Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9164/2/2009
2313/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1394
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință, din data de 22.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35623, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, arată că recursul vizează 2 aspecte, primul legat de nelegalitatea soluției instanței de fond, care, nu a procedat la ascultarea inculpatului conform dispozițiilor art. 1608lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pe acest aspect, consideră că inculpatul poate fi ascultat la acest termen.
S-a audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, apreciază că, acum, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care, solicită admiterea recursului și admiterea cererii formulată de inculpat, având în vedere că, maximul de pedeapsă este 5 ani, inculpatul este arestat de circa 7 luni, nu va putea influența aflarea adevărului, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că nu se impune admiterea cererii formulată de către inculpat, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, poziția oscilantă a avută pe parcursul cercetărilor, nu a făcut dovada locului de muncă, iar perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională este mare, ca de altfel și prejudiciul cauzat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită admiterea cererii.
CURTEA,
Prinîncheierea de ședință din data de 22.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că în data de 22.09.2009 inculpatul a formulat și depus la dosarul cauzei cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul a solicitat instanței să aibă în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa nu depășește 18 ani, că, aflat în stare de libertate nu va influența bunul mers al procesului penal, că din materialul probator nu rezultă date sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că ar putea influența părțile din dosar, martorii sau experții, că este necunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă la momentul arestării preventive și că este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
S-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în fapt în aceea că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la -uri din B și P, ce aparțin Băncii Transilvania, unde au instalat un dispozitiv artizanal de copiere a cardurilor, în zona de introducere a cârdurilor bancare în fantă, cu care au copiat informațiile de pe magnetică a cardurilor și codul d e securitate PIN, aparținând mai multor persoane care au efectuat tranzacții la acest bancomat, ulterior fiind retrase fraudulos sume de bani de pe acele carduri.
Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există în continuare, și că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată, potrivit art. 136 alin. 2.C.P.P. prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților. Astfel, în ceea ce privește întrunirea în cauză a condițiilor art. 143.C.P.P. între timp nu au fost administrate probe care se contureze o situație de fapt diferită de cea care rezultă din indiciile temeinice existente la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, critica de nelegalitate a vizat neîndeplinirea de către instanța fondului a obligației de ascultare a inculpatului, conform dispozițiilor art.160/8a alin.1 Cod procedură penală.
Cum această obligație legală a fost complinită în fața instanței de recurs, inculpatul, prin apărător, a înțeles să se refere în susținerea recursului său doar lanetemeiniciaîncheierii atacate. Astfel, s-a făcut referire la circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, dar și la îndeplinirea cerințelor legale privind cuantumul pedepsei și la lipsa unor date din care să rezulte că inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului, în raport de care s-a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar se impune a fi admisă.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală reiese că liberarea provizorie este o măsură facultativă, astfel cum rezultă din folosirea de către legiuitor a sintagmei "se poate acorda". Așadar, beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocație a acestuia.
În raport cu dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, condițiile prevăzute la alineatul 1 și 2 ale art.160/2 Cod procedură penală sunt condiții de admisibilitate a cererii, nerespectarea lor ducând la respingerea ei ca inadmisibilă. Odată constatată admisibilitatea cererii, instanța de judecată procedează la aprecierea oportunității lăsării în libertate a inculpatului arestat preventiv, prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În practică, criteriile ce stau la baza aprecierii instanței se raportează atât la elementele ce privesc fapta săvârșită (grad de pericol social concret, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului. Aceste criterii sunt analizate în mod coroborat pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive (conform art.136 alin.1 Cod procedură penală) poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
În speță, cererea de liberare provizorie formulată de inculpat întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de lege, așa cum corect a constatat (deși doar implicit) prima instanță. Pe fond, cererea nu este însă întemeiată; astfel, este adevărat că inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine procesuală sinceră, cu o familie organizată), însă, așa cum s-a arătat mai sus, aceste aspecte nu pot fi valorificate în mod singular, ci doar prin coroborare cu celelalte criterii de care s-a făcut vorbire. Or, natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat al acestora - astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii (în formă repetată, împreună cu un alt inculpat), urmările importante produse sau care s-ar fi putut produce (pe lângă prejudiciile materiale însemnate, fiind afectată grav în astfel de cazuri și încrederea publică cu privire la siguranța operațiunilor în care sunt implicate instrumentele de plată electronică) justifică concluzia Tribunalului, în sensul că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, constând în buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate provizorie.
Ca atare, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat, recursul formulat de inculpatul. În raport de soluția ce se va pronunța, instanța îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Petre Popescu, Viorica Costiniu
