Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 93/R/2009

Ședința publică din 16 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător

JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

- -

GREFIER: -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, G, DO- și, împotriva încheierii penale fără număr din 4 februarie 2009 Tribunalului Sălaj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații Do-adu, G, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat cu delegație în substituirea apărătorului ales, avocat din cadrul Baroului S, inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, toți avocații cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpații învederează instanței că își mențin recursurile formulate în cauză.

Inculpații, arată că sunt de acord cu asietența juridică acordată din oficiu.

Se constată că la dosar s-au depus motivele de recurs formulate de apărătorul ales al inculpatului, avocat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpaților Do-adu și G solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat când prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată doar pentru 3 infracțiuni și nu pentru toate infracțiunile pentru care inițial au fost cercetați, iar gradul de pericol social raportat la inculpații Do-adu și G nu este justificat și motivat de probe. De asemenea, arată că raportat la complexitatea cauzei și a părții vătămate din Germania care nu s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, iar la instanța de fond a depus tot felul de adrese din care rezultă că ar avea pretenții, instanța dispunând amânarea cauzei pe un termen destul de îndelungat pentru a da posibilitatea părții vătămate să-și precizeze pretențiile civile, apreciază că menținerea inculpaților în stare de arest pe durata judecății ar depăși durata termenului rezonabil al arestului preventiv.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate având în vedere că inculpații nu posedă antecedente penale.

Apărătorul inculpatului expune starea de fapt pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și solicită să se rețină sinceritatea inculpatului și atitudinea cooperantă cu organele de cercetare penală.

Apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a art. 160 alin.2 și art.140 Cod pr.pen. întrucât temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi. Conform art.136 Cod pr.pen. măsurile preventive se iau și se mențin pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpaților de la cercetare și judecată. Măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod pr.pen. În cazul de față apreciază că cele două condiții prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu sunt întrunite cumulativ. Având în vedere că față de inculpatul s-a reținut art.9 din Legea nr.39/2003 limitele de pedeapsă se situează între 6 luni și 6 ani și 6 luni, fiind îndeplinită prima condiție a art. 148 lit.f Cod pr.pen, însă apreciază că a doua condiție a acestui text de lege nu este îndeplinită având în vedere nu sunt probe certe potrivit cărora cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Obligația să demonstreze existența pericolului concret pentru ordinea publică, pe baza unor probe certe, revine intanței așa cum rezultă si din practica judiciară, sens în care face trimitere la Decizia penală nr.137/2007 a Curții de APEL CLUJ, precum și conform art.23 pct.4 din Cosntituție din care rezultă că instanța trebuie să se pronunțe printr-o hotărâre motivată.

Apărătorul inculpaților, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și să se constate că arestarea preventivă este nelegală și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpaților. Măsura arestării preventive nu a fost justificată încă de la început de când a fost dispusă. Instanța nu a avut în vedere scopul măsurii arestării preventive, nu a verificat și nu a argumentat dacă prin lăsarea în libertate inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inițial inculpații au fost cercetați în stare de libertate și nu au încercat să se sustragă astfel că este bizar cum pericolul a apărut la mijlocul anchetei. Pericolul pentru ordinea publică nu reiese din latura obiectivă a faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar sentimentul de nesiguranță menționat de Tribunalul Sălaj, nu există, nu a fost dovedit și apreciază că nu poate fi vorba de o rezonanță negativă în societate întrucât nu a fost demonstrată o temere a societății și nici nu a fost demonstrat vreun prejudiciu. De asemenea, apreciază că termenul rezonabil al duratei arestării preventive a fost depășit.

Apărătoarul din oficiu a inculpaților, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive care în mod nejustificat și nemotivat s-a menținut. Achiesează concluzilor puse de antevorbitorii săi și susține în totalitate concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de apărătorul ales al inculpatului, avocat, cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât instanța s-a antepronunțat cu privire la soluția ce va fi adoptată ca urmare a verificării legalității și temeiniciei arestului preventiv și a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestului preventiv înainte de a verifica regularitatea actului de sesizare, respectiv fără a se constata dacă instanța este legal sesizată cu judecarea cauzei. Pe fondul cauzei, solicită să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive având în vedere că în data de 15.02.2009 au expirat cele 60 de zile de la înregistrarea dosarului, instanța neverificând printr-o hotărâre definitivă legalitatea și temeinicia arestului preventiv. În acest sens face trimitere la decizia 25/2.06/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că recursul în cazul prelungirii arestului preventiv în faza de urmărire penală trebuie soluționat înainte de expirarea arestării preventive dispuse anterior hotărârii atacate, ceea ce corespunde în faza de judecată cu art.300²rap.la art.160^bCod pr.pen.

De asemenea, având în vedere că soluționarea cauzei va fi de lungă durată, fiind îngreunată de citarea părții vătămate din Germania, precum și faptul că nu sunt probe din care să rezulte că judecarea inculpaților în stare de libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal, apreciază că aceste aspecte nu pot duce la menținerea inculpaților în stare de arest.

Apărătorul ales al inculpatului își însușește excepția invocată de apărătorul ales apărătorul ales al inculpatului, avocat și în consecință solicită a se constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, apreciind că în cauză își găsește aplicabilitatea deciziei 25/2.06/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărătorii inculpaților G, Do-adu, solicită admiterea excepției invocate de apărătorul ales al inculpatului, avocat, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, apreciind că Tribunalul Sălaj prin încheierea recurată în mod legal și temeinic a menținut măsura arestării preventive, constatând că temeiurile subzistă și impun cercetarea inculpaților în stare privativă de libertate raportat la probele administrate în faza de urmărire penală. În cauză sunt incidente dispozițiile art.143 și 148 lit.f Cod pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă și pericolul concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate. Pericolul rezultă din gravitatea faptelor, modul organizat, timpul îndelungat al comiterii infracțiunilor și urmările deosebit de grave ale faptelor.

De asemenea, apreciază că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv raportat la gravitatea faptei, numărul inculpaților și caracterul transnațional. În ce privește atitudinea sinceră a inculpaților și lipsa antecedentelor penale invocate de apărătorii inculpaților, arată că acestea urmează a fi valorificate la individualizarea pedepsei, neavând incidență în acest moment procesual.

Totodată, solicită respingerea ca nefondată a excepției invocate în cauză cu privire la încălcarea prevederilor art. 300²rap.la art.160 Cod pr.pen. având în vedere că verificarea legalității și temeiniciei arestului prevetiv s-a efectuat în interiorul termenul legal de 60 de zile, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.140 lit.a Cod pr.pen. privind încetarea de drept a măsurii preventive.

În concluzie, solicită repingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și precizează că din data de 1 mai 2008 s-a retras din activitatea infracțională.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut ce a făcut în Germania și solicită punerea sa în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul Do-adu, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

CURTEA

Prin încheierea penală din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în baza art. 160 raportat la art. 300²Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților: - ( fiul lui - și, născut la data de 13 04 1985 în mun. O jud.B,. în mun. O, bd. - nr.6, --51,.50,jud. B, cu reședința în O str. C-tin nr.26, jud. B), - ( fiul lui și, născut la data de 18 12 1984 în mun. O, județul B,. în mun. O,-, -B-58,.1, jud. B), DO-- (fiul lui - și, născut la data de 14 11 1985, în mun. O, jud. B,. în mun. O, bd. -, nr.55, - -48,.5,.20, jud. B), - ( fiul lui și, născut la data de 08 03 1989 în mun. O jud.B,. în mun. O,-, --94,.1, jud. B, ( fiul lui și, născut la data de 10 07 1985 în S-M, jud. S-M,. în sat, nr. 169, jud. S-M, cu reședința în S-M, al. nr.4,.27,.24, jud. S-M), -- (fiul lui - și, născut la data de 03 01 1985 în S-M, jud. S-M,. în S-M,-, jud. S-M cu reședința în O, p-ța 1 decembrie 1918,. 17A,.26, jud. B), ( fiul lui și, născut la data de 04 08 1988, în B, jud. B,. în com., sat, jud. B), - (fiul lui și, născut la data de 31 08 1978 în B, jud.B,. în B-,.B,. 11, jud. B), G- (fiul lui G și, născut la data de 14 01 1976 în G, jud. G,. în G,-/A, -.1.8, jud. G), (fiul lui și, născut la data de 02 10 1978 în B, jud. B,. în C,-, jud. C), constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților -, -, Do-adu-, -, -, G-, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.

Pentru a hotărî astfel instanța deliberând asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, Do-adu-, -, --, -, G-, a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, se impune menținerea arestului preventiv al acestora.

Prin Rezoluția nr.5/D/P/2008 din 21.03.2008 - Biroul Teritorial Sălaja fost începută urmărirea penală, împotriva inculpatului iar prin Rezoluția nr.5D/P/2008 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului.

Prin Rezoluțiile nr.5D/P/2008 din datele de 21.03.2008; 28.03.2008; o4.09. 2008 și 24.10-2008 - Biroul Teritorial Sălaja fost începută urmărirea penală împotriva inculpaților -, -, -, Do-adu-, -, G și, - și G, fiind cercetați în dosar nr. 5/D/P/2008 a - Biroul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.42 alin.2 din Legea 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal;art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.9 din legea nr.39/2003 și a art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003 privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații -, Do-adu-, -; -, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din legea nr.39/2003, privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații G, și art. 24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul

Prin Încheierea penală nr. 27/C/2008 din 07.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 05.10.2008.

Prin Încheierea penală nr.28/C/2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și G-, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 06.10.2008.

Prin Încheierea penală nr.29/C/2008 din 13.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 11 10 2008, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.

Prin încheierea penală nr.31/C din 30.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G și, pe o perioadă de 30 de zile.

Prin încheierea penală nr.35/C din 28.10.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G, și, pe o perioadă de 30 de zile, iar prin încheierea penală nr.39/C din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G,Do-adu, și pe o perioadă de 30 de zile până la data de 24.12.2008, ora 21,00.

Prin Rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimiși în judecată inculpații: -, -, Do-adu-, -, -, G, - și -G fiind cercetați în dosar nr. 5/D/P/2008 a - Biroul Teritorial Sălaj,pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.42 alin.2 din Legea 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal;art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.9 din legea nr.39/2003 și a art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003 privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații -, Do-adu-, -, -, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din legea nr.39/2003, privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații G, și art. 24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul G, reținându-se în sarcina acestora că începând cu anul 2007, inculpații au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, se reține că inculpații au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei, Germaniei faptele derulându-se pe o perioadă mai M de timp.

La Tribunalul Sălaj dosarul a fost înregistrat sub nr-.

La primirea dosarului s-a procedat din oficiu la verificarea legalității temeiniciei arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s- constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Împotriva încheierii din 18 decembrie 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive au formulat recurs inculpații, --, -, G-, -, Do-adu-, și -. Prin decizia penală nr.781/R din 23 decembrie 2008 recursurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate.

Examinându-se probele existente la dosarul cauzei la data trimiterii în judecată a inculpaților se contată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice că mai mulți inculpați au constituit un grup infracțional organizat având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Inculpații au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare a unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat aceste instrumente de plată cu care ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Italiei, Germaniei, Olandei.

Din grup făceau parte alături de inculpații -, -, Do-adu-, -, --, -, G-, și inculpații -, -, trimiși în judecată în alt dosar inculpații aflându-se în stare de arest preventiv.

La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160 raportat la art.300²Cod procedură penală, se constată că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoare mai M de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.

Aprecierea pericolului public pentru ordinea publică are în vedere nu doar valoarea prejudiciului care, chiar dacă nu s-a stabilit exact este însemnat doar raportat la recunoașterea inculpaților ci și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia precum și reacția generală în rândul societății civile față de astfel de fapte grave.

Astfel, se constată că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.

În consecință în baza art.160 Cod procedură penală raportat la art.300²Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților -, -, Do-adu-, -, --, -, G-,.

Inculpații -, -, Do-adu-, -, --, -, G-, prin apărătorii lor, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea susținând că inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, măsura arestării preventive putând fi înlocuită cu altă măsură, motive pentru care nu se justifică judecarea acestora în stare de arest, solicitând punerea acestora în libertate și înlocuirea măsurii cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, considerente care de altfel au determinat arestarea și menținerea arestării preventive a inculpaților și care în prezent nu au încetat ci din contră impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara așa cum aceștia solicită, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite și urmările produse.

La soluționarea cererilor inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și țara, nu pot fi avute în vedere numai datele referitoare la persoana inculpatului ci și datele referitoare la indiciile privind faptele comise, care reflectă pericolul pentru ordinea publică.

În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la aprecierea acestuia se are în vedere atât gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată cât și complexitatea cauzei. Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie astfel că măsura arestării preventive este conformă cu scopul instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În speță însă, pentru motivele arătate mai sus, se apreciază că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, așa cum aceștia au solicitat, ci, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestării preventive, motiv pentru care instanța a respins ca nefondate cererile inculpaților -, -, Do-adu-, -, -, G-,.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs, inculpații Do-adu-, G.

În motivarea recursului său, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că judecătorul cauzei s-a antepronunțat, prin faptul că, la sfârșitul dezbaterilor a dispus ca inculpații să fie citați din penitenciar, de asemenea se arată că încheierea este lovită de nulitate absolută prin faptul că au fost încălcate prevederile art. 300.C.P.P. în sensul că nu a fost verificat actul de sesizare al instanței.

Un alt motiv de recurs invocat de către acest inculpat, este acela că, la data de 15.02.2009, orele 24 încetat de drept măsura arestului preventiv, întrucât instanța nu a verificat printr-o hotărâre definitivă legalitatea și temeinicia măsurii preventive, expirând cele 60 de zile prevăzute de lege, în acest sens a fost invocată Decizia în interesul legii nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Aceste motive de recurs au fost însușite și de către inculpatul.

Inculpații și au învederat în motivarea recursurilor lor, faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv, pericolul pentru ordinea publică nu a fost dovediți, de altfel inculpații au fost cercetați o perioadă în stare de libertate și nu au încercat să se sustragă. Apoi, mai arată că termenul rezonabil a fost depășit în cauză.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat că, în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Apoi, în ceea ce-l privește pe acest inculpat, datorită reținerii art.9 din Legea nr.39/2003, limitele de pedeapsă se situează între 6 luni și 6 ani și 6 luni și nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De altfel, în cauză a fost invocată și jurisprudența CEDO, în sensul că a fost depășit termenul rezonabil, că nu este motivată hotărârea instanței cu privire la necesitatea mențineri unei astfel de măsuri, în contextul în care procesul penal va o perioadă îndelungată, având în vedere faptul că, partea civilă are sediul în Germania.

În motivarea recursurilor lor, inculpații Do-adu și G au învederat faptul că nu se mai impune privarea acestora de libertate, atâta vreme cât s-a dispus trimiterea lor în judecată doar pentru comiterea a trei acte materiale și nu pentru toate faptele cercetate și raportat la durata lungă a procesului penal trebuie ținut cont, în cauză de jurisprudența CEDO în ceea ce privește termenul rezonabil.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 27/C/2008 din 07.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 05.10.2008.

Prin Încheierea penală nr.28/C/2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și G-, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 06.10.2008.

Prin încheierea penală nr.31/C din 30.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G și, pe o perioadă de 30 de zile.

Din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor temeinice, așa cum acestea au fost definite de art.68 ind.1 C.P.P. cu privire la comiterea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor.

În cuprinsul actului de sesizare sunt descrise pe larg atât faptele comise, cât și contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea acestora, precum și rolul deținut de fiecare dintre aceștia în grupul infracțional din care se bănuie că au făcut parte.

Mai mult decât atât, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt de o gravitate deosebită, în contextul socio-economic actual, datorită întinderii transfrontaliere a activității infracționale a acestora, modului organizat în care se presupune că au acționat, precum și a prejudiciului M cauzat, conform datelor de până acum.

Raportat la cele de mai sus, curtea apreciază că se impune în continuarea privarea de libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, potrivit jurisprudenței CEDO, unele infracțiuni prin gravitatea lor particulară pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie cel puțin pentru un anume timp, fiind astfel îndeplinite și cerințele art.148 lit. h.

C.P.P.

În ceea ce privește termenul rezonabil, la care de asemenea face referire art. 5 din CEDO, curtea constată că în cauză, acest termen nu este împlinit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunțându-s în mai multe cauze, în sensul că la calcularea termenului rezonabil, trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a părților, precum și comportamentul organelor judiciare. Astfel, într-o cauză complexă, cu mulți coinculpați, natura organizată a activității criminale poate justifica detenția preventivă, dat fiind că în asemenea cauze, implicând numeroși acuzați, procesul adunări elementelor probatorii este dificil.

Cu privire la excepțiile invocate în cauză de către apărătorul inculpatului, curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Decizia în interesul legii nr.25/2008 a Înaltei curți de Casație și Justiție se referă la starea de arest preventiv din faza de urmărire penală, ori speță, instanța a fost deja investită cu soluționarea cauzei prin rechizitoriu.

per a contrario ale art. 300 ind.2 date C.P.P. de către apărare nu pot fi avute în vedere, atâta vreme cât textul legal nu condiționează instituția verificării măsurii arestului preventiv de cea a verificării actului de sesizare.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiul lui, născut la 10.07.1985, fiul lui și născut la 3.01.1985, G fiul lui G și născut la 14.01.1976, fiul lui și născut la 2.10.1978, fiul lui și, născut la 18.12.1984, DO- fiul lui și, născut la 14.11.1985 și fiul lui și, născut la 13.04.1985, împotriva încheierii penale fără număr din 4 februarie 2009 Tribunalului Sălaj.

Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei ( câte100 lei pentru fiecare inculpat) ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și, av., suma de 50 lei (câte 25 lei pentru fiecare inculpat) onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și, av., suma de 50 lei (câte 25 lei pentru fiecare inculpat) onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și G, av. și suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga pe inculpații și să plătească suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpații G, Do-adu și să plătească suma de câte 200 lei fiecare cu același titlu.

Cheltuielile privind onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiul lui, născut la 10.07.1985, fiul lui și născut la 3.01.1985, G fiul lui G și născut la 14.01.1976, fiul lui și născut la 2.10.1978, fiul lui și, născut la 18.12.1984, DO- fiul lui și, născut la 14.11.1985 și fiul lui și, născut la 13.04.1985, împotriva încheierii penale fără număr din 4 februarie 2009 Tribunalului Sălaj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei ( câte100 lei pentru fiecare inculpat) ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și, av., suma de 50 lei (câte 25 lei pentru fiecare inculpat) onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și, av., suma de 50 lei (câte 25 lei pentru fiecare inculpat) onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și G, av. și suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații și să plătească suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpații G, Do-adu și să plătească suma de câte 200 lei fiecare cu același titlu.

Cheltuielile privind onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

- - - - - -

GREFIER

Red./

Președinte:Monica Rodina
Judecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

#Judecator Monica Rodina

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Cluj