Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 95/
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Constanța prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în actualul stadiu procesual. Apreciază că, temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului s-au modificat și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului. S-a audiat un număr de 8 martori în două rânduri, respectiv în data de 14 decembrie 2009 și în data de 18 ianuarie 2010, iar din declarațiile acestora rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută la urmărirea penală, împrejurările în care s-a comis fapta fiind altele. Martorii audiați la cererea părții civile au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală. Apreciază că, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar dacă există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală, trebuie să existe și un termen rezonabil al duratei arestării, inculpatul fiind arestat de 10 luni de zile. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului. Termenul de 10 luni este rezonabil, timp în care s-a finalizat urmărirea penală, iar cercetarea judecătorească este aproape de final. Expune oral situația de fapt reținută prin actul de inculpare și apreciază că pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, are 4 copii minori și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, în temeiul art. 3002cod procedură penală, raportat la art. 160 alin. 3 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la 26.03.1976 - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut în esență că, deși cercetarea judecătorească este avansată și la momentul actual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Instanța de fond a apreciat că, în continuare sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până la acest moment, iar pericolul pentru ordinea publică subzistă, în condițiile în care infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul are un grad ridicat de pericol social prin natura sa, a urmărilor produse, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității prin comiterea acestui gen de fapte.
Împotriva încheierii din 8 februarie 2010 Tribunalului Constanțaa formulat recurs, in termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, numai în privința menținerii măsurii arestării preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă, în condițiile în care, din declarațiile martorilor audiați la cercetarea judecătorească, rezultă o cu totul altă situație de fapt în privința modului de săvârșire a faptei, că alte temeiuri noi care să justifice menținerea sa în stare de arest preventiv nu au apărut, iar termenul rezonabil al măsurii a fost depășit în condițiile în care este privat de libertate de 10 luni.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 8 februarie 2010 Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive luată față de el și să se dispună punerea sa în libertate, de îndată.
Examinând încheierea din 8 februarie 2010 Tribunalului Constanța, în lumina criticii din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod procedură penală, curtea reține următoarele:
În cauză, cercetarea judecătorească este spre finalizare, iar probele administrate până în prezent nu sunt de natură să înlăture presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat penal.
Drept urmare, curtea constată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent subzistă. Totodată, în speță nu au apărut temeiuri noi care să justifice o schimbare în privința stării de arest preventiv a inculpatului recurent.
Raportat la gravitatea deosebită a faptei, a impactului negativ al acesteia asupra membrilor societății și nu în ultimul rând sentimentul de insecuritate indus acestora, curtea apreciază că este justificată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, nefiind oportună luarea unei alte măsuri preventive, care ar presupune întoarcerea inculpatului recurent în colectivitatea pe care a lezat-o în mod grav prin fapta ce face obiectul cauzei.
În condițiile în care procedurile judiciare s-au derulat în condiții de normalitate, nu se poate susține cu temei că arestarea preventivă a inculpatului recurent a depășit termenul rezonabil ca durată.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent și că luarea unei alte măsuri preventive față de aceasta nu este oportună, curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică încheierea din 8 februarie 2010 Tribunalului Constanța, întrucât în urma examinării din oficiu nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală, curtea îl va obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./15.02.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Eleni Cristina Marcu, Marius
