analiza înscrisul aflat la fila 9, reprezentând adresa emisă de partea civilă la data de 30.04.2004 prin care sesizează Poliția M cu privire la sustrageri de material din zona Pădurea Dogarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că ambele instanțe au dispus în mod corect și legal condamnarea inculpatului, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a sustras material din conductele aparținând părții civile, că din declarația martorului rezultă că acesta a colaborat cu firme câștigătoare de licitații cu pentru lucrări de decopertare și că niciodată pentru munca prestată de inculpat nu s-au dat materiale spre valorificare.
Astfel, se susține că în mod cert, dovadă fiind probatoriu existent la dosar, inculpatul a sustras material din cele două conducte aflate în Drumul Dogarului, punct ce face parte din Pădurea Dogarului.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.
Referitor la recursul declarat de partea civilă, se formulează aceleași concluzii de respingere, ca nefondat, apreciindu-se că despăgubirile civile acordate acesteia au fost stabilite în mod corect.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, precizează că a fost angajat o perioadă la firma deținută de și că a fost o perioadă în care nu s-au plătit lucrările efectuate. Având probleme cu banii și o familie d e întreținut l-a rugat pe acesta să-i dea material spre valorificare, ceea ce s-a și întâmplat, obținând de pe urma acesteia suma de 1.500.000 lei vechi.
Mai arată că a lucrat și anterior pentru și niciodată nu a avut vreo problemă cu acesta.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penale nr.638 din 9 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza disp. art 208 alin. 1 cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și 37 lit. a cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 02.07.1976 în M, domiciliat în comuna, județul D, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 61 cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 662 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.133/2001 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilindu-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pe durata arătată în disp. art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal.
În soluționarea laturii civile, a fost admisă în parte acțiunea exercitată de către SA, inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 4539,72 lei, cu titlu de daune materiale.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 208 alin. 1 cu aplicarea disp. art. 41 alin.1 cod penal a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la 26.06.1971, în M, domiciliat în comuna, județul D, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării conform disp. art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare de 3 ani și 10 luni, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 alin.1 lit.a teza II a și lit.b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 359 cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal.
Totodată, a fost admisă în partea acțiunea civilă exercitată de către SC SA P, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia suma de 2124,94 lei cu titlu de daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.661/P/2004 din 02.03.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni au fost trimiși în judecată inculpații, fiul lui și, născut la 02.07.1976 în M, domiciliat în comuna, județul D și, fiul lui și, născut la 26.06.1971, în M, domiciliat în comuna, județul D pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în formă continuată prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 cod penal, constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2004 au decopertat și sustras țeavă din tronsonul de conductă care traversează Dogarului, de pe raza comunei, județul D care aparținea SC SA
Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, s-a stabilit că în perioada martie - aprilie 2004 împreună cu alte persoane, inculpații au efectuat lucrări de decopertare a țevii din tronsonul de conductă ce traversează punctul Dogarului, de pe raza comunei și care aparținea SC SA
Reține judecătoria că această activitate infracțională rezultă din declarațiile martorilor, și, persoane care au fost contactate de către în vederea decopertării, scoaterii, tăierii și încărcării conductelor în vederea valorificării lor, lucrări care erau plătite în funcție de numărul de metri efectuați pe zi muncă și supravegheate de către șefii de echipă și care se coroborează cu cele ale inculpaților.
S-a mai reținut că potrivit acestor declarații în interiorul țevilor dezgropate și tăiate existau niște cabluri din plastic care susțin afirmația părții civile că în acest spațiu erau montate monotuburi de protecție și cabluri de fibră optică și că bucățile de conductă care prezentau uzură mare erau abandonate la locul tăierii (neputând fi valorificate). din țeavă care nu puteau fi valorificate au fost sustrase de către inculpați și transportate în mai multe rînduri cu căruța în vederea valorificării la AF din comuna, așa după cum a rezultat din adeverințele de predare primire întocmite la acest centru.
În ceea ce privește apărarea inculpaților că au avut permisiunea de a valorifica pentru ei aceste resturi de conductă, în contul muncii prestate, instanța de fond a reținut că tot aceștia au arătat că erau plătiți cu ziua în bani, în cursul urmăririi penale afirmând însă că au luat țeava pe care au valorificat-o fără a avea acordul patronului.
În sprijinul acestei situații de fapt, se reține în plus și împrejurarea că a declarat la centrul de colectare a fierului vechi că se numește, aspect negat și după recunoașterea sa din grup și recunoscut cu mult mai târziu, în prezența apărătorului său (când a explicat că a procedat în acest sens întrucât mai avea o condamnare) deducându-se astfel că acesta știa că săvârșește infracțiunea de furt.
Apreciază instanța de fond că nu influențează încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpați nici faptul că avea sau nu încheiat un contract cu partea civilă sau că inculpații au fost angajați de către acesta pentru efectuarea unor lucrări specifice în zonă, de vreme ce ei au precizat că pentru țeava pe care au valorificat-o nu au avut vreun acord în acest sens.
Pe baza adeverințelor de primire și de plată întocmite la colectarea materialului predat, judecătoria reține că se face dovada faptului că a adus la AF, cantitatea de 7623 kg țeavă cu diametrul de 168 mm (6 țoli), care corespunde potrivit adresei înaintate de partea civilă pentru calcularea prejudiciului unui tronson cu lungimea de de 269,74, iar inculpatul - cantitatea de 3588 kg țeavă, cu aceleași caracteristici, corespunzând unui tronson de 126,96 lungime.
De asemenea, s-a constatat că cele două cantități de țeavă au fost predate în perioada în care au avut loc săpăturile în zona care aparține părții civile și corespund dimensiunilor afirmate de către aceasta, sumele de bani încasate de către inculpați fiind foarte mari pentru a reprezenta plata unor zile de muncă în condițiile în care în mod obișnuit încasau sume cuprinse între 2 și 5 lei pe metru de șanț săpat iar potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, că bucățile de țeavă care au fost valorificate de către inculpați provin din zona aparținând părții civile.
Astfel, în drept, s-a apreciat că faptele inculpaților constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2004, în repetate rânduri au sustras țeavă din tronsonul de conductă care traversează punctul Dogarului din localitatea, aparținând părții civile SC SA P, pe care au valorificat-o la un centru de colectare fier vechi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 cod penal (2 fapte).
Totodată, instanța de fond a reținut că nu s-a probat împrejurarea comiterii faptei împreună sau în timpul nopții, în condițiile prevăzute de disp. art. 209 alin. 1 lit. a sau g cod penal, chiar dacă inculpații au lucrat pentru același patron și au sustras cantitățile de țeavă după orele de program.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 cod penal, reținându-se, în acest sens, că inculpatul este căsătorit, are un copil în întreținere și își câștigă existența din muncă dar și că a avut o poziție oscilantă pe parcursul cercetărilor, neaflându-se la prima încălcare a legii penale, fiind liberat condiționat la 09.05.2003 din executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.133/2001 a Tribunalului Dâmbovița, cu un rest de 662 de zile închisoare neexecutate.
Având în vedere că acesta a săvârșit noua infracțiune înainte de expirarea perioadei de 662 de zile, s- constatat incidența disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal (recidiva postcondamnatorie) care a atras în condițiile disp. art. 61 cod penal revocarea restului neexecutat, ce s-a dispus a fi contopit cu pedeapsa ce a fost fixată în cauză, aceea de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate.
Pe durata arătată în art. 71 cod penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. 1 lit. a teza a și lit. b cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Și în privința inculpatului s-a reținut că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.661/1998 a Judecătoriei Moreni, condamnare în privința căreia a operat reabilitarea și că acesta a avut o poziție constantă pe parcursul cercetărilor, motiv pentru care executarea pedepsei stabilită în sarcina sa, de 1 an și 10 luni închisoare a fost suspendată condiționat potrivit disp. art. 81 cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, care se va socoti de la data rămânerii definitive a sentinței, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei - dată fiind gravitatea redusă a faptei, profilul făptuitorului și modalitatea în care acesta a acționat.
Prin urmare, potrivit disp. art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b cod penal.
În soluționarea laturii civile, motivat de faptul că s-a probat sustragerea de către inculpați doar a unei părți din totalul cantității de țeavă pe care SC SA Pac onstatat-o lipsă, în baza disp. art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către aceasta, inculpatul fiind obligat să-i plătească contravaloarea 269,74 metri țeavă, iar, contravaloarea a 126,96 metri țeavă, adică 4539,72 lei și respectiv 2124,94 lei cu titlu de daune materiale, sume care includ și contravaloarea monotubului și a fibrei optice cu care erau dotate conductele.
Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă SC SA P și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele formulate în scris, partea civilă a precizat, că în perioada martie-aprilie 2004 inculpații au decopertat și sustras tronsoane ale conductelor pentru transport țiței și gazolină - aflate în conservare, în lungime de aproximativ 3- 4 km, amplasate pe raza comunei caragiale, în punctul " Dogarului", care îi aparțineau.
S-a mai arătat de către partea civilă că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, s-a stabilit că împreună și cu alte persoane, inculpații au efectuat lucrări de decopertare a țevii din tronsonul de conductă care traversa Dogarului de pe raza comunei, județul D, aflată în administrarea A P, confirmând astfel în mod greșit că a decopertat și sustras 126,96 ml (pe parcursul mai multor zile) în perioada martie-aprilie 2004, iar inculpatul a decopertat și sustras 269, 74 ml, și că prejudiciul total care i-a fost cauzat s-a ridicat la 6664, 94 lei.
În realitate, paguba care i-a fost cauzată este de 63.664, 65 lei, la care se adaugă 12096,28 lei TVA reactualizată la zi, aceasta fiind valoarea cu care A s-a constituit parte civilă prin adresa nr.11.586/29.10.2007 și faxul din 5.09.2007 și pentru care au fost anexate înscrisurile aferente.
În opinia apelantei suma de 63669,65 lei reprezintă c/valoarea materialului tubular (conductă) sustras, în lungime totală de 3,5 km și a fibrei optice în lungime de 1,2 km, la care se adaugă TVA în valoare de 12096,28 lei.
Mai arată apelanta că Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni și Poliția orașului M au confirmat că în perioada martie-aprilie 2004 cei doi inculpați au decopertat și sustras tronsoane ale conductelor pentru transport țiței și gazolină, în lungime aproximativă de 4,5 km, amplasate pe raza comunei, în punctul Dogarului, sumele reale reprezentând c/valoarea prejudiciului fiind de 63664, 65 lei și 12096 lei TVA, reactualizată la zi.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței atacate sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpații urmând să fie obligați în solidar la plata sumei de 63.664,65 lei daune materiale și 12096, 28 lei TVA reactualizată la zi, dar și la dobânzile legale până la achitarea integrală a debitului.
În calea de atac exercitată de inculpatul s-a relevat că sentința este lovită de nulitate, în cauză fiind aplicabile disp. art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală, în condițiile în care la urmărirea penală au fost audiați mai mulți martori care au relatat organelor de anchetă împrejurările în care s-au efectuat lucrările de decopertare a țevilor din tronsonul care traversa punctul Dogarului de pe raza comunei, județul D, iar în rechizitoriu au fost reținuți doar și.
Astfel, instanța de fond a omis să-i audieze pe, și (fiind ascultat doar ).
S-a mai arătat că în condițiile în care instanța nu a asigurat prezența acestora în fața sa pentru a-i asculta, ignorându-se disp. art. 62 Cod procedură penală, instanța de fond a făcut trimitere în considerentele hotărârii la relatările acestora, neobținându-se clarificarea tuturor aspectelor pe care le-a invocat în apărarea sa, ajungându-se astfel la vătămările despre care se face vorbire în disp. art.197 Cod procedură penală.
Apelantul a mai apreciat că în cauză s-a realizat o analiză trunchiată a probelor, care nu au putut conduce la stabilirea în mod judicios a situației de fapt, încălcându-se astfel disp. art. 356 Cod procedură penală.
Totodată, în opinia sa, în cauză nu s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin.3 și 329 Cod procedură penală.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceiași instanță, cu recomandarea de a fi audiați toți martorii ascultați în faza urmăririi penale, sau audierea acestora de către instanța de control judiciar, urmând să fie probate circumstanțele în care au fost efectuate decopertări în zona Drumul Dogarului, și faptul că el nu a avut intenția de a sustrage porțiuni de conductă în vederea valorificării, țevile fiind ridicate și valorificate cu acordul numitului, pentru care a lucrat în perioada care interesează în cauză și care a înțeles ca în acest mod să-i achite c/valoarea muncii pe care el prestase.
Fiind audiat în fața instanței de apel, inculpatul și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală în prezența apărătorului său, și pe cea dată în fața instanței de fond, recunoscând că a predat AF aproximativ 2 tone de fier vechi - cantitate compusă de coturi și bucăți de țeavă perforate și care nu depășeau 2-3 lungime.
A mai arătat apelantul că a lucrat la decopertarea unor țevi în punctul Dogarului, fiind angajat de către, patronul SC SRL pentru o perioadă de 2 săptămâni, fiind plătit ca și celelalte persoane care au prestat muncă pentru acesta, cu câte 50.000 sau 25.000 lei vechi aproximativ pentru un metru lungime de țeavă decopertată.
Revenind parțial asupra celor declarate anterior, apelantul a susținut că nu a încasat și bani pentru munca depusă, fiind recompensat doar cu cantitatea de țeavă pe care a vândut-
În finalul declarației apelantul a precizat că a livrat cantitatea de coturi de țeavă și țeavă perforată sub numele său real, nesusținând niciodată că ar avea o altă identitate, cu atât mai mult cu cât îl cunoștea și apelase la ajutorul său în încărcarea fierului vechi colectat, în mașinile cu care era transportat.
La solicitarea apelantului-inculpat, tribunalul a încuviințat audierea martorilor, A și, care nu fuseseră ascultați de către instanța de fond în faza cercetării judecătorești.
În depozițiile lor martorii A, și au învederat instanței că au lucrat pentru, patronul SC SRL, în perioada martie-aprilie 2004, alături de alte persoane la decopertarea unor conducte în punctul Drumul Dogarului situat la aproximativ 3 km de localitatea, județul D, fiind plătiți cu sume cuprinse între 25.000 și 50.000 lei vechi pentru decopertarea unui metru de conductă care la cererea inculpatului ar fi fost de acord ca pentru munca prestată de el într-o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, să-și însușească coturi de conductă sau bucăți de țeavă perforată a căror lungime măsura de la 0,30 ml până la 2,5-3 ml, el fiind singurul care a beneficiat de această modalitate de recompensare a muncii depuse.
În declarația sa, a arătat că a colaborat cu firme care câștigaseră licitația cu SC SA P în vederea scoaterii materialului tubular, fără să cunoască însă unde se află punctul Dogarului, amplasamentele pe are aveau să lucreze muncitorii fiind preluate de către șefii săi de echipă.
Printre cei care au muncit la decopertarea țevilor s-a aflat și inculpatul fără contract de muncă, toți fiind plătiți prin firma sa SC SRL pe state de plată, ca zilieri.
Martorul a mai precizat însă că niciodată nu a permis apelantului sau altor persoane ca în schimbul muncii prestate să-și însușească bucăți din conductele decopertate care să fie valorificate la centrele de colectare a fierului vechi, fiind îngăduită exclusiv recuperarea coturilor sau resturilor care rămâneau în urma tăierii acestora, precum și faptul că nu a avut niciodată probleme cu plata c/valorii muncii prestate de lucrătorii zilieri, în permanență reprezentanții firmei supraveghind munca și utilajele utilizate în scopul decopertării conductelor.
La solicitarea părții civile a fost admisă audierea martorului, care în perioada martie-aprilie 2004 lucrat la la Biroul Siguranță-Pază, care a relatat că în noaptea de 28/29.04.2004 a fost anunțat de către șeful său că pe lângă fabrica de mobilă din comuna au fost depistate căruțe încărcate cu material tubular care se îndreptau către comună. Împreună cu jandarmii s-a deplasat în zona numită "Pădurea Dogarului", unde au fost surprinse mai multe persoane care au încercat să părăsească în grabă locul și care încercaseră să decoperteze conducta existentă în zonă, însă numai trei au fost prinși și legitimați.
În ceea ce privește conducta aflată aici în conservare s-a arătat că aceasta fusese dotată cu fibră optică pentru sistemul propriu de telecomunicații, cu ajutorul căruia asigurau sistemul de telefonie mobilă și sistemul de pompare, în urma măsurătorilor constatându-se că din zonă dispăruseră aproximativ 4 km de conductă.
Prin decizia penală nr.107 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, cu obligarea ambilor la plata a câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Este de subliniat că o schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din art.208 alin. 1 cod penal în art. 209 alin. 1 lit.a și e cod penal, nu este de acceptat, în condițiile în care, dincolo de absența dovezilor în acest sens, la o asemenea măsură se opun și disp. art. 372 cod proc. penală, potrivit cărora "soluționând cauza instanța de apel nu poate crea o situație mai grea celui care a declarat apel", cu atât mai mult cu cât SC SA a contestat, în apelul său, doar modul de soluționare al acțiunii civile pe care a exercitat-o alăturat acțiunii penale în procesul penal.
În plus, s-a constatat că procurorul a renunțat la a mai susține această cerere pe care o formulase la unul dintre termenele de judecată.
S-a stabilit de către tribunal că instanța de fond a reținut situația de fapt reală, făcând o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, cu respectarea disp. art. 63 alin.2 Cod procedură penală.
Referitor la susținerile apelantului, prima instanță de control judiciar a reținut că inculpații nu au negat că ar fi valorificat anumite cantități de țeavă cu diametrul de 168 mm - 7623 kg - corespunzătoare unui segment de 269,74 ml - și 3588 kg corespunzătoare unui segment de 126, 96 ml - pe care le-au predat AF - care a pus la dispoziția organelor de analiză adeverințele de primire și de plată.
Însă, inculpatul a încercat să-și justifice activitatea de ridicare și transport a unor bucăți de conductă pe care le-a valorificat, considerând-o ca fiind legală, în condițiile în care ar fi avut încuviințarea numitului, patron al firmei SC SRL în acest sens, care l-a angajat ca zilier pentru activitățile de scoatere din pământ, curățire și tăiere a conductelor și de astupare a spațiilor astfel create, materialul însușit în acest mod reprezentând c/valoarea muncii prestate de el într-o perioadă de aproximativ 2 săptămâni.
Ca și instanța de fond, tribunalul a apreciat că apărările formulate de către apelantul-inculpat, în încercarea de proba că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția sub forma intenției, nu pot fi primite, neexistând probe certe care să ateste că apelantul-inculpat ar fi lucrat pentru SC SRL - chiar în punctul Drumul Dogarului iar, administratorul acestei firme nu a indicat că ar fi avut angajați în această zonă în vederea decopertării conductelor, susținând că nu a avut niciodată un contract încheiat cu SC SA, colaborând însă cu firma care câștigaseră licitația cu această societate. Mai mult, partea civilă a afirmat că nu a cedat SC SRL lucrări de decopertare a tronsonului de conductă care traversează zona Drumul Dogarului, care se află în conservare.
Având în vedere aceste motive, instanța de apel a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor audiați în faza de apel, la cererea inculpatului, apreciind ca fiind evidente tendințele acestora de a determina neangajarea răspunderii sale penale.
De altfel, s-a apreciat ca neverosimilă susținerea acestuia că ar fi fost singurul lucrător care ar fi solicitat și căruia i s-ar fi aprobat ca în schimbul muncii prestate să valorifice la centrul de colectare a fierului vechi AF o cantitate de peste 7 tone de bucăți de conductă, cu atât mai mult cu cât poziția sa a fost una oscilantă - afirmând într-o primă fază că i s-ar fi plătit între 25.000-50.000 lei vechi pentru un metru de conductă decopertată, pentru ca ulterior să retracteze această afirmație și să susțină că i s-ar fi permis să-și însușească coturi și bucăți uzate de conductă, întrucât patronul SC nu ar fi dispus de sumele necesare pentru achitarea muncii sale.
Având în vedere disproporția între cantitatea de conductă valorificată și numărul relativ redus de zile de muncă prestate, împrejurarea că, așa după cum se reflectă în declarațiile numitului, și au predat conducte care măsurau între 3 și 6 lungime, iar nu coturi sau resturi de conducte uzate, s-a stabilit că apelantul și-a însușit, fără drept, conductele, pe care le-a transportat cu căruța la AF.
Mai mult decât atât, s-a reținut că apelantul a predat materialele dându-și un nume fictiv -, explicația fiind aceea că spera ca astfel să nu fie depistat în condițiile în care anterior mai suferise o condamnare de 4 ani și 6 luni închisoare, din care fusese liberat condiționat la 9.05.2003, cu un rest neexecutat de 662 zile închisoare, situație care a atras aplicarea disp. art. 37 lit. Cod penal - fapta pentru care a fost condamnat prin sentința atacată fiind comisă în această perioadă de 662 de zile la expirarea cărora pedeapsa s-ar fi considerat ca executată, susținere care, de asemenea, îl încriminează.
În plus, se mai reține și faptul că în cursul urmăririi penale, atât apelantul cât și intimatul-inculpat au recunoscut că au sustras cantitățile de țeavă pe care le-au transportat cu căruța la AF, sumele încasate fiind ridicate, neputând reprezenta în nici un caz c/valoarea unui număr de 10-12 zile de muncă pe care apelantul le-ar fi prestat în folosul altcuiva, astfel că aceste susțineri au fost înlăturate ca nesincere.
Și în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, de furt, s-a apreciat că este corectă, ca de altfel și reținerea disp. art. 41 alin.2 și 37 lit.a Cod penal.
Totodată, situarea datei săvârșirii infracțiunii în perioada liberării condiționate a atras incidența disp. art. 61 Cod penal în conformitate cu care a fost revocat restul neexecutat de 662 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.- pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care a fost contopit cu noua pedeapsă, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a stabilit că aceasta este conformă criteriilor generale prev. de disp. art.72 Cod penal și reflectă gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, fiind respectate limitele prevăzute de textul incriminator, precum și dispozițiile părții generale a Codului penal, pentru ca aceasta să fie în măsură să asigure realizarea scopului preventiv și educativ prevăzut de disp. art.52 Cod penal.
Față de natura faptei și circumstanțele în care aceasta a fost comisă, s-a mai stabilit că instanța de fond a reținut în mod just că nu se impune interzicerea dreptului de a alege pentru inculpat, aceasta reprezentând o măsură excesivă, având în vedere că restrângerea exercițiului unor drepturi se poate dispune numai dacă este necesară, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere respectivelor drepturi, autoritățile având nevoie de motive pertinente și suficiente pentru aoj ustifica.
În privința drepturilor electorale Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a exprimat în sensul că prin interzicerea dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii, se încalcă articolul 3 din Protocolul 1 la Convenție.
Și în ceea ce privește apelul declarat de către SC SA P, s-a apreciat că este nefondat.
Se reține de către tribunal că apelanta-parte civilă omite faptul că în vederea identificării autorilor sustragerii a 2795 conductă cu diametrul de 4 țoli - din punctul Pădurea Dogarului și a 85 ml cu diametrul de 6 și 7 țoli, precum și a cantității de 4108,39 ml conductă de 168 mm pentru care urmau să se stabilească și împrejurările în care conducta măsurând 516 /55 bucăți găsită la SC SA a fost procurată, cauza a fost disjunsă iar în conformitate cu disp. art. 317 Cod procedură penală "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței", limite în care s-a pronunțat și instanța de fond.
În privința rezolvării acțiunii civile, tribunalul a apreciat că aceasta s-a făcut în conformitate cu disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală și 998-999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, neputând fi atrasă răspunderea solidară a celor doi inculpați de vreme ce ai au acționat separat, astfel încât fiecăruia i-a fost angajată răspunderea civilă pentru prejudiciul real, cert, pe care l-a creat în dauna părții vătămate iar pentru fiecare dintre ei se cunoștea cantitatea exactă de țeavă predată AF și lungimea acesteia, astfel încât calculul sumelor stabilite în sarcina inculpaților cu titlu de daune materiale este cel real (fiind adăugată și c/valoarea monotuburilor și a fibrei optice).
Făcând aplicarea disp. art. 998 cod civil, prima instanță de control judiciar a reținut că una dintre condițiile generale care se cere a fi îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale este reprezentată de prejudiciul încercat de către cel vătămat, prejudiciu care pentru a fi susceptibil de reparare, trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
S-a motivat că fiind rezultatul cauzal al faptelor ilicite săvârșite de cei doi autori - și - prejudiciile cauzate SC SA urmează să fie acoperite integral, repararea realizându-se prin echivalent, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, despăgubirea acordată prin hotărârea atacată fiind, în opinia tribunalului, cea reală, prin luarea în considerare prețurilor de evaluare comunicate de către partea civilă.
În acest sens, s-a avut în vedere adresa din 07.07.2004 (aflată la pag. 111 în dosarul de urmărire penală) în care SC SA nu a solicitat și achitarea TVA sau plata unor dobânzi, precum și adresa nr. 814/06.09.2007 depusă la instanța de fond (fila 48) în care aceeași parte civilă a detaliat modul de calcul a prejudiciului cauzat prin sustragerea de către inculpați a materialului tubular, incluzând în costuri și contravaloarea cablului și fibrei optice, în cuprinsul acesteia făcându-se vorbire și de cererea privind obligarea acestora la plata sumei de 12096,28 lei TVA, fără a se specifica însă motivul pentru care această valoare ar trebui inclusă în cuantumul despăgubirilor.
Mai reține tribunalul că instanța de fond a calculat corect contravaloarea prejudiciului în funcție de valoarea metrului liniar de țeavă sustrasă și a monotubului și fibrei optice, constatând că partea civilă nu a justificat obligarea inculpaților și la plata TVA sau a dobânzilor datorate pentru sumele care urmau să-i fie achitate, nefundamentându-și aceste pretenții.
Tribunalul a mai constatat și că reactualizarea acestor sume va putea fi realizată de către executorul judecătoresc, potrivit legii civile, la data punerii în executare a sentinței rămasă definitivă.
Pentru aceste considerente, apelurile declarate de partea civilă și inculpatul au fost respinse ca nefondate.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, partea civilă SC SA și inculpatul, care au criticat hotărârile pronunțate, de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 385/10 alin.1 și 2.C.P.P. partea civilă a criticat hotărârile în privința modului de soluționare al laturii civile, susținând, ca și în fața instanței de apel, că în realitate paguba cauzată prin fapta comisă de inculpați se ridică la 63.664,65 lei, la care se adaugă 12.096,98 lei TVA reactualizată la zi, valoare cu care prin adresa nr. 11586/29.10.2007 și fax-ul din 5.09.2007 s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea în solidar a inculpaților la plata acestora.
La rândul său, recurentul-inculpat a criticat hotărârile susținând, în esență, că soluția de condamnare se bazează pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, susținând sub un prim aspect, că organele de urmărire penală și instanțele nu au sesizat că punctele "Drumul Dogarului" și "Pădurea Dogarului" sunt două locații distincte, aflate pe teritoriul comunei, imputându-se inculpatului c/val. materialului tubular, furat de hoți în punctul "Pădurea Dogarului", deși el a prelevat material lipsit de valoare economică din punctul " Drumul Dogarului".
Sub un alt aspect, s-a susținut că hotărârile pronunțate sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie, întrucât probele administrate în cauză nu fac dovada certă a comiterii infracțiunii de furt, sub aspectul laturii obiective, fiind exclusă săvârșirea sustragerii de material tubular la miezul zilei, în prezența a cca. 100 de persoane, iar sub aspect subiectiv, întrucât în înțelegere cu a valorificat resturile de materiale în compensare pentru munca prestată acestuia.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat, în principal, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și pe fond achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d C.P.P. iar în subsidiar, casarea hotărârilor și reținerea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor invocate.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.2 și 3.C.P.P. constată că recursurile declarate de partea civilă și inculpat sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv în fața tribunalului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, din care rezultă că în perioada martie - aprilie 2004, inculpatul, alături de alți inculpați, a efectuat lucrări de decopertare a țevii din tronsonul de conductă din punctul Dogarului, ce traversează Pădurea Dogarului de pe raza comunei, județul D ce aparține P și a sustras 269,74. conductă cu diametrul 168 mm, în valoare totală de 4539,72 lei, pe care a valorificat-o la centrul de colectare fier vechi AF.
Situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de ambele instanțe, care au dat o interpretare corectă și completă probelor, reținând în mod just că fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, în formă continuată, așa încât condamnarea inculpatului în temeiul disp. art. 208 alin.1 cu Cod Penal aplic. Art. 41 alin.2 este Cod Penal temeinică și legală.
De asemenea, în mod just s-a reținut la încadrarea juridică a faptei starea de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin.1 lit. a Cod Penal, atrasă de condamnarea de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 133/2001 a Tribunalului Dâmbovița, parțial executată, cu un rest de 662 zile închisoare, astfel că, revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la acest rest este corectă, fiind justificată de gradul de pericol social crescut al prezentei fapte.
Este real că inculpatul a contestat existența faptei și vinovăția sa în comiterea infracțiunii, susținând că nici organele de urmărire penală și nici instanțele nu au administrat probatorii care să conducă la aflarea adevărului iar celor administrate nu li s-a dat eficiența juridică corespunzătoare, însă, în opinia Curții, instanțele au înlăturat motivat apărările invocate, reținând, pe de o parte, că acestea nu se coroborau cu alte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte, că multe dintre acestea, în special declarațiile martorilor audiați în apel, erau neverosimile, fiind făcute cu intenția evidentă de a conduce la exonerarea inculpatului de răspunderea penală.
Trebuie menționat că inculpatul a negat că ar fi predat AF material tubular de natura celui reclamant de partea civilă ca fiind sustras, chiar și după recunoașterea făcută de patronul firmei de colectare și prezentarea de către acesta a documentelor eliberate pentru materialul predat, constatându-se pe baza probatoriilor că acesta declarase în mod mincinos că numele său este, situație recunoscută după prezentarea de probe concludente și pertinente, în prezența apărătorului ales.
De asemenea, deosebit de important este faptul că în perioada martie - aprilie 2004, inculpatul a predat societății de colectare a materialului feros cantități importante de astfel de materiale, așa cum rezultă din adeverințele atașate dosarului cauzei și din care rezultă că a obținut venituri de peste 2.500 RON, așa încât, în mod corect au fost înlăturate atât apărările vizând predarea de material feros rezultat din resturile rămase în urma decopertării, cât și pe cele vizând valorificarea aceluiași tip de material ce ar fi fost luat pe baza acceptului dat de numitul, patronul SC SRL în contul muncii prestate, întrucât așa cum au reținut și instanțele anterioare, natura și cantitatea predată nu corespund descrierii făcute de inculpat și descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, iar sumele de bani încasate în urma valorificării produsului infracțiunii sunt net superioare c/val. muncii prestate pentru cca. 2 săptămâni în care se pretinde că a lucrat în folosul numitului.
Probele administrate în cauză dovedesc cu prisosință că materialul feros predat de inculpatul face parte din categoria celui reclamat de partea civilă ca fiind sustras în perioada martie - aprilie 2004, că singurele conducte din punctul Drumul Dogarului ce traversează Pădurea Dogarului din com., judet D aparțin părții civile, așa încât soluția de condamnare este pe deplin justificată, atât sub aspectul laturii obiective cât și din punct de vedere al reprezentării faptei de către inculpat, fiind evident că acesta și-a însușit fără drept, bunuri din patrimoniul altei persoane, cantitatea de conductă predată și sumele obținute în urma valorificării, conducând la o singură concluzie și anume că inculpatul a urmărit și obținut însușirea bunurilor altei persoane.
Prin urmare, criticile invocate de inculpat și care vizează nevinovăția sa, în mod corect, au fost înlăturate de ambele instanțe și nu constituie nici în opinia Curții, motive de achitare, așa încât recursul fiind nefondat, va fi respins conform art. 38515pct.1 lit. b
C.P.P.Și recursul declarat de partea civilă SC SA este nefondat, instanțele reținând în mod corect, în raport de probele administrate și cererea de constituire de parte civilă, că pretențiile sunt în parte întemeiate, astfel că obligarea inculpatului la plata sumei de 4.539,72 lei, reprezentând despăgubi materiale este temeinică și legală.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, deși inculpații și au săvârșit infracțiunea de furt în dauna părții civile SC SA, aceștia au acționat separat, fiecare inculpat sustrăgând și valorificând, în interes propriu, diferite cantități de țeavă, astfel încât fiecăruia i-a fost angajată răspunderea civilă în condițiile prev. de art. 14 și art. 346 C.P.P. combinat cu art. 998.civ. prejudiciul stabilit în sarcina inculpatului fiind determinat pe baza cantității de țeavă predată AF, caracteristicile acesteia și prețurilor avute în vedere de partea civilă.
De asemenea, așa cum a reținut și tribunalul, partea civilă SC SA a reclamat sustragerea de către autori necunoscuți, din punctul Drumul Dogarului, iar în urma cercetărilor efectuate, a fost disjunsă cauza cu privire la alți făptuitori și prin urmare, în mod corect s-a stabilit răspunderea penală și materială numai în privința persoanelor reținute în prezentul act de acuzare, așa cum obligă disp. art. 317.
C.P.P.Nu trebuie omis nici faptul că, prin sentința recurată, judecătoria a dispus obligarea inculpaților la despăgubiri cumulate superioare celor solicitate de partea civilă, așa încât și sub acest aspect, recursul se privește ca nefondat.
Pe baza considerentelor expuse, Curtea constată că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice și sub aspectul laturii civile, așa încât recursul declarat de SC SA fiind nefondat, va fi respins conform art. 38515pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp.art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P, cu sediul în P,-, județul P și inculpatul, domiciliat în com., județul D și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.107 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.638 a Judecătoriei Moreni la 09.07.2008.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Fiind plecată în concediu fără plată,
prezenta se semnează de Grefier șef secție
Red./Tehnored.
2 ex./ 21Decembrie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zainescu, Elena Negulescu
