Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 506/2008. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 506
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect "contopire pedepse" formulat de condamnata împotriva sentinței penale nr. 489 din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnata recurentă în stare de deținere asistată de av., care depune la dosar delegație de substituire a av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelată fiind, contestatoarea precizează că își menține recursul formulat și că este nemulțumită că nu i-a fost dedusă perioada de timp în care a fost internată. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru contestatoarea recurentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de aceasta, calcularea perioadei executate, și deducerea perioadei precizată de această, dacă se va constata că a fost executată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de contestatoare, întrucât în cauză pedeapsa a fost bine individualizată.
Contestatoarea recurentă, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și deducerea perioadei executată fiind internată în spital, întrucât a fost internată legal.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.489 din 04.09.2008, Tribunalul Iașia respins cererea formulată de condamnata și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că, prin cererea adresată instanței, condamnata a solicitat contopirea pedepsei aplicate, prin sentința penală 27/14.01.2003 a Tribunalului Iași, de 15 ani închisoare cu perioada cât a stat internată la Spitalul de Psihiatrie.
În motivarea cererii condamnata a arătat că solicită modificarea pedepsei, în sensul deducerii acestei perioade, cât a fost internată, întrucât a fost privată de libertate, în acea perioadă.
În cauză s-au atașat sentința penală nr. 27/14.01.2003 a Tribunalului Iași, precum și toate sentințele penale pronunțate și prin care condamnata a formulat diverse cereri prin care a solicitat același lucru.
De asemenea s-a dispus efectuarea unui referat la executări penale al Tribunalului Iași, pentru a se comunica daca s-au mai formulat astfel de cereri în cauză, cum au fost soluționate, precum și ce mandat execută în prezent.
Analizând cererea petentei precum și actele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 27/14.01. 2003 Tribunalului Iași petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174-175 Cod penal. Ulterior, prin sentința nr. 282/6.04.2004 a Tribunalului Iașis -a admis contestația la executare și s-a dedus întreaga perioadă executată.
Petenta formulat mai multe cereri în sensul deducerii acestei perioade de internare medicală pe calea unor contestații la executare, cereri care au fost respinse.
Cererea formulată de petentă nu este fondată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 449 Cod procedură penală, privind contopirea de pedepsei.
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de către condamnata, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, pentru motivele invocate și în cererea introductivă. Astfel, precizează condamnata că a fost internată în Spitalul de Psihiatrie "Pădureni ", în baza unei măsuri de siguranță dispusă în cadrul procesului penal în care era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit."a,i" Cod penal. Apreciază, totodată petenta că, atât timp cât a fost lipsită de libertate, având în vedere condițiile efective ale internării medicale în instituția menționată, se poate aprecia că durata respectivă poate fi dedusă din durata pedepsei aplicate.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivului de casare invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art.449 Cod procedură penală, temeiul pe care condamnata și-a motivat cererea, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacăîn cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia din următoarele situații:
a) concursul de infracțiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Or, analizând cererea formulată de condamnată, prin care solicită modificarea pedepsei în executarea căreia se află, prin deducerea unei perioade pe care o asimilează dânsa detenției preventive, Curtea constată că cererea formulată în temeiul art.449 Cod procedură penală nu este admisibilă, întrucât motivul invocat de aceasta chiar dacă ar avea corespondent în legislație, nu se încadrează în cazurile prevăzute de textul de lege menționat în care poate avea loc modificarea unei pedepse definitive. Mai mult, în cauză nu este îndeplinită nici cerința privind existența unei hotărâri definitive prin care să se fi constatat una din situațiile enumerate în text.
De altfel, condamnata cunoaște mijlocul procesual prin care situația invocată în cerere poate fi remediată -evident in situația în care s-ar constata temeinicia acesteia - și anume prin intermediul contestației la executare, dar de care condamnata a uzat deja în repetate rânduri.
Față de persistența de care dă dovadă condamnata cu privire la această împrejurare specială, fără doar și poate, în care se află și a cărei rezolvare încearcă să o găsească, se impun și următoarele precizări, reiterate de altfel în cadrul numeroaselor demersuri judiciare, și anume că măsurile se siguranță, cum este și internarea medicală (măsură de siguranță luată față de condamnată), au un regim juridic diferit de cel al măsurilor procesuale, cum ar fi arestarea preventivă, și al pedepselor.
Astfel, datorită cauzelor ce le impun și finalității în vederea cărora se iau, măsurile de siguranță au un regim cu totul deosebit de cel al pedepselor, deosebindu-se de acestea sub aspectul naturii lor, al condițiilor de executare, al stingerii precum și al efectelor unor instituții ale dreptului penal.
Măsura de siguranță - chiar și cea restrictivă sau privativă de libertate, cum este măsura internării medicale, are ca scop, spre deosebire de pedeapsă sau de o măsură preventivă al căror scop este constrângerea penală, înlăturarea stării de pericol pentru care o reprezintă, la un moment dat, un făptuitor.
Este adevărat că, în prezent, această problemă de drept a suscitat numeroase discuții în literatură, dar câtă vreme nu există o reglementare expresă în acest sens, a interpreta că măsura de siguranță a internării medicale trebuie dedusă din pedeapsa închisorii, pe considerentul că este restrictivă ori privativă de libertate, câtă vreme,așa cum am precizat, luarea unei astfel de măsuri are un alt fundament și urmărește o altă finalitate decât în cazul măsurilor preventive, înseamnă a adăuga la lege.
Astfel, instanța nu are corespondent în actuala legislație care sa justifice, în drept, o soluție favorabilă cererii formulată de către condamnată.
Mai mult, instanța nu își poate întemeia o atare soluție nici măcar pe jurisprudența CEDO - obligatorie pentru instanțele naționale -, motivat de faptul că nu există o decizie a forului internațional care să sancționeze oricare alt stat pentru o situație similară sau cel puțin asemănătoare, și pe care instanța să își justifice decizia.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca,în temeiul disp. art. 385 ind.15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de petenta condamnată și să mențină, ca legală și temeinică, hotărârea instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnata împotriva sentinței penale 489 din 04.09.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.-17.10.2008
Tehnored.
2 ex.
30.10.2008
Tribunalul Iași
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 03.11.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 506 din 02.10.2008 privind pe condamnata recurentă(fiica lui și a lui, născută la 19 Aprilie 1968),pentru a fi înmânat acesteia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 02.10.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 506 din 02.10.2008 privind pe condamnata recurentă(fiica lui și a lui, născută la 19 Aprilie 1968),un exemplar pentru a fi înmânat acesteia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - - -
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu, Anton Dan