Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 507/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 507
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal, având ca obiect "vătămare corporală" formulat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 69 din data de 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind partea vătămată intimată și reprezentantul părții civile intimată unitate spitalicească Spitalul de Adulți " - " Bârlad, județul
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul este motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai re de formulat alte cereri prealabile, solicitând doar a se dispune amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta, considerând că decizia Tribunalului Vaslui este nelegală și netemeinică. În ceea ce privește nelegealitatea hotărârii instanței de apel, arată că instanța nu a fost legal sesizată, întrucât actul de sesizare nu a fost verificat și confirmat de primul procuror. Pe adresa de înaintare nu există mențiune în acest sens, și, tocmai din acest punct de vedere instanța nu a fost legal sesizată, fiind aplicabile disp. art. 197 al. 2 Cod procedură penală. Referitor la motivele de netemeinicie, arată că atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel, se bazează pe mărturia unei peroane care nu a putut fi audiată în mod nemijlocit de către instanță. Niciunul dintre martorii audiați nu a văzut în mod direct ce s-a întâmplat și dau informații colaterale, iar declarația martorei a fost înlăturată în mod nejustificat. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că apărarea "este în criză mare de idei în motivarea recursului". Cele două instanțe au analizat aspectele invocate, probele administrate au fost coroborate, astfel încât consideră că recursul inculpatului nu este fondat și solicită a fi respins.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 710 din 17 oct. 2007, Judecătoria Bârlada condamnat pe inculpatul la pedepsele de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal împotriva părții vătămate.
- 1 (un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de cuțit în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art.11alin. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
În temeiul art.33 lit. a Cod penal a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs real și, în temeiul art. 34 lit. b Cod, a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată a restului de 694 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului prin SP nr. 163 din 05.06.2002 a Tribunalului Vaslui (condamnat arestat la data 07.12.2001 - - liberat la data de 11.01.2006).
În temeiul art. 34 lit. Cod penal a contopit restul de pedeapsă de 694 de zile ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre pentru infracțiunile săvârșite ulterior, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, și aplică pedeapsa cea mai grea de 2 (doi ) ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- și Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal de Adulți Bârlad.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad suma de 618,448 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul un cuțit în lungime de 19,5 cm din care 9 cm. lungime lamă, 1,5 cm lățime lamă, 2 mm grosime lamă, cu din aluminiu lungime de 10 cm și în zona de mijloc grosime de 2,3 cm, lățime 1,4 cm, obiect aflat la fila 26 dosar urmărire penală - nr. 462/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, atașat la dosarul nr- al judecătoriei Bârlad.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub nr.1491 din 19.04.2007 a fost înregistrat la instanță dosarul nr.462/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad împreună cu rechizitoriul din 13 aprilie 2007 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de port ilegal de cuțit și vătămare corporală gravă prev. de art.1/1 din Legea 61/1991 și art.182 al.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a și art.37 lit. a Cod penal.
Prin adresa nr.6193/14.05.2007 Spitalul Municipal de Adulți Bârlad s-a constituit parte civilă cu suma de 618,448 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 25.11.2006, partea vătămată a mers la Spitalul de Adulți Bârlad împreună cu, și pentru ca acestuia din urmă să-i fie tratată o plagă, întrucât în aceeași zi se tăiase cu un geam la barul "" din Bârlad.
Tot în jurul orelor 18,30, inculpatul a mers împreună cu mama acestuia la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad pentru aov izita pe concubina acestuia.
Conform declarațiilor martorilor inculpatul și mama acestuia se aflau în stare de ebrietate. După ce și-a vizitat concubina, inculpatul a intenționat să plece, însă pe holul Spitalului Municipal de Adulți Bârlad, între acesta și grupul părții vătămate, s-a iscat un conflict spontan.
Inculpatul a început să se împingă cu membrii grupului părții vătămate, datorită scandalului provocat, martorul Forțu an, agent de pază, a fost nevoit să intervină, astfel că i-a scos afară din spital pe inculpat, pe mama acestuia și pe vătămat.
Martorul Forțu an a plecat, însă, întrucât scandalul a persistat s-a întors din nou către ușa spitalului și a văzut când inculpatul a scos un cuțit și l-a înjunghiat pe vătămat în zona abdomenului, o singură dată.
Tot datorită scandalului provocat, de ușa spitalului s-a apropiat martorul ( brancardier) care în momentul în care a deschis ușa de acces în spital l-a lovit cu ușa peste mână pe inculpat, ceea ce l-a determinat pe acesta să scape cuțitul din mână.
Martorul, pentru "a-i ține fața" inculpatului și pentru a-l determina să nu ridice de jos cuțitul, a deschis ușa de acces mai tare și a strigat la colegul său pentru a veni și pentru a ridica cuțitul de jos.
Martorul a declarat faptul că a ridicat acel cuțit de jos și l-a dus într-o cameră de serviciu, iar în momentul în care s-a întors la locul agresiunii, l-a văzut pe inculpat căutând cuțitul pe jos. Martorul a predat cuțitul martorului G care la rându- l-a predat organelor de poliție.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală nr.52E din 21.02.2007 întocmit de Cabinetul Medico Legal Bârlad și din certificatul medico legal nr.16 din data de 10.01.2007 eliberat de Cabinetul Medico Legal Bârlad, partea vătămată a prezentat o plagă tăiată fosa iliacă dreapta, penetrantă în cavitatea peritoneală, cu hemoperitoneu prin interesarea unei arcade vasculare a marelui epiloon. Leziunea a putut fi produsă prin lovire cu un obiect înțepător tăietor(cuțit)la data de 25 decembrie 2006 și a necesitat aprox. 15-16 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. a pus în pericol viața victimei.
Audiat fiind inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, nici in declarațiile date în cursul urmăririi penale si nici în fața instanței, încercând sa prezinte conflictul prin crearea unor situații neveridice si circumstanțe care sa-i înlăture răspunderea penală.
Cele reținute mai sus rezultă din plângerea părții vătămate, actele medicale, declarațiile martorilor an, G,.
Din întreg materialului probator instanța a apreciat că declarațiile martorilor se coroborează între ele, inclusiv si cu concluziile actelor medicale (certificate si expertiza) singura proba contradictorie cu restul materialului probator fiind declarația martorei, mama inculpatului care a susținut ca acel cuțit ii aparținea, îl purta in mod obișnuit in buzunarul paltonului, deoarece vinde pe piață plante, pe care le leagă cu sfoară.
Mai susține că inculpatul a fost agresat de grupul celor 6-7 bărbați si atunci a scos cuțitul si l-a lovit pe unul din bărbați, in zona abdomenului după care a scăpat cuțitul din mână, a căzut la pământ, cititul fiind ridicat de altă persoană.
Instanța a înlăturat aceasta probă, deoarece este in contradicție cu restul materialului probator, este subiectivă, emanând de la mama inculpatului care are interes ca acesta să nu răspundă penal fiind concepută, din acest motiv, "pro causa". De asemenea, această declarație emană de la o persoană care nu putea avea percepția obiectivă asupra faptelor, chiar in situația in care n-ar fi existat legătura de rudenie cu inculpatul, martorul fiind in stare avansată de ebrietate, aproape comă alcoolică, așa cum declară martorii, fiind transportată de urgentă, după conflict la secția de psihiatrie din cauza stării provocate de consumul de alcool.
Față de probatoriul administrat in cauză instanța a apreciat că in modalitatea descrisă mai sus, fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 Cod penal și de port fără drept de cuțit in locurile si împrejurările in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea si liniștea publica prev. de art.11alin.1 din Legea 61/1991, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a acestuia.
Deoarece inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violenta, respectiv săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.20, 174 Cod penal la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penala nr.163/05.06.2002 a Tribunalului Vaslui, arestat la data de 7.12.2001 eliberat la data de 11.01.2006, cu un rest de 694 zile, acesta a săvârșit faptele pentru care este judecat in prezenta cauza, in stare de recidiva postcondamnatorie si in consecință s-au reținut si prevederile art.37 lit. a Cod penal, noile fapte fiind săvârșite in timpul executării pedepsei anterioare, mai exact in timpul liberării condiționate.
In baza art.182 al.2 Cod penal si art.11alin.1 din Legea 61/1991 si a disp. art.345 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, la individualizarea căreia s-a avut în vedere disp. art.52 si 72 Cod penal.
In temeiul art.33 lit. a Cod penal s-a constatat ca faptele săvârșite sunt in concurs real si in temeiul art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea.
In temeiul art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționata a restului de 694 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr.163 din 05.06.2002 a Tribunalului Vaslui, apreciind ca inculpatul dovedește in continuare persistenta infracționala in savarsirea unor fapte grave de violenta prin folosirea cuțitului si in loc public, încălcând beneficiul liberării condiționate, prin savarsirea noilor fapte in acest interval de timp al liberării condiționate.
In temeiul art.34 lit. b Cod penal s-a contopit restul de pedeapsa de 694 zile ce a rămas de executat din hotărârea anterioara cu pedeapsa stabilita prin prezenta hotărâre pentru infracțiunile săvârșite ulterior, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea.
In temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. teza II și lit. b Cod penal, deoarece instanța a apreciat că a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 li a teza I și lit. c Cod penal, în cauză, este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile aparent imperative din legislația internă cu privire la aplicarea prevederilor art. 71 alin 2 Cod penal care prevăd că în cazul condamnării la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
În motivarea acestei Hotărâri s-a reținut că indiferent de natura pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a sigura reinserția socială a infractorului.
De asemenea, nu se justifică nici interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii în accepțiunea art. 64 lit. c Cod penal.
Din probele administrate în cauză rezultă că în urma agresiunilor exercitate de inculpat asupra părții vătămate, partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în pericol, fiind internat în Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, secția Chirurgie Generală în perioada 25.12.2006-01.01.2007.
În consecință, în temeiul art. 998 cod civil cu referire la art.346 Cod procedură penală, în baza principiului reparării integrale a pagubei cauzate prin fapta inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către spital, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului de vătămare corporală gravă și cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate în urma agresiunii inculpatului.
În temeiul art.118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit cu ocazia săvârșirii infracțiunii și cu care a provocat leziuni părții vătămate, obiect deja atașat în dosarul de urmărire penală atașat la dosarul prezentei cauze.
Ca o consecință a condamnării, în temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că nu este vinovat de comiterea faptei ce i-a fost reținută în sarcină întrucât, mama sa este cea care a lovit partea vătămată cu cuțitul.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 69/A/27 martie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul Vasluis -a decis a fi suportată din fondurile
În pronunțarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
În mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 alin. 1 din Legea 61/1991.
În acest sens este declarația martorului Forțu (fila 32, 33 dosar ), care a arătat că a văzut când inculpatul a scos un cuțit din buzunar și a lovit victima cu lama acestuia, în abdomen.
De asemenea, martorii și (fila 62, 63 din dosar fond) au precizat că au ajuns la locul conflictului alertați de scandalul pe care îl făcea inculpatul și l-au văzut pe acesta în fața părții vătămate -care fusese deja înjunghiată în abdomen și era plină de sânge -încercând să ia un cuțit de jos. Chiar martorul este cel care a ridicat cuțitul -la sugestia martorului, care se interpusese între inculpat și locul unde era căzut cuțitul - și l-a dus într-o încăpere din incinta spitalului.
Cu privire la martora -mama inculpatului -care a declarat că ea este cea care a lovit victima cu cuțitul, martorul a arătat că aceasta "era în stare de comă alcoolică și am fost trimis să o duc la psihiatrie".
Tribunalul reține așadar că depoziția martorei este nesinceră, subiectivă, evident interesată în cauză și în vădită contradicție cu întreg materialul probator administrat așa încât, în mod corect instanța de fond înlăturat-
Cu prilejul examinării din oficiu a sentinței apelate nu s-au constatat motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Prima instanță a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate -în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72, 52 Cod penal - cu luarea în considerare a împrejurărilor săvârșirii faptelor, a gradului concret de pericol social, precum și a elementelor ce caracterizează negativ persoana inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, în prezent aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs iar criticile formulate au vizat:
1/ nelegalitatea hotărârii motivat de încălcarea dispozițiilor art. 264 Cod procedură penală în sensul că rechizitoriul emis de procuror nu a fost supus verificării de procurorul ierarhic superior.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 al.2 Cod procedură penală privind nelegala sesizare a instanței, nulitatea absolută prevăzută expres de lege.
Al doilea motiv îl vizează netemeinicia hotărârii de condamnare întrucât probele dosarului au fost greșit apreciate.
Martorii și au arătat în declarațiile date că au surprins momente ulterioare lovirii victimei iar martora a arătat că ea este cea care a lovit partea vătămată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea inculpatului.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în drept în cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 2 Cod procedură penală privind sesizarea nelegală a instanței și art. 385 ind. 9 pct. 18 constatând o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și se constată a fi neîntemeiată.
Dispozițiile art. 264 alin. 3 și 4 din Codul d e procedură penală vizând verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei rechizitoriului de către prim -procurorul parchetului sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din nr.OUG 60/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 764/7 sept. 2006.
Verificarea legalității și temeiniciei actului de trimitere în judecată semnifică formal exercitarea și respectarea controlului instituit de textul menționat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat la data de 18 februarie 2008 decizia nr. 9 conform căreia, "Dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare în sensul că ea poate fi înlăturată după caz, de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop".
Dispozitivul deciziei în sensul de mai sus este publicat pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție la comunicate sub grija purtătorului de cuvânt de către Biroul de Informare și Relații Publice.
Conform art. 414 alin. 2 Cod procedură penală decizia pronunțată în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României Partea I, precum și pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiției. Acestea se aduc la cunoștința instanțelor și Ministerului Justiției.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, deciziile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt echivalente și cu aceleași efecte ca și legea și constituie lege. Orice lege intră în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial.
Aceeași procedură de intrare în vigoare o au și deciziile în interesul legii.
Pe de altă parte, ceea ce se publică în Monitorul Oficial ca și site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt deciziile în integralitatea lor, pentru că au valoare de lege și sunt izvor de drept și nu numai dispozitivul lor, așa după cum rezultă din dispozițiile art. 414 alin. 2 Cod procedură penală.
Prin urmare, decizia nu poate fi aplicată, iar motivul de nelegalitate arătat poate constitui o nulitate relativă (art. 194 alin. 4 Cod procedură penală) și putea fi luat în considerație numai dacă ar fi fost invocat într-un anumit moment al desfășurării procesului, (în cursul efectuării actului când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit de la efectuarea actului).
Din examinarea dosarului rezultă că inculpatul nu a invocat o asemenea excepție -în faza cercetării judecătorești - conform normelor procesuale și nici nu s-a făcut dovada vreunei vătămări.
Neîntemeiată și a doua critică formulată de inculpat.
Vinovăția acestuia este dovedită prin probele administrate în cauză respectiv declarația martorului Forțu când a precizat că personal a observat când inculpatul a scos cuțitul din buzunar și a lovit victima, cât și a martorilor și care au văzut victima plină de sânge și pe inculpat care încerca să recupereze cuțitul căzut.
În mod corect a fost înlăturată ca nesinceră declarația mamei inculpatului - - care în mod evident a făcut relatări subiective cu scopul de a fi înlăturată răspunderea penală a fiului său.
Analizând hotărârile atacate - în conformitate și cu disp. art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală - nu se constată nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind recursul declarat în cauză de inculpatul se va respinge ca nefondat conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 69/A din 27.03.2008, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.10.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu, Anton Dan
