Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 970/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5576/2/2009
1464/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 970
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva încheierii de ședință din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, și - ambii în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 21568 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.De asemenea, s-a prezentat interpret de limba arabă - domnul conform autorizației nr. 3622 - depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, susține oral motivele de recurs și în baza art. 141 și art. 160/9 raportat la art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și pe fond, respingerea ca neîntemeiate a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și și pe cale de consecință, a se menține starea de arest a inculpaților.
Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar apreciază că la dosar există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să comită alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului. În acest sens arată că cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptei, în fața instanței având aceiași atitudine procesuală ca și în faza de urmărire penală, iar activitatea infracțională s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp. Consideră că odată lăsați în libertate, inculpații s-ar putea regrupa în sensul continuării activității infracționale - așa cum rezultă din actele de la dosar, aceștia având posibilitățile materiale necesare nu numai pentru obținerea ilicită a documentelor necesare pentru intrarea pe teritoriul României a cetățenilor irakieni, dar și pentru a beneficia și inculpații de aceste posibilități în vederea sustragerii lor de la procesul penal. Referitor la faptul că arestarea inculpaților a avut loc în august 2008 - față de data ultimului act material al faptei (2007), arată că aceștia și-au luat toate precauțiile pentru a disimula caracterului ilicit al intrărilor pe teritoriul României, beneficiind de ajutorul coinculpatului, precum și al unor funcționari publici, ceea ce a îngreunat identificarea activității infracționale și a făptuitorilor. În ceea ce privește caracterul rezonabil al arestării preventive apreciază că volumul mare al materialului probator este determinat de însăși activitatea infracțională deosebit de complexă desfășurată de inculpați și nu justifică punerea acestora în libertate. Din contră, stă la baza menținerii stării de arest și a necesității acestei măsuri
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul solicită se observa că nu sunt incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, de la data menținerii stării de arest de către Curtea de APEL BUCUREȘTI și până la acest moment s-a procedat la audierea unui singur inculpat, nu au fost depuse dovezi în sensul că ar fi intervenit vreo schimbare în situația juridică a intimatului inculpat.
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut și menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului parchetului și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara dat fiind faptul că inculpatul a avut o conduită sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului și descoperirea participanților la infracțiune, are domiciliu stabil, avea loc de muncă la momentul comiterii faptei și este student la două facultăți.
Apărătorul intimaților inculpați șisolicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat.
Susține că este adevărat că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor în perioada 2006-2007, dar din mai 2007 și până în august 2008 nu au mai săvârșit nici un fel de fapte prevăzute de legea penală. Doar motivarea faptului că ar putea constitui același grup infracțional și ar putea comite aceleași infracțiuni, consideră că nu este o motivare care să determine instanța să admită recursul parchetului și să respingă cererile de liberare sub control judiciar. În opinia sa, instanța de fond a motivat exhaustiv de ce a admis cererile formulate, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală și nu există date cu privire la necesitatea de a-i opri pe inculpați să săvârșească fapte de același gen și să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere că cei pe care îi apără au recunoscut comiterea faptelor, dar nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, în sensul că nu au știu că activitatea desfășurată reprezintă infracțiune.
Din punctul de vedere al apărării, cei doi inculpați au avut o atitudine sinceră, au colaborat cu organul de urmărire penală, drept pentru care s-a făcut aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea 39/2003, în sensul că li se înjumătățesc pedepsele.
În altă ordine de idei, dacă arestarea preventivă s-ar întinde pe o perioadă mult mai lungă, s-ar încălca principiul prezumției de nevinovăție.
Concluzionând, solicită menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond și respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt,solicită menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond și respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat -asistat de interpret de limba arabă - având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și solicită menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond și respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat-asistat de interpret de limba arabă - având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și solicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Lucia Rog
