Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 77/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.77/A/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr.126 din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe condamnatul intimat, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru condamnatul intimat lipsă, apărătorul ales al acestuia, av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 20.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea apelului.
Avocat arată instanței că este lipsă de procedură cu partea vătămată întrucât potrivit dispozițiilor art.402 din Codul d e procedură penală se impune citarea tuturor părților, iar partea vătămată nu a fost citată în cauză.
Reprezentantul parchetului nu consideră necesară citarea părții vătămate în acest stadiu procesual.
Instanța respinge solicitarea avocatului, întrucât față de obiectul cauzei nu se impune citarea părții vătămate, iar procedura de citare este completă.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea apelului formulat de parchet.
Reprezentantul parchetului solicită instanței potrivit dispozițiilor art.379 pct.2 lit. Cod procedură penală coroborat cu art.403 alin.3 din Codul d e procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice prin care să se admită în principiu cererea de revizuire și să se procedeze la rejudecarea pe fond a cauzei, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.394 lit.a din Codul d e procedură penală, respectiv s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Având în vedere că, pe de o parte declarațiile cetățeanului nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârilor, pe de altă parte în declarațiile părții vătămate apar elemente noi susținute de materialul probator administrat în cauză care împreună dovedesc cu prisosință netemeinicia hotărârii de achitare a inculpatului, consideră că hotărârea Tribunalului Bihor prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de parchet este nelegală și netemeinică.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, av. solicită instanței respingerea apelului declarat în cauză de către parchet și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate cu consecința respingerii cererii de revizuire formulată în defavoarea inculpatului. În principal consideră că cererea este inadmisibilă în baza dispozițiilor art.398 al.4 Cod procedură penală raportat la art.11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.j respectiv a intervenit o cauză care împiedică continuarea procesului penal, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar în ipoteza subsidiară solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată și a nu fi admisă în principiu.
Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și un set de acte reprezentând copia sentinței penale nr.323/2009 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- și copii traduse în limba română a hotărârilor date de Tribunalul din Belgia nr.1115 din data de 28.02.2007 și nr.4715 din 22.11.2004, cu privire la inculpatul.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr.126/P din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 403 alin. 3 Cod de procedură penală, s- respins cererea de revizuire formulată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea privind sentința penală nr. 132/P/2006 pronunțată de către Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2952/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penala nr. 132/P/2006 a Tribunalului Bihors -a dispus, în temeiul art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzuta de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea 678/2001 în infracțiunea prevăzuta de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal, iar în baza acestui text legal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata a 4 ani. De asemenea, instanța de fond a schimbat încadrarea juridica a infracțiunii de proxenetism din art. 329 alin. 1 și 3 cu aplicarea art. 4 Cod penal în art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 4 Cod penal și art. 13 Cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal. În fapt, s-a reținut ca, urmare a sesizării organelor judiciare belgiene, operandu-se verificări cu privire la modalitatea de părăsire a teritoriului tarii noastre de către minora, s-a stabilit ca în data de 3 aprilie 2002 minora a părăsit tara îmbarcata intr-un autoturism condus de către și, toata operațiunea fiind efectuata la solicitarea inculpatului, care a și găzduit-o pe aceasta timp de o noapte, după care a vândut-o unui cetățean contra sumei de 1000 euro.
Prin decizia penala nr. 185/2006, Curtea de APEL ORADEAa desființat sentința apelata și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a și d Cod de procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea celor doua infracțiuni reținute în sarcina sa. Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de control judiciar a reținut ca în speța nu rezulta ca anterior deplasării în Belgia, inculpatul ar fi cunoscut-o pe partea vătămata sau ar fi avut relații de orice natura cu aceasta sau ca ar fi constrâns-o sa se deplaseze în Belgia cu intenția de aoe xploata în vederea practicării vreunui profit. Totodată, instanța a reținut ca nu este realizat elementul material al infracțiunii de proxenetism neexistând nicio legătura intre prezenta minorei în locuința inculpatului și practicarea de către aceasta a prostituției.
Instanța de recurs, prin decizia nr. 2952/2007 a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ca nefundat. În considerente s-a arătat ca din materialul probator administrat în cauza nu rezulta constrângerea la care ar fi fost supusa victima și nici acțiunea de racolare. Astfel, din nicio proba administrata nu rezulta ca inculpatul ar fi recrutat-o pe partea vătămata și ar fi adus-o în Belgia pentru aov inde.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac prin care sunt vizate hotărârile judecătorești definitive ce conțin grave erori de fapt și prin care se înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Insa, tocmai pentru aceste considerente, revizuirea este reglementata strict, legea prevăzând în mod limitativ situațiile în se poate cere revizuirea.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală revizuirea poate fi ceruta când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol cazul de revizuire indicat va subzista doar daca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare sau condamnare.
Prin fapte sau împrejurări trebuie sa se inteleaga fapte probatorii, elemente de fapt ce alcătuiesc o stare de fapt, fie ca sunt res probandae fie ca sunt res probantes, iar nu mijloacele de proba prin care se tinde la stabilirea existentei celor dintâi.
Astfel, existenta unor mijloace de proba necunoscute de către instanțe la momentul soluționării cauzei, administrate de organe judiciare străine, dar care au parvenit ulterior judecării cauzei organelor judiciare romane, nu pot constitui ab initio temei pentru o cerere de revizuire, decât în măsura în care tind la dovedirea existentei unor fapte sau împrejurări ce se circumscriu stării de fapt ce a făcut obiectul sesizării instanței.
Totodată, aceste fapte și împrejurări trebuie sa fie noi, adică sa fie necunoscute instanței, inexistente în materialul probator de la dosarul cauzei. Caracterul de noutate pentru instanța ar putea fi dedus și din împrejurarea ca aceasta nu s-a pronunțat asupra acestor fapte.
În speța, insa, chiar în cererea de revizuire se arata ca declarațiile părții vătămate, parvenite ulterior soluționării cauzei de la organele judiciare belgiene, cuprind "unele relatări esențiale pentru stabilirea împrejurărilor în care minora a fost găzduita în - Belgia și transferata cetățeanului, precum și a împrejurărilor în care a fost exploatata sexual". Or, aceste împrejurări nu sunt noi. Ele au fost avute în vedere și la soluționarea cauzei. Astfel, instanța de fond, a reținut în considerentele hotărârii ca "din probele administrate atât de autoritățile belgiene cât și de organele de ancheta din România, coroborate cu cele administrate nemijlocit de către instanța a rezultat în mod cert ca minora a fost transferata din O în Belgia la solicitarea inculpatului care a găzduit-o o noapte și ulterior a vândut-o unui proxenet contra sumei de 1000 euro". Numele acestuia este indicat în continuare -. Faptul ca instanțele de control judiciar, procedând la o noua interpretare a ansamblului probator administrat, au reținut o alta stare de fapt, decât cea descrisa în actul de sesizare și în hotărârea instanței de fond nu modifica cu nimic aspectul ca aceste împrejurări au fost cunoscute. De altfel, din considerentele hotărârilor date în apel și în recurs rezulta ca cele doua instanțe de control judiciar au analizat atât hotărârea atacata, cât și starea de fapt reținuta, raportându-se la ansamblul probator administrat în cauza.
Mai mult, în aceeași cerere de revizuire s-a afirmat ca "aceste probe noi nu au fost cunoscute de către instanța la soluționarea cauzei și vin sa confirme teza potrivit căreia minora". Or, aceasta înseamnă ca se accepta ca teza respectiva a mai fost susținuta în cursul procesului penal, iar aceste noi probe sunt prezentate pentru a se proceda la o reanalizare a stării de fapt, operațiune inadmisibila întrucât, așa cum arătat, prin cererea de revizuire nu se poate tinde la prelungirea probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța.
Verificând declarațiile victimei depuse în susținerea cererii de revizuire, instanța a constatat ca toate aspectele relatate, bineînțeles, dintre cele ce privesc starea de fapt reținuta în cauza a cărei revizuire se solicita, au fost avute în vedere cu prilejul deliberării de către instanțe, iar faptele și împrejurările descrise nu au un caracter de noutate. Astfel, victima a relatat împrejurarea în care a dus-o, după circa 15 ore de la sosirea în, la barul, unde a rămas cu, modalitatea în care a fost determinata sa se prostitueze, relatia pe care a avut-o cu acest, precum și cu celelalte persoane apropiate acestuia. În aceste declarații, face referire, intr-adevăr și la alte fapte și împrejurări necunoscute instanței, dar care nu întrunesc cea de a doua condiție prevăzuta de alin. 2 al art. 394 Cod de procedură penală. Astfel, din aceste declarații reiese ca victima a fost obligata sa se prostitueze și în România de către tatăl sau, precum și de alte persoane. De asemenea, reiese ca a fost transportata în Austria cu același scop, dar aceste fapte nu au făcut obiectul judecații în dosarul penal a cărui revizuire se solicita, astfel încât, aceste împrejurări nu pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare a inculpatului, câtă vreme în sarcina sa s-a reținut prin actul de inculpare doar transferarea minorei din O în, găzduirea și vinderea sa unui proxenet pentru suma de 1000 euro.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, solicitând instanței potrivit dispozițiilor art.379 pct.2 lit. Cod procedură penală coroborat cu art.403 alin.3 din Codul d e procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice prin care să se admită în principiu cererea de revizuire și să se procedeze la rejudecarea pe fond a cauzei, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.394 lit.a din Codul d e procedură penală, respectiv s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În acest sens arată că, pe de o parte au fost comunicate declarațiile cetățeanului care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârilor, iar pe de altă parte în declarațiile părții vătămate apar elemente noi susținute de materialul probator administrat în cauză care împreună dovedesc cu prisosință netemeinicia hotărârii de achitare a inculpatului, astfel că, hotărârea Tribunalului Bihor prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de parchet ar fi nelegală și netemeinică.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză cât și din oficiu dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.378 Cod procedură penală, curtea a reținut că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod corect și judicios instanța de fond a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, în ceea ce privește sentința penală nr.132/P/2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.2952/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Se observă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeaa promovat această cerere de revizuire în defavoarea inculpatului întemeindu-și cererea pe cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală care prevede că "revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei". Această dispoziție se conjugă cu prevederile aliniatului 2 din același articol care completează ipoteza de mai sus, precizând că motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza "faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare".
În ceea ce privește acest caz de revizuire este de precizat că noi trebuie să fie probele și nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute. În acest sens, în mod constant practica judiciară s-a pronunțat că împrejurarea că revizuientul în dovedirea susținerilor propune audierea unor martori noi sau a unor declarații noi date de părțile implicate în cauză nu îndeplinește condiția prevăzută de art.394 al.1 lit.a Cod procedură penală, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior. Dacă fapta este cunoscută de instanță, nu poate fi admisă revizuirea când se tinde folosirea cu privire la aceasta a altor probatorii.
În speță, în mod corect și judicios, instanța de fond a reținut că, chiar în cererea de revizuire se arată că declarațiile părții vătămate, parvenite ulterior soluționării cauzei de la organele judiciare belgiene, cuprind " unele relatări esențiale pentru stabilirea împrejurărilor în care minora a fost găzduita în - Belgia și transferata cetățeanului, precum și a împrejurărilor în care a fost exploatata sexual". Or, aceste împrejurări nu sunt noi. Ele au fost avute în vedere și la soluționarea cauzei. Astfel, instanța de fond, a reținut în considerentele hotărârii ca "din probele administrate atât de autoritățile belgiene cât și de organele de ancheta din România, coroborate cu cele administrate nemijlocit de către instanța a rezultat în mod cert ca minora a fost transferata din O în Belgia la solicitarea inculpatului care a găzduit-o o noapte și ulterior a vândut-o unui proxenet contra sumei de 1000 euro". Numele acestuia este indicat în continuare -. Faptul ca instanțele de control judiciar, procedând la o noua interpretare a ansamblului probator administrat, au reținut o alta stare de fapt, decât cea descrisă în actul de sesizare și în hotărârea instanței de fond nu modifica cu nimic aspectul ca aceste împrejurări au fost cunoscute. De altfel, din considerentele hotărârilor date în apel și în recurs rezulta ca cele doua instanțe de control judiciar au analizat atât hotărârea atacata, cât și starea de fapt reținuta, raportându-se la ansamblul probator administrat în cauza.
Totodată, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că din declarațiile victimei depuse în susținerea cererii de revizuire rezultă că toate aspectele relatate, bineînțeles, dintre cele ce privesc starea de fapt reținuta în cauza a cărei revizuire se solicita, au fost avute în vedere cu prilejul deliberării de către instanțe, iar faptele și împrejurările descrise nu au un caracter de noutate. Astfel, victima a relatat împrejurarea în care a dus-o, după circa 15 ore de la sosirea în, la barul, unde a rămas cu, modalitatea în care a fost determinata sa se prostitueze, relația pe care a avut-o cu acest, precum și cu celelalte persoane apropiate acestuia. În aceste declarații, face referire, intr-adevăr, și la alte fapte și împrejurări necunoscute instanței, dar care în mod judicios s-a apreciat de prima instanță că nu întrunesc cea de a doua condiție prevăzuta de alin. 2 al art. 394 Cod de procedură penală, respectiv nu pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare a inculpatului, câtă vreme în sarcina sa s-a reținut prin actul de inculpare doar transferarea minorei din O în, găzduirea și vinderea sa unui proxenet pentru suma de 1000 euro, iar din declarațiile victimei reiese că noile aspecte se referă la faptul că aceasta ar fi fost obligată să se prostitueze și în România de tatăl său și de alte persoane și că a fost transportată în Austria în acest scop, dar aceste împrejurări nu fac obiectul judecății acestui dosar. Mai mult, din declarațiile cetățeanului cu nu rezultă nici o împrejurare nouă câtă vreme acesta a negat vreo implicare în cumpărarea și exploatarea sexuală a victimei.
De menționat că prin cererea de revizuire formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea se arată că, coroborarea probelor noi comunicate de autoritățile judiciare belgiene cu probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată conduc la dovedirea și a celorlalte modalități de comitere a infracțiunii de trafic de persoane, respectiv recrutarea și transportul minorei, iar în continuare se arată că minora a fost recrutată (știindu-se că se prostituează) la data de 3.04.2002, prin intermediul martorului și transportată în aceeași zi de martorul și că totodată biletul de transport pentru minoră a fost achitat de inculpatul căruia i s-a predat și pașaportul minorei. Arătăm încă o dată că toate aceste aspecte se regăsesc în considerentele sentinței penale nr.132/P/25.04.2006 a Tribunalului Bihor dată în dosarul nr.5299/2004.
Față de cele arătate anterior, curtea în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr.126/P din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat apelul penal declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr.126/P din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu intimatul revizuient.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.dec.- /23.10.2009
jud.fond
tehnored.2ex./23.10.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
