Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1488/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.950/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/29.06.2009 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii respective, întrucât inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, avându-se în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de acesta, precum și împrejurarea că mama lui este grav bolnavă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, învederează natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și perseverența infracțională a acestuia, din declarațiile martorilor audiați rezultând că el a mai săvârșit și în trecut fapte de acest gen. De asemenea, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că infracțiunile de trafic de droguri de mare risc cunosc în prezent o frecvență deosebit de mare, punând în primejdie sănătatea publică. Pentru aceste motive, apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât, lăsat în libertate, acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât mama lui este grav bolnavă și necesită îngrijire din partea sa. De asemenea, arată că nu este traficant de droguri, ci doar consumator, iar în speță a procurat numai o doză de heroină de la o persoană, pentru aoc onsuma împreună cu denunțătorul.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 02 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, între alte măsuri, în baza art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1988, CNP -, arestat în baza nr.29/UP/11.02.2009), respingând, totodată, ca nefondate, cererile acestuia de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, la data de 09 martie 2009, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind acuzat că, la data de 10 februarie 2009, în jurul orei 1320, intermediat vânzarea a 2 doze conținând 1,20 grame de heroină, de la coinculpatul către martorul denunțător Costel, contra sumei de 100 lei, în bancnote înseriate, din care și-a oprit pentru serviciul prestat suma de 10 lei, ce a fost găsită asupra lui la percheziția corporală, cu ocazia imobilizării sale în apropierea domiciliului coinculpatului.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, justifică, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, cu referire la condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, Tribunalul a apreciat că, în cauză, există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta penală de care este acuzat, făcând referire în acest sens la următoarele mijloace de probă: procesul verbal de redare a denunțului formulat de martorul cu identitate protejată " Costel", procesele verbale de înseriere a banilor folosiți la realizarea flagrantului, de percheziție corporală a martorului denunțător, înainte și după efectuarea acestuia, de prindere în flagrant și de percheziție corporală, declarațiile martorului denunțător, martorului asistent și altor martori audiați în cauză, raportul de constatare tehnico-științifică și propriile declarații ale inculpatului.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, la evaluarea căruia a avut în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, împrejurările de comitere și urmarea produsă, constatând totodată că infracțiunile de acest tip tulbură în mod grav nu numai ordinea juridică, ci și însuși mediul social, o astfel de tulburare fiind susceptibilă de a se repeta și în viitor din partea inculpatului, generând astfel o stare de primejdie pentru raporturile sociale.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 10 iunie 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 22 iunie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, fără a nega comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, contestând numai îndeplinirea, în ceea ce îl privește, a condiției pericolului concret pentru ordinea publică, prevăzută de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sens în care a invocat atitudinea procesuală sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că mama lui este grav bolnavă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 ( pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani), fiind acuzat că a intermediat, în schimbul obținerii unui beneficiu material personal, vânzarea cantității de 1,20 grame de heroină.
Probatoriul administrat până în prezent, atât în faza de urmărire penală, cât și, nemijlocit, în cursul cercetării judecătorești, justifică presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei penale anterior menționate, pe care chiar acesta a recunoscut- în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal (inclusiv cu ocazia audierii de către judecătorul care a dispus arestarea lui preventivă, dar și de către Tribunal - filele 110-111, și fila 14, dosar de fond) și pe care, de altfel, nu a contestat-o, în materialitatea ei, nici în prezentul recurs, susținerile inculpatului din ultimul cuvânt tinzând la a critica doar încadrarea juridică a acelei fapte, în mod neîntemeiat însă, întrucât și acțiunea de intermediere a procurării de heroină pentru o altă persoană (chiar și în ipoteza - afirmată de inculpat - a consumării drogului de către acesta împreună cu persoana respectivă) constituie element material al laturii obiective a infracțiunii incriminate în art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
De asemenea, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, dincolo de gravitatea sporită a infracțiunii de care este acuzat și de consecințele sociale nefaste ale acesteia (în condițiile unei creșteri alarmante a numărului de consumatori de droguri pe raza municipiului B, astfel cum se evidențiază în toate statisticile oficiale), relevantă fiind împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta din interes material, urmărind să obțină un câștig bănesc personal pe această cale.
Coroborând aspectul anterior menționat cu împrejurarea că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că inculpatul a mai comis și anterior fapte de aceeași natură, că, potrivit propriei recunoașteri, este el însuși consumator de droguri de aproximativ 2 ani și că datele sale personale relevă că nu are o ocupație și un loc de muncă stabile, care să-i permită a se întreține în mod licit, pe el și familia, apare ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a comite și alte asemenea fapte, ordinea de drept și însăși securitatea socială a comunității fiind astfel în mod serios amenințate.
În acest context, Curtea constată că referirea inculpatului la starea gravă de sănătate a mamei sale (în concret, neprobată) este lipsită de orice relevanță, de vreme ce, chiar reală dacă s-ar dovedi, această împrejurare nu a constituit o motivație suficient de puternică pentru a-l determina pe el să renunțe la conduita infracțională, pe care a înțeles în mod conștient să o adopte.
Totodată, în același context, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu este nici ea de natură a justifica reconsiderarea privării sale de libertate, aceasta urmând a fi valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îl privește.
Curtea constată și faptul că durata arestării preventive a inculpatului (dispusă la data de 11 februarie 2009) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care procesul penal s-a desfășurat până în prezent cu suficientă celeritate, dovadă fiind faptul că judecata în primă instanță este deja aproape finalizată.
Întrucât, în raport cu motivele anterior expuse, nu au intervenit elemente noi care să conducă la constatarea încetării temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă inițială a inculpatului, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.139 alin.2 din Codul d e procedură penală, pentru a se putea dispune revocarea măsurii respective și punerea în libertate a acestuia.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu - desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia - fiind avansat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 03.07.2009
- II.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Vasile
