Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 90/R/2009

Ședința publică din data de 12 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător

JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinarerecursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale din 2 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul depune la dosarul cauzei un memoriu spre a fi avut în vedere la soluționarea recursului. totodată, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, revocarea măsurii preventive cu punerea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, conform art. 139.pr.pen. cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.

Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art. 148 lit. d și f pr.pen. și că nu sunt indicii temeinice conform art. 143.pr.pen. din care să rezulte vinovăția inculpatului. Consideră că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 23 din Constituție, respectiv principiul libertății persoanei și că nu sunt motive verosimile în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c CEDO. De asemenea, arată că se prevalează de dispozițiile art. 66.pr.pen. deoarece chiar dacă există probe de vinovăție inculpatul poate dovedi lipsa de temeinicie a acestora.

Consideră, totodată, că o probă clară din care rezultă că în stare de libertate inculpatul nu s-ar sustrage cercetărilor, este declarația dată de acesta în data de 23 mai 2008 în fața organelor de poliție din H, unde recunoaște comiterea faptei, astfel că solicită înlocuirea măsurii preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Cu onorariu din.

Reprezentantul Parchetului constatând că încheierea penală atacată este temeinică și legală, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive dispusă în cauză, mai ales că inculpatul este multirecidivist, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că nu se va sustrage cercetărilor și se va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă, având în vedere și că martorii audiați în cauză sunt martori mincinoși.

CURTEA

Prin încheierea penală din 2 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.300/2 pr.pen. raportat la art.160/b pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul fiul lui și, născut la data de 08 ianuarie 1980 în orașul M, jud. B, de cetățenie română, studii: 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna, sat, nr.135, jud.S, fără forme legale în comuna, nr.185, jud.S, CNP: -, cu antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul dispozițiilor art. 143 și 148 lit.d și f Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate.

S-a constatat a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului care este mai mare de 4 ani, precum și că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională deoarece a comis din nou o faptă prevăzută de legea penală (în cursul liberării condiționate) după ce anterior a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.

S-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal.

Tribunalul, având în vedere că față de inculpat s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare în primă instanță a constatat, față de actele și lucrările dosarului, că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, sunt îndeplinite cerințele art. 143 pen.Cod Penal dar și cele cuprinse în art.148 lit.d și f Cod procedură penală față de considerentele expuse mai sus, referitoare la gravitatea sporită a faptei, rezonanța sa socială, dar și prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului care, a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani.

Se poate afirma că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate precum și din perseverența infracțională de care a dat dovadă, existând temerea că, odată lăsat în libertate inculpatul se va deda la același gen de fapte antisociale.

Împotriva încheierii menționate, inculpatul a declarat recurs în termen.

În motivarea recursului, acesta a arătat că este arestat din 23.05.2008, cu toate că a încercat să-și dovedească nevinovăția, respectiv că nu el a furat calul părții civile ce a fost găsit la el, ci l-a dobândit dintr-un târg din Aleșd, când a făcut un schimb de cai cu o persoană din jud.

Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Prin sentința penală nr.193/24.10.2008 Judecătoria Huedinl -a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 al.1 rap.la art.209 al.1 lit.a,g pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. constând în aceea că în noaptea de 19/20 mai 2008, împreună cu coinculpații G și a sustras un din grajdul părții vătămate din satul Vânători com.Ciucea jud.C, iar din gospodăria părții vătămate din aceeași localitate, au sustras două hamuri de cai, cauzând un prejudiciu total de 2.700 lei.

Prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva sentinței acesta a declarat apel iar la termenul de judecată din 2 februarie 2009, s-a menținut starea de arest a recurentului apreciindu-se că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, temeiuri prev.de art.148 al.1 lit.d și f pr.pen.

Într-adevăr, contrar susținerilor recurentului, în cauză există indicii temeinice constând în găsirea asupra inculpaților a calului sustras și a unui de culoare roșie, precum și a unui laț din hamurile părților vătămate; din declarația recurentului rezultă că, cu o zi înainte de sustragerea bunurilor, a fost împreună cu coinculpații pe raza comunei Ciucea.

De asemenea, temeinic s-a apreciat că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, deoarece fapta a fost comisă pe durata liberării condiționate din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, precum și raportat la faptele anterioare similare comise de către recurent (53 ).

Justificat s-a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului presupune pericol concret pentru ordinea publică, constând în special în periculozitatea acestuia, dedusă din perseverența infracțională de care a dat dovadă.

Menținerea stării de arest preventiv în apel este justificată și de condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 3 luni închisoare.

Așa fiind în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul fiul lui și, născut la data de 08 ianuarie 1980, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 2 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Președinte:Chitidean Valentin
Judecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Cluj