Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 169/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr.169/R/2009
Ședința publică de la 23 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR
JUDECĂTORI: Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat în examinare recursul declarat recursul declarat de petentul T împotriva sentinței penale nr. 114 din 3 martie 2009 Tribunalului Maramureș, având ca obiect contopirea pedepselor.
La apelul nominal se prezintă petentul T în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul petentului depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul petentului susține memoriu depus la dosar și în esență solicită, în principal, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.114/3.03/2009 a Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Vișeu d Sus având în vedere că competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri.
În subsidiar, solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de contopire a pedepselor aplicate inculpatului T prin hotărâri definitive și să se constate că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu executare aplicată prin sentința penală nr.644/27.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș este concurentă cu pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată prin sentința penală nr.89/22.04.1999 a Tribunalului din Republica Italiană, sentință recunoscută prin sentința penală nr.9/14.01.2009 a Judecătoriei Vișeu d Sus și descontopind pedepsele, instanța să aplice o pedeapsă unică, fără spor și în condițiile prevăzute de lege cu privire la formele de executare.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de petentul T, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Vișeu d S u Apreciază că Tribunalul Maramureșa soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art.449 alin.2 Cod pr.pen. având în vedere că asupra cererii de contopire a pedepselor, competentă este instanța de executare a ultimei hotărâri.
Petentul T, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.114 din 3 martie2009 pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea de contopire a pedepselor formulată și precizată de condamnatul petent T (fiul lui și, născut la 02.05.1978, CNP -, domiciliat în, str. -.- nr. 217 județul M, arestat preventiv în baza mandatului de executare nr. 735/11.11.2008 emis în baza sentinței penale nr. 644/27.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr- în prezent aflat în Penitenciarul Gherla ).
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat condamnatul-petent la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 9/14.01.2009 Judecătoria Vișeu d e s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 89/22.04.1999 pronunțată în dosarul penal nr. 857/1998 de Tribunalul din Republica Italiană definitivă la data de 8.06.2009, prin care s-a aplicat petentului Top edeapsă de 1 an și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 2.000.000 lire amendă, pentru săvârșirea unei fapte care potrivit dispozițiilor art. 189 alin.2 din Codul penal român, constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
S-a constatat că pedeapsa închisorii de 1 an și 10 luni a fost executată în totalitate în perioada 21.07.1998-21.05.2000.
Prin sentința penală nr. 644/27.12.2007 Tribunalul Maramureșa aplicat petentului o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (ca urmare a aplicării disp.art. 83 din Codul penal), pedeapsă care a fost modificată la 2 ani închisoare prin decizia penală nr. 86/A/16.07.2008 de Curtea de Apel Cluj (ca urmare a înlăturării disp.art. 37 lit.a și art. 83 din Codul penal).
Soluția menționată mai a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3506/3.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La fila 38 în dosar există o adresă din care rezultă că petentul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în baza mandatului de executare emis conform sentinței penale nr. 644/27.12.2007, la data de 4.02.2009.
Petentul-condamnat T, prin avocat, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale mai menționate invocând incidența disp.art. 449 din pr.penală.
Analizând dispozițiile legale menționate s-a constatat că pentru modificarea pedepsei și a executării acesteia condițiile cerute sunt următoarele:
- existența unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa închisorii să fie pusă în executare sau chiar pusă în executare;
- constatarea pe baza unei alte hotărâri definitive a existenței unui concurs de infracțiuni, a recidivei sau a unei infracțiuni continuare ori complexe în sarcina aceluiași condamnat;
- modificarea pedepsei respective în sensul aplicării unei pedepse mai severe, adică o pedeapsă pentru concursul de infracțiuni potrivit art. 34 și 36.penal, pentru recidivă potrivit art. 37 și 39 din Codul penal ori pentru infracțiunea continuată ori complexă potrivit art. 42 din Codul penal.
În susținerea cererii de contopire a pedepsei condamnatul a invocat incidența prev.art. 36 din Codul penal referitoare la existența concursului de infracțiuni, dispoziții legale care nu sunt însă aplicabile în cauză având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat petentul prin sentințele penale obiect al contopirii nu sunt concurente și aceasta deoarece pe de o parte, faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 644/2007 a Tribunalului Maramureș au fost săvârșite în primăvara anului 2005, iar pe de altă parte pedeapsa aplicată pentru faptele obiect al condamnării de către instanța italiană a fost executată efectiv în perioada 21.07.1998-21.05.2000, ceea ce denotă împrejurarea că aceste infracțiuni ar fi putut să fie comise în cursul anului 1998 sau 1997.
În consecință, dacă faptele nu sunt concurente cererea petentului întemeiată pe disp.art. 449 alin.1 lit.a din pr.penală a fost respinsă pentru că dispozițiile art. 36 din Codul penal nu sunt incidente în cauză.
Nici dispozițiile prev.de art. 449 alin.1 lit.b pr.penală nu au fost aplicabile în cauză pentru că existența stării de recidivă, ca motiv de modificare a pedepsei, se referă la prev.art. 37 lit.a pen. și nu la prev.art. 37 lit.b pen. doar incidența acestor ultime dispoziții legale putând fi discutate în cauză.
Cererea formulată de condamnat, prin apărător, a fost susținută și sub aspectul incidenței disp.art. 461.pr.penală motivându-se că dacă nu poate fi interpretată ca o cerere de contopire a pedepselor, ar putea fi considerată eventual o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin.1 lit.d pr.penală. argumentându-se cu aceea că sentința de condamnare a instanței italiene își produce efectele doar din momentul recunoașterii ei de către instanțele române (data de 02.02.2009 când a rămas definitivă sentința de recunoaștere).
Acest raționament formulat de către apărătorul ales al petentului ar putea constitui însă, temeiul formulării unei cereri în conformitate cu dispozițiile art. 461 din pr.penală la instanța de executare, care este Judecătoria Vișeu d e.
In cauză a fost pusă în discuție și competența de soluționare a prezentei cereri, sub aspectul ambelor petite puse în discuție atât a aceluia întemeiat pe disp.art. 449 cât și a aceluia întemeiat pe art. 461.pr.penală.
Instanța a reținut că, în conformitate cu disp.art. 461.pr.penală competența nu este alternativă, ci este determinată de situația celui condamnat, dacă se află sau nu deținut în cursul executării pedepsei în penitenciar sau dacă execută pedeapsa la locul de muncă.
În sensul prev.art. 461 alin.1 lit.d și art. 460.pr.penală instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de cazul contestației incident în cauză, iar nu cu acela invocat de petentul-condamnat. Ori, potrivit art. 461 alin.2 pr.penală dacă s-ar aprecia, dar nu este cazul, că ar fi vorba de o contestație la executare întemeiată pe art. 461 alin.1 lit.d pr.penală aceasta ar trebui să se judece de instanța de executare care, dacă s-ar merge pe interpretarea dată de apărătorul condamnatului, ar trebui să fie Judecătoria Vișeu d e.
Întrucât, în raport de actele existente la dosarul cauzei precum și de considerentele expuse mai, instanța a apreciat că cererea formulată de condamnat poate fi interpretată doar ca o cerere de contopire a pedepselor și că dispozițiile legale prev.de art. 449 din pr.penală care reglementează o atare cerere nu sunt incidente în cazul de față.
Pentru aceste motive cererea formulată de către condamnatul T, prin apărător, a fost respinsă urmând a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în conformitate cu disp.art. 192 alin.2 pr.penală.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat, în termen legal, recurs, condamnatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, condamnatul a învederat, în primul rând, faptul că, Tribunalul Maramureș nu era competent material să se pronunțe cu privire la cauză, având în vedere dispozițiile art.461 lit.d și 449 alin.1 și 2.C.P.P. care stabilesc competența în favoarea instanței de executare a ultimei hotărâri ce se solicită a fi contopită, în speță fiind vorba de Judecătoria Vișeu d e, care a pronunțat sentința penală nr.114/2009.
În subsidiar, s-a solicitat constatarea faptului că, condamnatul a executat în întregime pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.89/1999 a Tribunalului din Republica Italiană și aplicarea dispozițiilor art.36 sau Cod Penal a aplicării art.39 alin. 1 și 6.în Cod Penal cazul reținerii stării de recidivă.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 644/27.12.2007 Tribunalul Maramureșa aplicat petentului o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (ca urmare a aplicării disp.art. 83 din Codul penal), pedeapsă care a fost modificată la 2 ani închisoare prin decizia penală nr. 86/A/16.07.2008 de Curtea de Apel Cluj (ca urmare a înlăturării disp.art. 37 lit.a și art. 83 din Codul penal).
Soluția menționată mai a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3506/3.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La fila 38 în dosar există o adresă din care rezultă că petentul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în baza mandatului de executare emis conform sentinței penale nr. 644/27.12.2007, la data de 4.02.2009.
Prin sentința penală nr. 9/14.01.2009 Judecătoria Vișeu d e s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 89/22.04.1999 pronunțată în dosarul penal nr. 857/1998 de Tribunalul din Republica Italiană definitivă la data de 8.06.2009, prin care s-a aplicat petentului Top edeapsă de 1 an și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 2.000.000 lire amendă, pentru săvârșirea unei fapte care potrivit dispozițiilor art. 189 alin.2 din Codul penal român, constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
S-a constatat că pedeapsa închisorii de 1 an și 10 luni a fost executată în totalitate în perioada 21.07.1998-21.05.2000.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată în cauză, curtea constată că aceasta nu este fondată.
Potrivit art.449 alin.2 instanța C.P.P. competentă să se pronunțe asupra unei cereri de contopire a pedepselor este instanța de executare a ultimei hotărâri de condamnare, aceasta fiind în speță, Tribunalul Maramureș, care a pronunțat sentința penal nr. 644/2007 și nu Judecătoria Vișeu d e care prin hotărârea pronunțată în 2009 recunoscut o hotărâre de condamnare din 1999 la o pedeapsă care deja a fost executată.
Cu privire la fondu cauzei, curtea apreciază că, în mod corect prima instanță a constata că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 Cod Penal, faptele pentru care s-a dispus condamnarea prin cele două hotărâri a căror contopire se cere nu sunt concurente. De altfel, condamnatul executase în întregime pedeapsa aplicată în Italia în momentul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat în România, astfel că nu poate fi reținută în cauză nici incidența dispozițiilor 39 alin.1
C.P.P.Față de cele de mai, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat.
Va obliga petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T, fiul lui si, născ.la 2 mai 1978, aflat in Penitenciarul Bistrița, CNP -, împotriva sentintei penale nr. 114 din 3 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.MR/Dact.
2 ex./31.03.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
