Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5836/2/2009
1517/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.961
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, casarea încheierii recurate și punerea inculpatului în libertate, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia de recunoaștere și de regret a faptei săvârșite.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că măsura arestării preventive este legală și temeinică, în raport cu incidența art.143 C.P.P. probele administrate și coroborate cu recunoașterea inculpatului precum și incidența dispozițiilor art.148 lit.f - față de fapta săvârșită de acesta, infracțiune prevăzută de Legea nr.143/2000. Reținând și împrejurarea că în cauză cercetarea judecătorească este la început, consideră că se impune în continuarea menținerea în stare de arest a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, care a depus la dosar o cerere de reluare a cauzei. Având în vedere că a fost în imposibilitate de prezentare la prima strigare a cauzei, cererea a fost admisă de către C care acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care se menține măsura arestării preventive a inculpatului în cursul judecății. Apreciază că încheierea recurată este nelegală și netemeinică având în vedere că instanța de fond a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit.f C.P.P. în sensul că faptelor săvârșite de către inculpat, legea penală prev. o pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de pericolul social concret pentru ordinea publică, învederează faptul că practica CEDO precum și practica Curtea de APEL BUCUREȘTI, este în sensul că pericolul concret trebuie apreciat în concret și nu generic, iar motivarea sumară a hotărârii instanței de fond, nu rezultă că ar rezulta un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului. La dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să rezulte, că ordinea publică sau alte valori sociale ar fi primejduite prin lăsarea în libertate a inculpatului.
În cursul urmăririi penale, atitudinea procesuală a acestuia a fost de sinceritate și de regret privind săvârșirea faptelor, a coroborat cu organele de urmărire penală astfel încât actul de sesizare al instanței a fost emis într-un timp relativ scurt de 3 săptămâni. Solicită a se avea în vedere circumstanțele atenuante ale acestui, faptul că are 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și punerea acestuia în libertatea inculpatului apreciind că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, iar în completarea motivelor susținute la prima strigare a cauzei, apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art.148 prin C.P.P. referire la art.136 al. ultim p Cod Penal, în sensul că fapta săvârșită de către inculpat, este de o gravitate deosebită, acesta deținut droguri de risc în vederea comercializării și a pus la dispoziție locuința către 3 dintre prietenii săi, îndemnându-i să consume droguri.
Față de aspectele invocate mai sus, consideră că există un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul în replică, susține că la acest moment nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar actul de sesizare al instanței este cu privire la fapta de deținere și de oferire a drogurilor de risc, și nu de comercializare a drogurilor.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și, în baza art.3002Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că în cauză nu există date sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin. 1, art. 4 alin. 1, art. 5 și art. 11 alin.1, toate din Legea nr. 143/2000, reținându-se în fapt că, la data de 29.05.2009 a deținut la locuința sa, fără drept, cantitatea de 197, 47 gr. cannabis (drog de mare risc), în vederea comercializării, iar în cursul lunii noiembrie 2008 pus la dispoziție, cu bună știință locuința pentru consumul ilicit de droguri (cannabis), oferind martorilor, și, precum și numitului, țigări confecționate artizanal ce conțineau cannabis, îndemnându-i pe susnumiți să consume din cannabisul pe care-l deținea, îndemn ce a fost urmat de executare, iar cantitatea rămas de cannabis, respectiv 17,40 gr. predată ulterior, la data de 05.12.2008, organelor de poliție de denunțătoarea, mama inculpatului.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, fapta fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen; în acest sens, este de relevat faptul că inculpatul a pus la dispoziție chiar locuința sa pentru trei dintre așa-zișii săi prieteni, îndemnându-i să consume droguri.
Cât privește lipsa antecedentelor penale, această împrejurare - cu certitudine - va fi luată în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei, dacă și numai dacă inculpatul va fi găsit vinovat, ea neconstituind un motiv care să justifice, în mod singular, schimbarea temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- ANA
Red.
Dact./05.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
