Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 924/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 924
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, fiul lui G și, născut la 30.08.1972, fiul lui și, născ. la 11.01.1977; fiul lui și, născ. la 23.09.1980, -,fiul lui și, născut la 04.02.1954, ,fiul lui G și, născ. la 11.08.1968, ,fiul lui G și, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care în baza art. 3002pr.pen. rap. la art. 160 pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art. 160 alin.3 a C.P.P. menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de arest G, asistat de avocat ales - din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul a solicitat conexarea dosarului nr- al Curții de apel Ploiești, ce are termen de judecată la data de 17 decembrie 2009, la dosarul nr-, având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care în baza art. 3002pr.pen. rap. la art. 160 pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art. 160 alin.3 a C.P.P. menținut arestarea preventivă a inculpaților.
S-a dispus-/42/2009, având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și, împotriva aceleiași încheieri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, aflați în stare de arest: personal și personal, ambii asistați de avocat ales din Baroul Prahova, și și, personal și asistați de avocat din Baroul Prahova și, asistat de avocat din oficiu de avocat, în substituirea doamnei avocat din Baroul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-inculpați personal și, arată că este de acord cu cererea formulată de doamna avocat și conexarea dosarului nr- al Curții de apel Ploiești, la dosarul nr-, întrucât ambele dosare vizează recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, arată că este de acord cu cererea formulată de doamna avocat și conexarea dosarului nr- al Curții de apel Ploiești, la dosarul nr-, întrucât ambele dosare vizează recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că este de acord cu conexarea dosarului nr- al Curții de apel Ploiești, la dosarul nr-, întrucât ambele dosare vizează recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, constatând că ambele dosare vizează recursurile declarate de inculpați, împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, precizează că nu se opune conexării dosarului nr- al Curții de apel Ploiești, la dosarul nr-.
Curtea, față de împrejurarea că recursurile inculpaților, și, vizează încheierea din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, ambele cauza aflându-se în același stadiu procesual, dispune conexarea dosarului nr- al Curții de Apel Ploiești, la dosarul nr-.
Cu acordul instanței, apărătorii aleși au luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Apărătorii recurenților inculpați având pe rând cuvântul, precizează că aceștia nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, critică încheierea din 11.12.2009, pronunțată de instanța de fond, care face o motivare globală pentru toți inculpații, respectiv că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Este vorba de dreptul persoanei, al inculpatului G de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procedurii. Se referă la dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii pentru că de judecată într-un termen rezonabil nu mai poate fi vorba. Atâta vreme cât arestarea inculpatului este din luna iulie 2008. Deci de atunci, până acum el este în stare de arest preventiv, a fost permanent la dispoziția instanței și cu toate acestea nu s-a soluționat nici măcar fondul.
Cert este că în cauză de 1 an și 4 luni inculpatul este arestat fără o justificare rezonabilă. A fost audiat încă din luna martie. Punctul lui de vedere este expus în declarația dată la B, a fost audiat în faza de urmărire penală, probele sunt la dosar, s-au dat toate explicațiile pe care le-a crezut de cuviință și referitor la modul la care a perceput el producerea faptelor.
Pe de altă parte au fost audiați toți inculpații arestați. Sigur că probatoriul este complet, dar dacă s-ar fi procedat la o justă administrare a acestei cauze s-ar fi putut efectua și o expertiză de specialitate. Inculpatul pornește de la dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat. Termenul rezonabil a curs 6 luni cât a durat urmărirea penală. Ori, Curtea de la Strasbourg spune ori există o justificare rezonabilă pentru întârzierea pronunțării unei hotărâri. Până în acest moment G beneficiază de prezumția de nevinovăție și va beneficia până la pronunțarea Înaltei curți în acest dosar.
Stadiul procesual este altfel, s-au audiat toți inculpații arestați. Să dea eficiență art.5 paragraf 3 din Convenție. Cauza nu este atât de complexă încât să justifice o arestare de 1 an și Probele sunt obiective, ele se găsesc la dosar.
Precizează că, în acest dosar sunt 17 inculpați, 7 părți civile și un număr de 71 de martori iar audierea acestora se poate realiza chiar și în doi ani situație care vine în contradicție cu textul de lege, cu dreptul intern dar și cu prezumția de nevinovăție.
Consideră că, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Mai arată că acesta nu prezintă pericol real concret, imediat și iminent pentru ordinea publică, acest pericol s-a diminuat încă de la momentul arestării sale și până în prezent, iar impactul pentru ordinea publică prin lăsarea sa în stare de libertate nu ar fi unul negativ în condițiile în care s-a scurs o perioadă de timp însemnată.
Apreciază că, instanța de fond a nesocotit apărarea inculpatului, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, depoziția inculpatului se coroborează cu celelalte probe din dosarul cauzei, poziția sa procesuală a fost sinceră încă de la urmărirea penală iar infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt infracțiuni economice, de prejudiciu și nu de pericol iar cea mai gravă dintre acestea este cea de spălare de bani pentru care legea prevede o pedeapsă cuprinsă între 3 și 12 ani închisoare.
De asemenea arată că, inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, temeiurile arestării nu mai subzistă, nu au apărut împrejurări noi care să impună menținerea arestării preventive.
Consideră că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor reale ale inculpatului faptul că are doi copii minori, este unicul întreținător al familie.
Urmează a se avea în vedere și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din
Față de toate acestea solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, aplicarea art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 al.2 Cod procedură penală, iar în subsidiar solicită cum de altfel a solicitat și la Tribunalul Prahova însă instanța nu s-a pronunțat și asupra acestei cereri, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara având în vedere localitatea de domiciliu a acestuia și localitatea unde își are sediul instanța de fond, potrivit art. 139 al.1 și 3 Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații și,arată că, instanța de fond, prin încheierea din 11.12.2009, face o motivare globală pentru toți inculpații, respectiv că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu au fost audiați decât cei opt inculpați aflați în stare de arest însă, nu se are în vedere faptul că inculpatul a fost audiat.
Precizează că, în acest dosar sunt 17 inculpați, 7 părți civile și un număr de 71 de martori iar audierea acestora se poate realiza chiar și în doi ani situație care vine în contradicție cu textul de lege, cu dreptul intern dar și cu prezumția de nevinovăție.
Consideră că, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Mai arată că acesta nu prezintă pericol real concret, imediat și iminent pentru ordinea publică, acest pericol s-a diminuat încă de la momentul arestării sale și până în prezent, iar impactul pentru ordinea publică prin lăsarea sa în stare de libertate nu ar fi unul negativ în condițiile în care s-a scurs o perioadă de timp însemnată.
Apreciază că, instanța de fond a nesocotit apărarea inculpatului, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, depoziția inculpatului se coroborează cu celelalte probe din dosarul cauzei, poziția sa procesuală a fost sinceră încă de la urmărirea penală iar infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt infracțiuni economice, de prejudiciu și nu de pericol iar cea mai gravă dintre acestea este cea de spălare de bani pentru care legea prevede o pedeapsă cuprinsă între 3 și 12 ani închisoare.
De asemenea arată că, inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, inculpatul este fratele său, temeiurile arestării nu mai subzistă, nu au apărut împrejurări noi care să impună menținerea arestării preventive.
Consideră că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor reale ale inculpatului faptul că are doi copii minori, este unicul întreținător al familie, fiica sa este olimpică la matematică și engleză ocupând locul I și este un bun enoriaș.
Urmează a se avea în vedere și disp. art. 5 paragraful 3 din Convenție.
Față de toate acestea solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, aplicarea art. 3002pr.penală rap.la art. 160bal.2 pr.penală, iar în subsidiar solicită cum de altfel a solicitat și la Tribunalul Prahova însă instanța nu s-a pronunțat și asupra acestei cereri, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara având în vedere localitatea de domiciliu a acestuia și localitatea unde își are sediul instanța de fond, potrivit art. 139 al.1 și 3 pr.penală.
Pentru recurentul inculpat, precizează că s-a declarat recurs împotriva încheierii din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În cauză s-a motivat de către instanța de fond că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că este necesară readministrarea întregului probatoriu, precum și gradul de pericol social concret sporit al faptelor pretins a fi fost săvârșite de către recurentul inculpat.
Să se constate că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt fundamental schimbate la acest moment procesual, măsura arestării a fost luată de mai bine de un an de zile, în faza de început a urmăririi penale, în care nu se cunoștea care va fi atitudinea procesuală a recurentului inculpat.
În faza de cercetare judecătorească deja au fost administrate o parte din probatorii, recurentul inculpat și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că a recunoscut parțial faptele care i se impută, neexistând indicii că pe viitor poziția sa procesuală s-ar putea schimba.
în libertate recurentul inculpat nu ar împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
În ce privește pericolul social ridicat invocat să se constate că recurentul inculpat a avut o participație extrem de redusă în derularea faptelor, raportat la activitățile celorlalți inculpați. Practic, el a pus la dispoziție un spațiu pe care îl deținea, având o contribuție restrânsă la activitatea infracțională.
Nu există dovezi din care să rezulte că recurentul inculpat a facilitat derularea activităților ilicite, respectiv că a comis infracțiunea de spălare de bani.
Să se aibă în vedere perioada mare de timp de când recurentul inculpat este arestat, mai mult de un an de zile, încălcându-se astfel prevederile jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, privind existența unui termenul rezonabil.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, acesta este la prima abatere și are în întreținere doi copii minori.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, arată că au declarat recurs împotriva încheierii din 11.XII.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care s-a menținut starea de arest a acestora.
Critică încheierea recurată ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât temeiurile ce au stat la baza măsurii arestării preventive s-au schimbat. Cercetarea judecătorească nu a avansat foarte mult, în cauză s-a invocat existența unui conflict de competență între DNA și DIICOT și întrucât s-a produs o pagubă mai mare de 1.000.000 euro, competența ar fi trebuit să revină Direcției Naționale Anticorupție.
Recurenții inculpați au fost audiați la instanța de fond. rezenta cauză este complexă și mai puțin obișnuită, întrucât este vorba despre infracțiuni privind Codul Fiscal.
Cu privire la recursul declarat de recurentul - inculpat, susține că scopul urmăririi penale a fost atins, urmărirea penală fiind încheiată, iar în volumul II din rechizitoriu la fila 797 se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74-76 Cod penal, de asemenea se reține art. 13 a legii favorabile în favoarea inculpatului.
Învederează de asemenea că infracțiunea pentru care este trimis în judecată este una economică de prejudiciu și nu de pericol, activitatea infracțională rezumându-se doar la comercializarea de țigări.
Un alt aspect ar fi acela că inculpatul fiind arestat de 1 an și 3 luni, apreciază că se anticipează pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată, însă trebuie avută în vedere participația infracțională a acestuia care este una diminuată față de ceilalți coinculpați.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova deoarece în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f alin.2 Cod procedură penală, iar instituția măsurii arestării preventive are la bază trei cerințe, prevăzute de art. 148 lit. f, 143 și 146 Cod procedură penală, în cazul de față acestea nefiind îndeplinite.
În subsidiar solicită, în temeiul art. 139 alin.1 și 13raportat la art. 1451Cod procedură penală combinat cu 156 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Cu privire la recurentul inculpat acesta nu a știut despre existența activității infracționale, a cumpărat marfa ieftin de pe piața liberă, ambalajele produselor pe care le-a cumpărat erau identice cu cele originale, diferența între suma cu care a cumpărat și cea cu care a reușit să vândă l-a stimulat să se implice într-o activitate despre care a aflat abia după reținerea și arestarea sa că era de natură penală.
Din punct de vedere al utilității menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului, se arată că acesta se află în stare de arest de un an de zile, urmărirea penală s-a desfășurat greu, cercetarea judecătorească este abia la început și cu siguranța va fi de durată, astfel că se solicită ca instanța să analizeze situația inculpatului din perspective concrete.
Să se aibă în vedere atitudinea procesuală a acestuia, vârsta sa, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că este întreținător de familie.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive și aplicarea dispozițiilor art.160 alin.2 Cod procedură penală.
Nu au existat și nu există niciun fel de elemente care să justifice menținerea pe o perioadă destul de îndelungată a măsurii arestării preventive.
Referitor la existența vreunui așa zis grup infracțional organizat, să se aibă în vedere de către instanță, că acești recurenți inculpați nici nu s-au cunoscut și nu a existat un raport subiectiv între aceștia.
Detenția preventivă a recurenților inculpați a depășit deja un an de zile, aceștia nu au antecedente penale, au relatat faptele așa cum s-au petrecut, deci nu există nici un fel de primejdie pentru cercetarea judecătorească ca aceste persoane să fie cercetate și judecate în stare de libertate, pentru a-și putea realiza mai bine apărarea în cauză.
Se solicită pentru cei doi recurenți inculpați admiterea recursurilor declarate de aceștia, casarea încheierii din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și revocarea măsurii arestării preventive luată față de ei.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalul Prahova și revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
În opinia sa, temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat față de poziția procesual sinceră a acestuia.
Inculpatul, nu a făcut altceva decât să închirieze un spațiu, avea cunoștință de activitatea ce se desfășura, însă la acel moment nu știa că aceasta este una ilicită.
Nu se poate vorbi că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că nu a mai avut de a face cu legea penală, sau că s-ar sustrage de la judecată, atâta timp cât acesta a refuzat internarea într-o unitate sanitară - fiind cardiac - tocmai pentru a fi audiat.
De asemenea învederează că alte persoane cercetate în același dosar sunt judecate în stare de libertate.
Față de cele anterior expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de recurenții inculpați împotriva încheierii din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate și menținere a încheierii ca temeinică și legală.
Se susține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, acestea nu s-au schimbat, conform art. 148 lit. f Cod proc. penală, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată recurenții inculpați fiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de patru ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Să se aibă în vedere de către instanță la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, următoarele aspecte: complexitatea deosebită a cauzei, natura și gravitatea faptelor pentru care recurenții inculpați au fost trimiși în judecată, apartenența acestora la un grup infracțional organizat, modalitatea de concepere și de săvârșire a infracțiunilor care evidențiază periculozitatea socială a acestora, - mutarea sediului fabricii ilegale de țigarete tocmai pentru a împiedica descoperirea acesteia de către organele abilitate -, fapte ce nu impun desfășurarea judecății cu inculpații în stare de libertate.
Totodată să se aibă în vedere și prejudiciul considerabil cauzat bugetului de stat, prin derularea activității infracționale: producere, ambalare și comercializare de țigări contrafăcute, precum și faptul că inculpații au fost prinși în flagrant, în procesul de fabricare a țigaretelor fără acordul titularilor de drept a mărcilor.
În această fază procesuală în care cercetarea judecătorească este la început, nu au fost administrate suficiente probe din care să rezulte că odată lăsați în libertate inculpații nu vor continua activitatea infracțională sau nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să împieteze buna desfășurare a procesului penal, nu se impune lăsarea în libertate a acestora.
Cu privire la atitudinea sinceră a inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, situația personală a acestora, se apreciază că acestea nu sunt elemente de natură să conducă la desfășurarea judecății cu inculpații în stare de libertate, ci eventual ele pot fi avute în vedere ca elemente circumstanțiale cu ocazia deliberării pe fondul cauzei.
Concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și a măsurii arestării preventive luate față de inculpați, măsură justificată și în raport de prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd posibilitatea unor ingerințe în exercitarea dreptului la libertate al unei persoane, atunci când sunt motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
Recurentul-inculpat G având personal ultimul cuvânt solicită admiterea recursului său și judecarea sa în stare de libertate. Susține că starea de sănătate s-a agravat iar în penitenciar nu poate beneficia de un tratament medicamentos necesar. Așa cum se poate observa din foaia de observații aflată la spitalul Penitenciar Jilava de fiecare dată s-a externat la cerere pentru a fi prezent în fața instanței, și a nu îngreuna în vreun fel cursul procesului. Consideră că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum de fapt chiar instanța de fond a apreciat, deși ulterior s-a revenit și s-a concluzionat că ar fi avut o participație mult mai mare la comiterea faptei.
Recunoaște că a greșit și susține că și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată avea cunoștință de desfășurarea activității infracționale încă din prima zi, dar nu s-au luat măsuri.
Regretă situația creată și solicită admiterea cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt precizează că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, arătând că este de acord cu cuantumul prejudiciului reținut în sarcina sa. Are doi copii minori, care au nevoie de sprijinul său. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că a cumpărat și a vândut aceste țigări, nu a știut de existența fabricii și că țigările erau contrafăcute.Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că a avut o afacere, recunoaște parțial faptele comise, nu a primit decât 7.000 lei chirie pentru trei luni de la numitul pentru utilajele ținute la
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că a cumpărat și a vândut aceste țigări, nu a știut de existența fabricii și că țigările erau contrafăcute.Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate
Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate. Susține că a avut o mașină de tipărit pe care a vrut să o vândă și că a închiriat spațiul unde se afla această mașină încă din anului 2008 lui. Din grup nu cunoaște pe niciunul dintre inculpați, doar pe acest care este în prezent judecat în stare de libertate în această cauză.
În plus susține că are doi copii minori în întreținere iar soția sa este bolnavă.
Nu a fabricat niciodată țigarete, nu cunoștea implicațiile faptelor sale. Are o societate comercială, derulând activități legale. La acest moment pe casa sa este instituit sechestru asigurator iar societatea sa nu mai funcționează.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, în baza art. 3002.pr.pen. rap. la art. 160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații G (fiul lui G și, născut la 30.08.1972), (fiul lui și, născut la 11.01.1977), ( fiul lui și, născut la 23.09.1980), - (fiul lui și, născut la 04.02.1954), (fiul lui G și, născut la 11.08.1968), (fiul lui G și, născut la 28.12.1971) și (fiul lui și, născut la 6 ianuarie 1969), toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, menținându-se măsura la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că de la momentul pronunțării deciziei nr.788/2009 a Curții de Apel Ploiești, exceptând audierea coinculpaților audiați în cauză, nu s-a mai efectuat nici un alt act procedural, cercetarea judecătorească fiind deci într-un stadiu incipient și existând pericolul ca prin lăsarea în libertate să poată fi influențate actele procesuale neadministrate.
Pe de altă parte, aceștia sunt trimiși în judecată pentru fapte grave iar modalitatea organizată de desfășurare a activității infracționale ca și rezonanța socială deosebită sunt de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică, inducând în comunitate o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.
Sub acest aspect, s-a observat și faptul că gravitatea pedepselor la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare s-a reținut și în jurisprudența ca putând fi apreciată în mod legitim drept motiv de natură a-l incita să se sustragă răspunderii penale, condiții în care privarea de libertate apare ca necesară.
S-a concluzionat că față de complexitatea cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și natura infracțiunilor deduse judecății este cert că în actualul stadiu al cercetării judecătorești nu au dispărut temeiurile ce au impus arestarea inculpaților și menținerea măsurii, privarea de libertate fiind necesară în scopul unei bune desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recursuri inculpații G, și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
de atac promovate succesiv s-au înregistrat pe rolul curții de apel în dosarele nr- (inculpatul G) și respectiv nr- (ceilalți cinci inculpații), iar pentru soluționarea acestora s-a fixat termen de judecată la data de 17 decembrie 2009, repartizându-se aceluiași complet de judecată.
Ca urmare, constatându-se că recursurile declarate se află în același stadiu de judecată, conform art.37 rap. la art.33 cod proc. penală, în ședința publică de la data de 17 decembrie 2009 instanța de control judiciar a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Pentru motivele detaliate în partea introductivă a prezentei decizii și reiterând concluziile susținute la primul grad de jurisdicție, în esență, cei șase inculpați au solicitat revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu una din măsurile restrictive a libertății de mișcare prev. de art.145 sau art.1451cod proc. penală, întrucât în prezent nu ar mai subzista temeiurile de fapt și de drept ce au determinat luarea și menținerea privării de libertate.
Astfel, natura infracțiunilor deduse judecății, aceea de prejudiciu, pedepsite cu maximum 12 ani închisoare, gradul de participație în activitatea infracțională, conduita sinceră și de regret adoptată în cursul procesului, unite cu acordul pentru acoperirea daunelor pretins a fi produse, posibilitățile de recuperare prin indisponibilizarea imobilele deținute, lipsa antecedentelor penale, buna reputație avută în societate ca și problemele create în familia acestora după arestare, ar constitui garanții că detenția executată până în prezent ar fi suficientă pentru normala desfășurare a procesului.
Separat de aceasta, fiind audiați și deținuți împreună în aceeași locație a administrației penitenciare, este cert că nu ar putea influența în vreun mod administrarea celorlalte mijloace de probă, chiar dacă nu s-a reușit până în prezent audierea persoanelor judecate în stare de libertate.
În fine, revocarea măsurii în actualul stadiu procesual ar corespunde și garanțiilor recunoscute prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin jurisprudența instanței de contencios în materie, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească în prezenta cauză necesită un volum mare de acte procedurale, urmând a fi audiați alături de cei 17 inculpați, 7 părți civile și 71 de martori.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect în primă instanță iar dispozițiile legale ce reglementează menținerea arestării inculpatului la judecata cauzei în fond și mai înaintea începerii audierii martorilor acuzării, ca și jurisprudența internă și europeană în materia infracțiunilor comise în condiții de crimă organizată, având drept scop spălarea de bani rezultați prin nerespectarea legislației fiscale privind circuitul mărfurilor antrepozitate, au fost legal interpretate.
Cei șase recurenți au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.175/D/P/2006 întocmit de Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Prahova la data de 9 ianuarie 2009, pentru autorat ori complicitate la săvârșirea unei ample activități infracționale derulată în perioada ianuarie 2006-iulie 2008 de un grup de crimă organizată, constituit într-o primă etapă de recurentul, coinculpații și, structură ce a fost lărgită constant prin racolarea și aderarea a încă 30 făptuitori identificați, între care și recurenții G, și.
Grupul respectiv a avut drept scop săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, producere și comercializare de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat.
Actele materiale executate de membrii structurii criminale ar fi adus atingere atât titularilor mărcilor, Winchester, cât și a circa 15 producători autorizați în distribuirea acestora ( români și externi), precum și consumatorilor persoane fizice care au achiziționat astfel de țigarete contrafăcute.
Prin mijloace de probă specifice constatării și descoperirii unor atari infracțiuni, organele de urmărire penală au obținut suficiente date ce susțin seriozitatea acuzației că activitatea infracțională ar fi fost finanțată de recurentul, care a executat și acțiuni de coordonare a activității de aplicare pe pachetele cu țigarete a timbrelor de marcare confecționate de alți făptuitori, între care și recurentul, în locații administrate între altele și de recurentul, care și-ar fi pus la dispoziție societatea administrată pentru funcționarea ilegală a unei fabrici de confecționare ilegală a țigaretelor contrafăcute în perioada iulie 2007- ianuarie 2008.
Se susține și acuzația că pentru obținerea ilicită a unor importante beneficii bănești, același recurent ar fi finanțat funcționarea fabricii de țigări contrafăcute, cât și folosirea unor mărci înregistrate pe numele unor alți agenți economici și ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularii mărcilor.
astfel produse ar fi fost puse în circulație de diverse persoane pe piața internă fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat, deci prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false a produselor accizabile supuse marcării.
Cât privește pe recurentul G s-a stabilit că dacă inițial a avut ca rol desfacerea de țigarete contrafăcute, începând cu luna martie 2008 și pe baza înțelegerii cu inculpatul, el ar fi preluat întreaga "afacere", de la secundul, devenind liderul grupului infracțional deja constituit, calitate în care ar fi acționat până în iulie 2008, timp în care a extins structura criminală cu alți șase învinuiți.
Din datele strânse în cursul urmăririi penale rezultă și severitatea acuzației că prin "eficiența" actelor executate el ar fi reușit să asigure confecționarea unor importante cantități de țigări contrafăcute, pe care le-ar fi preluat în vederea desfacerii urgente, asigurând astfel resursele financiare necesare continuării rezoluției infracționale prin modalitatea de operare concepută inițial.
Pe de altă parte, în scopul disimulării provenienței sumei de bani obținute în urma revânzării produselor infracțiunii, achiziționate de la recurentul, în aceeași perioadă recurentul G ar fi achitat contravaloarea țigărilor (aproximativ 200.000 euro) cu o serie de autoturisme de lux.
Același recurent ar fi condus și coordonat afacerea preluată de la primul, cu ajutorul direct al altor doi inculpați în cauză, între care și recurentul, care în acest scop i-a pus la dispoziție spațiul de la C în care a fost amplasată o fabrică pentru confecționarea pachetelor de țigări falsificate și în afara autorizării de antrepozit fiscal.
S-a reușit și strângerea unor date suficient de puternice ce confirmă acuzația că recurentul ar fi coordonat direct activitatea muncitorilor care au asigurat producția de țigarete contrafăcute, după care alături de coinculpații și, ar fi asigurat desfacerea produselor infracțiunii prin livrarea către distribuitori.
Un rol important în funcționarea structurii criminale și în scopul spălării produselor infracțiunilor incriminate în legislația specială l-ar fi avut și recurentul, care ar fi sprijinit în mod constant derularea activității prin asigurarea necesarului de timbre de marcare fiscală, în condiții oportune penetrării sistemului guvernamental de protecție a unor atari mărfuri.
Pe lângă aceasta, el ar fi permis altor doi inculpați să folosească chiar locuința sa și utilajele proprii pentru executarea unor operațiuni necesare imprimării neautorizate a blanchetelor pentru cele trei mărci de țigări contrafăcute.
Funcționarea structurii criminale s-ar fi asigurat și prin contribuția esențială a recurentului, care în schimbul unei chirii lunare de 12.000 euro, în perioada iunie 2007-ianuarie 2008, ar fi pus la dispoziția liderilor acesteia un imobil situat în comuna, unde a funcționat o fabrică clandestină de confecționat și ambalat țigarete contrafăcute din mărcile menționate.
Pentru favorizarea derulării operațiunilor financiare menite a disimula sursa ilicită a acestora, între membrii structurii s-ar fi încheiat un contract de închiriere fictiv semnate de reprezentantul unei societăți "fantomă", dându-se astfel posibilitatea producerii mărfurilor falsificate aducătoare de fonduri ilicite, urmare creării posibilității de transferare/disimulare acestor resurse financiare.
Nici actele materiale executate de inculpatul nu pot fi apreciate ca lipsite de pericol social în sensul art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, atâta timp cât acesta recunoaște și din mijloacele de probă administrate la urmărirea penală, rezultă suficiente date ce susțin verosimilitatea acuzației că în perioada iunie 2007 - ianuarie 2008 el a acceptat să comercializeze, prin rețeaua proprie, cantități importante de țigări, cunoscând că sunt contrafăcute, produse și ambalate în cadrul fabricii ilegale de la, acte de aderare și sprijinire fără de care nu s-ar fi reușit spălarea banilor obținuți în afara condițiilor legale.
Într-adevăr, activitatea infracțională, obiect al prezentei cauze, ca și infracțiunile pentru care cei șase inculpați au fost trimiși în judecată, prin modalitatea de operare, numărul mare al făptuitorilor ce au acționat pentru funcționarea structurii criminale organizate, temeritatea demonstrată de recurenți prin finanțarea și executarea unor acte specifice funcționării unei fabrici pentru confecționarea de țigări contrafăcute, în concret, au produs și continuă să producă un impact negativ esențial asupra ordinii publice și domeniului de antrepozitare fiscală asupra căruia s-a acționat.
Faptul că aceștia, cu anumite circumstanțieri, au recunoscut și regretat participarea în cadrul structurii criminale, fiind de acord să contribuie la acoperirea prejudiciilor produse având chiar bunuri imobile ce ar putea fi folosite în acest scop, nu atrag de plano schimbarea temeiurilor de fapt și de drept ce au determinat luarea și menținerea arestării preventive.
Curtea observă că rezoluția infracțională a fost întreruptă la intervenția oportună a poliției judiciare și urmare eficienței mijloacelor de investigații folosite o perioadă îndelungată de timp, situație în care față de gravitatea concretă a actelor reținute prin rechizitoriu, conduita procesuală adoptată ca și problemele cu care se confruntă familia acestora sau alte date personale constituie un risc asumat la încălcarea legii penale și evident unul din criteriile ce urmează a fi reținute la individualizarea pedepsei, dacă se va ajunge la o soluție de condamnare.
Chiar dacă maximum de pedeapsă riscată este de până la 12 ani închisoare, - de altfel o sancțiune destul de severă -, iar aceștia sunt deținuți de circa un an de zile, atari concluzii sunt în deplină concordanță cu jurisprudența internă și aceea adoptată de în materia respectării drepturilor persoanelor puse sub acuzare în procesul penal.
Sub acest aspect s-a recunoscut constant natura legitimă a arestării provizorii până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre judecătorească, atâta timp cât întârzierea instrumentării cauzei nu poate fi imputată organelor judiciare, ci este atrasă de numărul apreciabil de acte procedurale necesar a fi efectuate pentru verificarea probelor acuzării, inclusiv prin administrarea acelora în apărare, într-un dosar cu o complexitatea de excepție.
Prin urmare, chiar dacă recurenții inculpați nu au antecedente penale iar alți zece făptuitori sunt judecați și cercetați în stare de libertate, este cert că numai prin epuizarea audierii primilor și la circa cinci zile după ce Curtea de Apel Ploieștia respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate, apreciind că nu există temeiuri pentru revocarea arestării, în lipsa administrării altor acte procedurale nu sunt întrunite condițiile legale ce garantează desfășurarea procesului prin restrângerea libertății de circulație conform art.145 și respectiv art.1451cod proc. penală.
Față de cele ce preced, rezultă că motivele de casare invocate nu se justifică iar încheierea atacată este justă și conformă legii, situație în care recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate, conform art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții - inculpați, fiul lui G și, născut la 30.08.1972, fiul lui și, născ. la 11.01.1977, fiul lui și, născ. la 23.09.1980, -, fiul lui și, născut la 04.02.1954, fiul lui G și, născ. la 11.08.1968, ,fiul lui G și, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se va avansa de către Ministerul Justiției și Libertăților, în contul Baroului P, iar pe ceilalți recurenți-inculpați la câte 50 lei fiecare, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Tehnored.
14 ex./18.12.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
