Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 79/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.79/A/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, domiciliat în S M, str.-, -8,.7, județul S M, împotriva sentinței penale nr.137 din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, apărătorul său numit din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 3866 din data de 12.08.2009 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului apelant solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat de către inculpat în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului penal formulat de către inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, arătând că raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu se impune reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.137 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 71 al.1 din OUG 195/2001, a fost condamnat, printre alții, inculpatul, fiul lui si, născut la data de 22 iulie 1978 în S M, CNP -, cetățean român,studii 12 clase, taximetrist, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat in S M, str. - - 18.7, cu reședința în S M,-.11, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art. 255 al.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
In baza art. 33,34 Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II si lit.b pe durata executării pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal si art. 71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 4 ani termen de încercare.
In baza art. 359 Cod procedură penală i s-a învederat inculpatului consecințele dispozițiilor art. 83 Cod penal pe durata executării pedepsei.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2005 la 20 aprilie 2005.
În baza art.191 al.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 500 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că, la începutul anului 2005 inculpatul a cunoscut-o pe numita, care fusese returnată din Anglia și avea restricționat dreptul la libera circulație, aceasta auzind că inculpatul ar putea să o ajute să iasă din țară în mod ilegal. În acest sens a luat legătura cu inculpatul iar în cadrul discuțiilor purtate, inculpatul i-a promis că va încerca să găsească o modalitate de ieșire din țară chiar i-a indicat că ar exista posibilitatea de a se deplasa în punctul de frontieră și de acolo la magazinele, iar de acolo să treacă cu ajutorul unei mașini în Ungaria.
Între cei doi inculpați au avut loc mai multe întâlniri și mai multe discuții pe această temă. În vederea scoaterii din țară în mod ilegal a inculpatei, l-a contactat pe numitul, angajat al firmei de salubritate care își desfășura activitatea în punctul de frontieră, căruia i-a cerut să-l ajute în acest scop, oferindu-i în schimbul acestui serviciu suma de 5 milioane lei vechi. Înțelegerea dintre cei doi a fost stabilită la modul ca martorul urma să preia inculpata pe care să o treacă prin zona de frontieră pe la locul destinat tirurilor, și sub pretextul că este o verișoară a lui se duce cu ea până la magazinele din vama să facă cumpărături. De acolo inculpata urma să fie preluata de inculpatul, prieten cu inculpatul și trecută în Ungaria, intrarea în vama maghiară fiind rezolvată.
În paralel și inculpatul a întreprins demersuri pentru a încerca să faciliteze ieșirea din țară a inculpatei, sens în care l-a abordat pe numitul, agent al poliției de frontieră, căruia i-a oferit o sumă de bani pentru a-l ajuta la realizarea scopului infracțiunii, respectiv scoaterea din țară a inculpatei, prin neaplicarea ștampilei în pașaport și permisiunea de a trece prin punctul de frontieră.
Pentru că agentul poliției de frontieră nu a acceptat propunerea făcută, inculpatul s-a înțeles cu inculpatul să faciliteze ieșirea din țară a inculpatei în modalitatea la care s-a înțeles cu martorul.
S-a impus precizarea că atât martorul cât și agentul poliției de frontieră numitul, în momentul în care au fost abordați în această problemă de către inculpați au întocmit raport, anunțându-și șefii ierarhici, care la rândul lor au contactat și astfel s-a procedat la monitorizarea activității inculpaților, s-a procedat la înregistrarea discuțiilor din mediul ambiental, toate fiind depuse ca probe împotriva inculpaților.
Procedând conform înțelegerii dinainte stabilite, cei doi inculpați s-au deplasat cu mașina inculpatului în care se afla și inculpata la stația dinaintea punctului de frontieră, unde martorul a venit și a preluat-o pe inculpată, după care s-au deplasat în punct, prin zona afectată circulației tirurilor, iar după aceea, când au ajuns în dreptul gheretei polițiștilor de frontieră au fost opriți și identificată inculpata de către organele de poliție.
Întreaga deplasare a acestora a fost înregistrată în baza autorizațiilor emise, care în cursul cercetării judecătorești a fost vizionată de către instanță și părți, asemenea și altor înregistrări efectuate în cauză, în mediu ambiental. Urmare a contestării vocilor s-a solicitat și încuviințat efectuarea unei expertize de identificare a vocii de către Institutul Criminalistic B, proba efectuată și depusă la dosarul cauzei în cursul lunii octombrie 2008, în concluziile căreia se reține că înregistrarea nu corespunde din punct de vederea calitativ, audio fiind limitată la valori mai mici de 3000 Hz, iar raportul semnal zgomot are o valoarea mai mică de 10 dB. Datorită acestor limitări ale semnalului audio, nu se poate proceda la analiza corespunzătoare a vocilor din litigiu și nu se poate stabili dacă una dintre acestea aparțin inculpatului, inculpatul care a solicitat efectuarea ei.
În raport de concluziile inserate în conținutul raportului de expertiză criminalistică, instanța a apreciat că această probă se impune a fi îndepărtată din cadrul mijloacelor de probă existente la dosar, astfel încât la pronunțarea soluției în cauză această probă nu va fi luată în considerare, nu numai la pronunțarea soluției în privința inculpatului ci și în privința inculpatului, pentru că fiind vorba de unitatea de rezoluție infracțională în cauză și de solidarea care există între inculpați, o probă sau o circumstanță atenuantă care se reține în favoarea unui inculpat se va reține și în privința celorlalți, iar o proba care poate fi invocată în favoarea unuia va putea fi invocată și reținută și în favoarea celorlalți inculpați. În consecință, fiind vorba despre un mijloc de probă care profită inculpatului, aplicarea lui se va face și în privința inculpatului, înregistrarea din mediul ambiental fiind îndepărtată din cadrul mijloacelor de probă avute în vedere în pronunțarea soluției.
În cuprinsul cercetării judecătorești, inculpații au fost audiați în cauză, însă în declarațiile date nu au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că cele reținute în rechizitoriu, mai ales sub aspectul săvârșirii de dare de mită nu sunt reale, iar cele care vizează comiterea infracțiunii de trafic de migranți au fost de asemenea percepute în mod greșit de către organul de urmărire penală.
Astfel, inculpatul, în declarația dată la fila 44 și următoarele din dosarul de fond a arătat că avea cunoștință că inculpata avea interdicția de a ieși din țară și cunoștea înțelegerea dintre și martorul cu privire la faptul că acesta din urmă urma să treacă prin punctul de frontieră împreună cu inculpata, iar el trebuia să o preia pe aceasta din zona magazinelor, până unde urma să fie dus de către inculpatul cu autoturismul acestuia, iar de acolo el împreună cu inculpata aveau să-și continue trecerea prin vama maghiară pe jos, după aceasta fiind așteptați de către care urma să îi ducă până la non stopul de după vama maghiară, iar de acolo urma să-și continue deplasarea singur.
Inculpatul a mai arătat în aceeași declarație că de această înțelegere el a luat cunoștință abia în ziua în care s-au deplasat toți trei, respectiv, el și cu mașina înspre vama iar la stația dinaintea vămii au oprit pentru a se întâlni cu martorul care urma să o preia pe inculpata și să o treacă prin vamă, și auzind care era înțelegerea stabilită el nu a fost de acord cu acest lucru sens în care și-a chemat telefonic un prieten din SMp entru a-l duce acasă însă între timp au sosit lucrătorii de poliție și i-au ridicat.
Cu ocazia deplasării înspre vamă, inculpatul i-a auzit pe și pe discutând despre o sumă de bani pe care i-a primit de la inculpată în schimbul serviciului prestat, mai exact suma de 800 euro.
Tot pe acest traseu s-a discutat și despre modalitatea în care să o ajute pe inculpată după ce aceasta avea să treacă vama română, inculpatul insistând asupra faptului că nu a fost de acord cu propunerea făcută.
Cu referire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa, inculpatul a arătat că efectuând împreună cu drumuri în Ungaria aproape zilnic, i-a relatat de problemele pe care le are inculpata, și l-a întrebat dacă nu îl poate ajuta interesându-se la polițiștii de frontieră cum anume ar putea rezolva această problemă. Cum îl cunoștea pe agentul, nu personal ci ca urmare a deselor ieșiri din țară, l-a abordat pe acesta, însă a fost cel care a discutat cu agentul poliției de frontieră și nu el. a negat orice referire cu ocazia acelei discuții la vreo sumă de bani care ar fi fost promisă. În continuarea declarației sale inculpatul a mai arătat că în cursul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, în mai multe momente au existat confuzii cu privire la declarațiile pe care le-a dat, și recunoaște că la un moment dat, în schimbul promisiunii că va fi eliberat a declarat polițiștilor că a fost cel care a oferit suma de bani agentului poliției de frontieră, iar la scurt timp după ce a dat această declarație a aflat că și lui i se promite același lucru în schimbul unei declarații în care să arate cine a oferit polițistului de frontieră bani.
În declarația dată de inculpatul cu ocazia cercetării judecătorești, acesta a arătat că a cunoscut-o pe inculpata, fiindu-i prezentată de niște prieteni de-ai săi și avea cunoștință de faptul că aceasta are interdicția de a ieși din țară, însă nici un moment nu a existat vreo înțelegere între ei cu privire la faptul că o va ajuta să treacă, dimpotrivă înțelegerea a fost ca după ce va trece aceasta în Ungaria el o va transporta la Budapesta, pentru acest lucru înțelegându-se la suma de 200-300 euro, însă cu vehementă faptul că s-ar fi oferit să o ajute să iasă din țară.
Legat de ce-a dea doua infracțiune, aceea de dare de, inculpatul a arătat că nu el ci inculpatul a fost cel care s-a interesat, întrebându-l pe agentul poliției de frontieră pe care-l cunoștea dinainte.
Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpata a arătat că înțelegerea care a avut-o cu inculpatul a fost că o va ajuta să treacă granița, solicitându-i în schimb suma de 2000 euro, însă parandu-i-se mult a renunțat pentru o perioadă, după care a revenit asupra deciziei inițiale. Din cunoștințele sale, trecerea ei peste frontiera română era rezolvată de inculpatul, iar trecerea de vama maghiară era rezolvată de inculpatul. Inculpata mai arată că prima încercare de ieșire din țară a avut loc în cursul lunii martie, însă nu a reușit, după care la începutul lunii aprilie, în planul conceput de inculpatul împreună cu martorul au reușit să ajungă până în dreptul tonetei de control din vama română, când au fost opriți. În cadrul celei de-a doua înțelegeri intervenite, inculpatul a solicitat suma de 900 euro, ce i-a fost înmânată și ulterior restituită.
Analizând declarațiile inculpaților și coroborându-le între ele, se rețin o serie de inadvertențe, ceea ce concură la ideea că a existat o înțelegere între cei doi inculpați de a facilita ieșirea din țară a inculpatei în schimbul unei sume de bani. Declarațiile inculpaților și sunt nesincere și în totală contradicție cu cele afirmate de ei în cursul urmăririi penale și cu depozițiile martorilor și a rapoartelor întocmite atât de agentul poliției de frontieră cât și de martorul.
Astfel, martorul, care își desfășura activitatea în calitate de agent la poliția de frontieră, arată în declarația dată că a avut o discuție cu cei doi inculpați în cursul lunii februarie 2005, când aceștia se întorceau din Ungaria, ocazie cu care a fost cel care i-a propus în schimbul sumei de 500 euro să lase să treacă prin vamă o persoană cu o vestă specifică lucrătorilor din vamă care se ocupă cu curățenia, fără să aplice ștampila în pașaport. După ce i-a refuzat categoric, a întocmit un raport de informare care l-a înaintat șefului ierarhic.
Martorul a arătat în declarație că în cursul lunii februarie 2005, fiind de serviciu în vamă a fost abordat de inculpatul, care i-a propus în schimbul sumei de 10-15 milioane să îl ajute să treacă o persoană pe lângă tirurile care staționau în vamă, fără să i se facă controlul pașapoartelor. Martorul mai arată că îl cunoștea dinainte pe, care trecea foarte des prin vamă în acea perioadă. După solicitarea făcută de inculpatul, martorul a raportat incidentul șefului de tură.
În raport de ansamblul probator al cauzei, s-a putut reține fără nici un dubiu vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Astfel, demersurile efectuate în vederea facilitării scoaterii din țară a inculpatei, constând în discuțiile purtate cu martorul, împrejurarea că acesta a declarat șefului de tură cele solicitate de inculpați ajungându-se la înregistrarea video a încercării de ieșire din țară a inculpatei, declarațiile inculpatei, care relatează în amănunt cele întâmplate, sunt argumente care au format convingerea instanței că aspectele reținute în actul de sesizare al instanței sunt reale, inculpații făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art.71 al.1 din OUG nr.105/2001.
de către inculpați a unei sume de bani în scopul neîndeplinirii unei atribuții de serviciu lucrătorului poliției de frontieră, chiar în condițiile în care numai inculpatul a făcut propunerea către agentul poliției de frontieră, însă inculpatul avea cunoștință de acest aspect, existând înțelegerea între ei de a proceda la acest mod, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în forma prev. și ped. de art. 255 al.1 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpaților în săvârșirea celor două infracțiuni, instanța a dispus condamnarea lor la pedepse al căror cuantum l-a orientat spre minimul special prevăzut de lege, pedepse la stabilirea cărora s-a avut în vedere împrejurarea că fapta a fost săvârșita în urma cu mulți ani, impactul social al acesteia, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de migranți și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită, pedepse care vor oferi posibilitatea celor doi inculpați să reflecte asupra faptelor și consecințelor acestora.
Săvârșirea celor două infracțiuni în condițiile concursului real, a atras aplicarea în cauză a disp.art.33, 34 Cod penal dispunându-se contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre ei.
Dispunând condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, instanța a dat eficiență în cauză prevederilor art.71 Cod penal interzicând celor doi inculpați exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b pe durata executării pedepsei.
Apreciind că în raport de condițiile concrete ale săvârșirii faptelor, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrunite fiind în cauză și celelalte condiții ale art.81 Cod penal.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei principale a determinat și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate, potrivit prevederilor art. 71 al.5 Cod penal.
Făcând în cauză aplicarea prevederilor art.82 Cod penal a stabilit în sarcina inculpaților un termen de încercare de 4 ani, interval în cadrul căruia a atras atenția asupra revocării suspendării condiționate, astfel cum este ea reglementată de prevederile art. 83 Cod penal, potrivit disp.art.359 Cod de procedură penală.
Cum inculpații au executat în stare de arest preventiv perioada de la 5 la 20 aprilie 2005, în temeiul prevederilor art.88 Cod penal această perioadă a fost dedusă din pedeapsa aplicată.
Cu referire la inculpata, în sarcina acesteia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă la ieșirea din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. și ped.de art.20 raportat la art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, infracțiune pe deplin dovedită, însă în raport de atitudinea manifestată de aceasta pe tot parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, s-a apreciat că pedeapsa unei amenzi penale este suficientă pentru reeducarea ei.
Cum în cursul urmăririi penale a fost ridicată de la inculpatul suma de 800 euro, înregistrată la poziția 34/2007 în registrul de corpuri delicte al instanței, s-a dispus confiscarea acestei sume în favoarea statului, potrivit prevederilor art.255 al.5 Cod penal.
Consecința condamnării inculpaților a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art.191 al.2 Cod de procedură penală inculpații fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză cât și din oficiu dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.378 Cod procedură penală, curtea a reținut că acesta este nefondat urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de migranți prev. și ped. de art.71 al.1 din OUG 195/2001 și a unei infracțiuni de dare de mită prev. și ped. de art.255 al.1 Cod penal, constând în esență în aceea că, a racolat-o și îndrumat-o pe inculpata în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat în data de 04.04.2005, iar în data de 23.04.2005 împreună cu inculpatul i-a oferit mită numitului G, agent la Poliția de Frontieră pentru a lăsa să treacă frontiera cu Ungaria o persoană care avea restricționat dreptul de ieșire din țară, fără a-i introduce datele în calculator, în schimbul sumei de 500 Euro.
De menționat că, deși inculpatul nu recunoaște decât în parte comiterea acestor infracțiuni, vinovăția sa rezultă din coroborarea declarațiilor sale cu procesele verbale de începere a urmăririi penale, procese verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, procese verbale de confruntare, procesele verbale de certificare din 11.08.2007 privind convorbirile telefonice din 24.03.2005 și 04.04.2005, precum și redarea în formă scrisă a înregistrărilor din aceste zile, declarațiile martorilor G și precum și declarațiile celorlalți coinculpați respectiv și.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor se consideră că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum a fost realizată de prima instanță corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat (o infracțiune de trafic de migranți și o infracțiune de dare de mită), modul și împrejurările comiterii faptelor, împrejurarea că aceste fapte au fost săvârșite în urmă cu mai mulți ani (în anul 2005), impactul social al acestor infracțiuni, dar și atitudinea procesuală relativ pozitivă a inculpatului care a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor, faptul că acesta nu are antecedente penale, curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepselor și nici schimbarea modalității de executare a acestora.
Față de cele ce preced, curtea în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr.137 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.3866/12.08.2009, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr.137 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.3866/12.08.2009, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.dec.- /23.10.2009
jud.fond
tehnored.3ex./23.10.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian
