Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 1395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9167/2/2009
2314/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1395
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință, din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1664, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
A fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și admiterea cererii formulată de inculpat, având în vedere că, nu va putea influența aflarea adevărului, a recunoscut faptele, prejudiciul cauzat va fi acoperit, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, apreciază cererea formulată de către inculpat, ca fiind întemeiată, acesta urmând să respecte condițiile liberării pe cauțiune.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că nu se impune admiterea cererii formulată de către inculpat, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, nu a făcut dovada locului de muncă, iar perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională este mare, ca de altfel și prejudiciul cauzat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită admiterea cererii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune privind pe inculpatul.
S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 15.000 lei conform dispozițiilor art.1605alin.4 lit.f Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bucureștia reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.24 alin.1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Aceeași instanță a constatat că în raport de stadiul procesual al cauzei, de împrejurarea că nu s-au modificat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, de pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, cererea este neîntemeiată.
Se are în vedere pe de o parte gravitatea faptelor, modalitatea de comitere, dar și necesitatea protejării membrilor societății de astfel de fapte, dar și poziția oscilantă a inculpatului față de acestea, sunt aspecte care impun menținerea inculpatului în stare de arest și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care solicită admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege.
Curtea luând spre examinare încheierea pronunțată de Tribunalul București, sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856pct.3 Cod procedură penală, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu poate fi admisă și motivat respinsă.
Și în opinia noastră nu suntem în prezența unor elemente determinante care să impună admiterea cererii chiar dacă formal acesta îndeplinește condițiile legale.
Nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că infracțiunea incidentă cu Legea nr.365/2002 respectiv cea de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate se referă la infracțiuni care creează prejudicii de ordin patrimonial cetățenilor care la un moment dat nu mai poate fi recuperat.
Pe de altă parte se impune menținerea inculpatului în stare de arest pentru a se lămuri participarea acestuia la săvârșirea faptelor, dat fiind că în cauză s-a dovedit și participarea altor coinculpați, astfel că poate fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste împrejurări recursul inculpatului este nefundat și se respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./21.10.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Petre Popescu, Viorica Costiniu
