Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.92/R/2009

Ședința publică din 19 ianuarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: -

Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, procuror șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ

S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr. 281/A din data de 13 octombrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile, și partea vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că nu și-a angajat apărător ales și renunță la posibilitatea de a fi asistat de un apărător, fiind de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Instanța constată că s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a rechizitoriului din data de 27.03.2008, din dosar nr.7075/P/2007 din care rezultă că martorul Gaf ost trimis în judecată. De asemenea, instanța în urma verificărilor efectuate a constatat că martorul Gaf ost trimis în judecată, dosarul aflându-se pe rolul Judecătoriei Cluj -N, cu termen de judecată la data de 17 februarie 2009.

Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație.

S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, casarea deciziei penale nr.281/A/13.10.2008 a Tribunalului Cluj și a sentinței penale nr.76/31.01.2008 a Judecătoriei Cluj -N, și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, deducerea perioadei reținerii și arestării preventive și obligarea la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de recunoaștere a persoanelor după planșa foto, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor din faza de urmărire penală. Deși martorii la instanța de fond au arătat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, au susținut poziția procesuală a inculpatului, declarațiile fiind date în scopul de al ajuta pe inculpat. Cu privire la fapta din noaptea de 5/06.02.2007, consideră că motivul pentru care martorul G și-a schimbat declarația nu este susținut de nici o probă, iar ulterior martorul a fost cercetat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, fiind trimis în judecată, sens în care solicită să fie înlăturată declarația acestui martor.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale având în vedere că la dosar nu există nici o probă din care să rezulte vinovăția inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită respingerea recursului.

CURTEA

Prin sentința penală nr.76/31.01.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în baza art.11 pct2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 12.07.1967 în C-N jud. C, cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, recidivist, domiciliat în C-N,-,.1, jud.C, CNP - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 al.I - 209 al.l lit.a, g, I pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. și art.37 lit.b pen.

În baza art.350 al.2 pr.pen. s-a dispus punerea de îndată a inculpatului

în libertate.

În baza art.346 al.3 pr.pen. s-a respins acțiune a civilă exercitată de părțile civile si, ca inadmisibilă.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului

din oficiu în suma de 100 lei, s-a avansat din.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 908/P/2007 din data de 30.05.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al. 1 lit a, g, i cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 1itb Cod Penal, în fapt reținându-se că în perioada 26.01.2007-06.02.2007 singur sau împreună cu învinuitul Gac omis trei acte materiale de furt calificat din birourile de avocatura ale părților vătămate, și.

În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, dovezi de ridicare predare, declarațiile inculpatului, declarațiile învinuitului G, declarații martori, proces-verbal de recunoaștere după planșa foto.

În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale. În plus instanța de fond a audiat în calitate de martori pe numiții și -.

Analizând întregul probatoriu instanța de fond a reținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.

În cele ce urmează a procedat la analiza fiecărui act de executare astfel cum acesta a fost reținut de către parchet, relevând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecații pentru a concluziona că furtul în speța nu a fost săvârșit de către inculpat.

La punctul nr.1 din rechizitoriu s-a reținut că în perioada 26-29.01.2007, fără a se putea stabili data exactă, pe timp de noapte, inculpatul singur, s-ar fi deplasat în imobilul situat în C-N Calea nr.5,.3 unde își are sediul profesional avocatul. Inculpatul ar fi pătruns în biroul acestui avocat prin spargerea unui zid de ghips carton și prin escaladare, trecând astfel dintr-un spațiu comun al imobilului (o toaletă) în bucătăria cabinetului avocațial.

S-au sustras din interior un laptop marca de culoare neagră cu geantă, încărcător și, în valoare de 3.000 lei, bun aparținând părții vătămate - avocat colaborator. S-a reținut că inculpatul ar mai fi sustras, din același cabinet avocațial, un laptop marca de culoare neagră în valoare de 2.900 lei aparținând părții vătămate - avocat colaborator.

S-a mai reținut că la începutul lunii februarie 2007 inculpatul s-a deplasat în unde a vândut laptopul marca martorului Ludovic, contra sumei de 100 Euro. a fost recuperat de către organele de poliție și restituit părții vătămate, iar martorul Ludovic, care îl cunoștea anterior pe inculpat după porecla "" l-a recunoscut pe acesta după planșa foto la data de 6.05.2007.

Instanța de fond a constatat că reținerea săvârșirii actului de executare în sarcina inculpatului este nedovedită.

Astfel singura declarație pe care se sprijină acuzarea este aceea dată de către numitul G la data de 27.03.2007 existentă la fila 52 dosarului de urmărire penală. Acesta relatează că la sfârșitul lunii ianuarie 2007 în timp ce se afla la domiciliu a fost vizitat de inculpatul care avea asupra lui un laptop marca de culoare neagră despre care a spus martorului ca l-ar fi sustras dintr-un cabinet avocațial.

În cursul judecații martorul a revenit asupra declarației sale arătând că aceasta nu reflecta adevărul, fiind data pentru ca el însuși (care, în cursul urmăririi penale, a fost cercetat în stare de arest în altă cauză, în calitate de complice pentru actele materiale nr.2 si 3 din rechizitoriu) să fie pus în libertate.

Cât privește poziția inculpatului, acesta a refuzat sa dea declarații în cursul urmăririi penale, iar, în cursul judecății, a negat săvârșirea acestui act de executare.

Din probatoriu rezultă cu certitudine că inculpatul a vândut martorului Ludovic laptopul marca aparținând părții vătămate, bun care a fost sustras din cabinetul avocațial.

Nu rezultă însă că inculpatul este cel care a sustras bunul respectiv și nici faptul că acesta ar fi cunoscut că laptopul provine din furt. În declarația dată în fața instanței inculpatul a susținut că laptopul aparținea unui prieten al său pe nume (cu privire la care nu a putut oferi amănunte ce să conducă la identificare) în folosul căruia l-a comercializat martorului Ludovic contra sumei de 100 Euro, din care a primit 20 Ron.

Susținerea inculpatului s-a coroborat cu declarațiile din instanța ale martorului Ludovic, acesta precizând însă că l-a identificat pe numitul ca fiind martorul (pentru actul nr.1 de executare) și învinuitul (pentru actele nr.2 și 3 de executare)

Inadvertența în această privință a celor două declarații este nerelevantă în stabilirea vinovăției inculpatului.

Recunoașterea inculpatului de către martorul Ludovic din albumul foto, în condițiile în care cei doi se cunoșteau anterior, este neconcludentă în stabilirea vinovăției, aceeași concluzie impunându-se și în privința recunoașterii de către partea vătămată a laptopului restituit ca fiind cel sustras.

La punctul nr.2 din rechizitoriu s-a reținut că în noaptea de 5/6.02.2007 inculpatul și învinuitul G s-au deplasat pe str. -. - nr.4 din C-N unde se afla sediile mai multor birouri avocațiale. S-a reținut că făptuitorii s-au înțeles în prealabil ca G să asigure paza locului faptei dintr-un gang apelându-l pe inculpat pe telefonul mobil, în cazul în care ar apărea vreun pericol, iar să pătrundă în interior pentru a sustrage bunuri.

S-a mai reținut că inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în biroul de avocatura al părții vătămate de unde a sustras un laptop marca (care avea o problema tehnica la ecran, respectiv la pornirea calculatorului se pierdea imaginea revenind însă ulterior la o stare normală de funcționare, dacă era mișcat; același calculator prezenta pe display o urma lăsată de mouse-ui situat între taste) și un laptop marca.

La punctul nr.3 din rechizitoriu s-a reținut că în aceeași noapte și în aceleași împrejurări, inculpatul a pătruns în cabinetul avocatului situat în același imobil, la apartamentul nr.3, sustrăgând un laptop marca, geanta aferentă și suma de 700 lei, bunuri aparținând părții vătămate -avocat colaborator.

S-a mai reținut că după părăsirea imobilului inculpatul i-a înmânat învinuitului laptopul marca aparținând părții vătămate (pct. nr.2 din rechizitoriu), pe care acesta din urma l-a vândut pentru suma de 100 Euro martorului zis,".

Prin dispozitivul rechizitoriului s-a dispus disjungerea cauzei în privința învinuitului G, pentru a se verifica apărările acestuia.

Instanța de fond a constatat că reținerea săvârșirii actelor de executare

nr.2 și 3 în sarcina inculpatului este nedovedită.

Astfel, singurele probe (emanând de la aceeași persoana) în sprijinul acuzării sunt declarațiile învinuitului G existente la filele 8082 ale dosarului de urmărire penală. In cuprinsul acestora învinuitul relatează comiterea celor două acte de executare astfel cum acestea au fost reținute în rechizitoriu.

La data de 24.05.2007 învinuitul Gar evenit asupra declarațiilor anterioare nerecunoscând nici participația sa (cu privire la care a oferit un alibi) și nici autoratul lui. În cursul judecații G și-a menținut această ultimă poziție.

Cât privește poziția inculpatului, acesta a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar, în cursul judecații, a negat săvârșirea acestor acte de executare.

Este cert că Gav ândut contra sumei de 100 Euro martorului zis "" un laptop marca care prezenta o defecțiune la display. Martorul nu a verificat memoria laptopului și l-a vândut ulterior cu suma de 450 RON.

În cursul judecații a fost identificat martorul care în primăvara anului 2007 cumpărat de la inculpatul 3 laptopuri contra sumei de 200 Euro. Două dintre cele trei calculatoare erau marca și. Unul dintre laptopuri a fost făcut cadou de către martor unei persoane de sex feminin pe care a cunoscut-o ocazional, iar computerele și au fost vândute martorului (99 dosar instanța).

La cumpărarea celor două calculatoare martorul (identificat în cursul judecații) a plătit 13.000.000 ROL, iar la câteva zile, când acesta a realizat că unul dintre ele aparține unui avocat (în memorie existând un contract de cesiune și unul de vânzare-cumpărare) le-a vândut prin intermediul ziarului unui necunoscut, la un preț inferior ( 111 dosar instanța).

Niciuna din pistele investigate de către instanța nu conduc la stabilirea vinovăției inculpatului în raport de săvârșirea actelor materiale nr.2 și 3 din rechizitoriu.

Nu există dovezi din care să rezulte că acesta a furat sau a participat la furtul laptopurilor după cum nu există probe din care să rezulte că inculpatul a cunoscut proveniența din furt a bunurilor pe care le-a vândut pentru a stabili existența unei eventuale tăinuiri.

Este posibil ca laptopurile cumpărate de martorii, și u să fie cele sustrase din cabinetele avocațiale ale părților vătămate și, însă acest fapt nu dovedește vinovăția inculpatului, care rămâne pe tărâmul insuficient al presupunerii.

Nici unul din cele trei acte materiale de executare nu a fost săvârșit de către inculpatul, concluzie ce se impune în lipsa probelor certe de vinovăție.

Față de cele arătate, luând în considerare principiul "in dubio pro reo" și având în vedere că faptele sesizate există, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.lo lit.c pr.pen.

A constatat că indiciile temeinice din care a rezultat că inculpatul este autorul furtului în speță (avute în vedere la menținerea stării de arest) nu s-au transformat, pe parcursul judecații, în probe certe de vinovăție, motiv pentru care a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului.

Prin decizia penal nr.281/A din 13 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, reținându-se următoarele:

Cu privire la contradicțiile existente în declarațiile date de martorul Ludovic (care inițial a arătat că tranzacția s-a făcut cu inculpatul, iar ulterior a menționat că vânzătorul laptopului marca era de fapt o altă persoană, rolul inculpatului fiind doar de intermediar între cei doi), s-a precizat că în mod just instanța de fond a apreciat ca nerelevante aceste inadvertențe raportat la stabilirea vinovăției inculpatului; ori, în toate declarațiile date de acest martor, nu reiese că susnumiții ar fi discutat cu privire la proveniența -legală sau ilegală a bunului- sau că martorul ar fi avut suspiciuni în acest ultim sens, mai mult că l-ar fi suspectat pe inculpat de furtul laptopului mai sus-amintit (proprietarul real fiind partea vătămată ).

Situația este similară și în cazul martorilor și; În plus, martorul a cumpărat laptopul marca (proprietate a părții vătămate ) de la martorul G și nu de la inculpat, deci nici nu avea cum să-I suspecteze pe acesta, iar din declarațiile martorului, de asemenea, nu reiese că acesta ar fi avut vreun dubiu cu privire la bun sau că l-ar fi suspectat pe inculpat de furt.

Din nici unul din mijloacele de probă anterior menționate nu rezultă că inculpatul a participat la sustragerea laptopurilor și nici faptul că acesta cunoștea că bunurile ar fi provenit din furt, aspect care ar fi pus în discuție stabilirea existenței unei eventuale tăinuiri.

Singurele probe care ar fi fost în sprijinul încriminării inculpatului sunt declarațiile date de martorul G în faza de urmărire penală; în faza de judecată însă, a revenit asupra lor, contestând inclusiv participarea sa (cu privire la care a oferit un alibi) la actele de executare nr.2 și 3 astfel cum au fost descrise în rechizitoriu; mai mult, în condițiile în care declarațiile sale sunt total contradictorii, pentru a putea stabili clar care din ele sunt mincinoase, este necesară coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă ori, în speță, din restul materialului probator administrat în cauză, așa cum s-a mai precizat, nu reiese cu certitudine vinovăția inculpatului.

În consecință, existând dubii, acestea profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo, concluzie justă la care a ajuns și instanța de fond.

În consecință, în mod corect prima instanță a respins în temeiul dispozițiilor art. 346 a1.3 acțiunea C.P.P. civilă a părților civile - și Delia, soluția fiind identică și pentru partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen legal, recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJa învederat curții că, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens s-au invocat declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, de altfel martorul, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, procurorul sesizându-se din oficiu, după audierea martorului de către instanța e fond.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N a fost trimis în judecată inculpatul în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al. 1 lit a, g, i cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 1it.b Cod Penal, în fapt reținându-se că în perioada 26.01.2007-06.02.2007 singur sau împreună cu învinuitul Gac omis trei acte materiale de furt calificat din birourile de avocatura ale părților vătămate, și.

În motivarea recursului său, Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului, apreciind că, în cauză, există probe de vinovăție a acestuia.

Raportat însă la jurisprudența CEDO și aici amintim cauzele Dănilă contra României și Constantinescu contra României, prin care s-a statuat că, în cauzele în care instanțele de fond au pronunțat o hotărâre de achitare, instanța de control judiciar nu poate să pronunțe o hotărâre de condamnare în baza aceluiași probatoriu, curtea constată că, în cauză se impune casarea hotărârii atacate și menținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d rap. la art.385 ind.16 va C.P.P. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 281/A/2008,a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală 76/2008 a Judecătoriei Cluj -

Va reține cauza spre rejudecare și va fixa termen de judecată pentru data de 9.03.2009, dată la care se vor cita inculpatul, părțile vătămat, martorii G, și OG.

Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei, ce se va avansa din în favoarea av..

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d rap. la art.385 ind.16 admite C.P.P. recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 281/A/2008,a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală 76/2008 a Judecătoriei Cluj -

Reține cauza spre rejudecare și fixează termen de judecată pentru data de 9.03.2009, dată la care se vor cita inculpatul, părțile vătămat, martorii G, și OG.

Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei, ce se va avansa din în favoarea av..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - ---

GREFIER

-

Președinte:Monica Rodina
Judecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Cluj