Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 12 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu a - judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție
Serviciului Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 156 emise de Baroul Galați la data de 12.01.2010, lipsă fiind avocat și avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că:
- la data de 12.01.2010, avocat a comunicat, prin fax, cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei motivat de imposibilitatea de prezentare la termenul de judecată fixat deoarece este apărător ales al inculpatului în dosarul nr- al Curții de Apel București - Secția I Penală;
- la data de 12 ianuarie 2010, orele 10.10, urmare a primirii cererii de amânare a judecării cauzei formulate de domnul avocat și având în vedere dispozițiile acestei instanțe, s-a luat legătura telefonic cu doamna avocat, din cadrul Baroului B (număr telefon -), pentru a i se aduce la cunoștință această cerere dar și despre necesitatea prezenței unuia dintre cei trei apărători aleși ai inculpatului in cauza nr-, având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta, cu termen de judecată la 12.01.2010, între orele 13-15.30, în caz contrar cauza urmând a se apela în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Totodată, se arată că la orele 10.40, doamna avocat, telefonic, a comunicat faptul că, personal, nu se poate prezenta în instanță la data de 12.01.2010 deoarece se află la Judecătoria C, fiind apărător ales în alte cauze, și, totodată, personal a luat legătura telefonic cu domnii avocați și, care i-au precizat, de asemenea, că nu se pot prezenta deoarece trebuie să acorde asistență juridică în procese penale cu inculpați arestați aflate pe rolul instanțelor din
De asemenea, doamna avocat a menționat că soția inculpatului se afla, la orele 10, în dreptul localității B, deplasându-se spre Curtea de APEL GALAȚI, unde urmează să fie prezentă la orele 13, fiind în posesia recipisei de consemnare a cauțiune, în original, după care;
Avocat depune la dosar recipisa nr.-/1 de consemnare a cauțiunii în sumă de 20.000 RON, având Seria - nr.- emisă de CEC Bank și chitanța nr.-/1 din 07 ianuarie 2010, având seria - nr.- emisă de CEC Bank, pentru suma de 20.000 RON, reprezentând cauțiunea în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, urmând să primească număr de înregistrare în registrul de valori al instanței, înscrisuri pe care le prezintă și reprezentantului Ministerului Public.
Curtea dispune ca originalul recipisei de consemnare a cauțiunii și a chitanței să fie depus la Registrul de valori al Curții de APEL GALAȚI, unde a fost înregistrat la poziția nr.8/12.01.2010, urmând ca la dosar să fie atașată o copie a acestuia.
Constată că, față de dispozițiile art.1608alin.1 Cod procedură penală, obiectul dedus judecății, respectiv cerere de liberare provizorie pe cauțiune, se soluționează cu celeritate, iar prezentul termen s-a acordat pentru ca inculpatul să facă dovada achitării cauțiunii.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul, personal, declară că este de acord la acest termen de judecată, la care se va pune în discuție cererea de liberare provizorie pe cauțiune, să fie asistat de către doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, și nu solicită un nou termen pentru a fi prezenți avocații aleși.
Întrebată fiind, soția inculpatului precizează că a dorit să fie prezentă în instanță pentru a-și vedea soțul.
Curtea, verificând cererea formulată de inculpat, potrivit disp.art.1607Cod procedură penală, constată că aceasta nu cuprinde mențiunea cunoașterii de către inculpat a dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiune și ia măsuri pentru completarea acesteia.
Astfel, i s-a pus în vedere inculpatului să facă mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiune, potrivit art.1606alin.3 Cod procedură penală.
Curtea, având în vedere că s-a depus la dosar recipisa de consemnare nr.-/1 din 07.01.2010 emisă de CEC Bank, prin care inculpatul face dovada achitării cauțiunii în cuantum de 20.000 RON și având în vedere că la termenul anterior s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 Cod procedură penalăadmite în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiuneși fixează termen în continuare în prezenta ședință pentru soluționarea pe fond a acestei cereri.
Întrebat fiind, inculpatul precizează că dorește să dea declarații în ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată.
În conformitate cu dispozițiile art.1608aalin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la ascultarea inculpatului cu privire la cererea formulată, între orele 13.23 - 13.34.
Declarația inculpatului a fost consemnată în condițiile prev. de art. 73 Cod procedură penală, ulterior inculpatul citind și semnând declarația care a fost atașată la fila 29 dosar.
Avocat precizează că a studiat cererea formulată și dosarul la Arhiva Penală a Curții de APEL GALAȚI și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, având în vedere că este cererea formulată de inculpat, acordă cuvântul doamnei avocat în susținerea pe fond a acestei cereri.
Avocat, în temeiul art.1608aalin.2 Cod procedură penală, solicită să constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat este întemeiată, să fie admisă cererea formulată și să se dispună punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Învederează că din punct de vedere legal, atât prin admiterea în principiu cat și verificând prevederile legale, se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în libertate pe cauțiune a inculpatului.
Invocă elemente care se referă la persoana inculpatului, care, deși nu va mai executa munca intr-un birou de avocatură, pregătirea profesională ii permite să iși găsească un alt loc de muncă și să iși câștige existența, atât el cât și familia sa, intr-un mod onorabil.
Susține și concluziile formulate în scris de inculpat în cererea introductivă și formulează concluzii de admitere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, solicitând, totodată, să fie comunicată o copie a dispozitivului către locul de deținere.
Totodată, solicită plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că situația de fapt care este dedusă judecății, cauza aflându-se deja pe rolul de fond, este cunoscută de către instanță. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență reglementată de art.257 alin.1 Cod penal, în referire la art.6 din Legea nr.78/2000, constând în aceea de a pretinde și a primi sume de bani de la martora denunțătoare, fostă clientă a inculpatului în calitatea sa de avocat al acesteia intr-o cauză aflată pe rolul Curții de APEL GALAȚI, sume de bani pretinse și primite în scopul punerii în libertate a acestei martore denunțătoare, scop urmărit de către aceasta în condițiile traficării pretinsei influențe pe care inculpatul ar fi putut să o exercite asupra magistraților desemnați cu soluționarea unei asemenea cauze.
Inculpatul a fost reținut și arestat la data de 06 noiembrie 2009, instanța care a dispus luarea acestei măsuri preventive întemeindu-și dispoziția pe prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Anterior sesizării instanței de judecată cu fondul cauzei s-a mai formulat o cerere de liberare provizorie iar, după înregistrarea cauzei pe fond, inculpatul a mai formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive și de liberare provizorie.
Așa cum rezultă din conținutul depoziției inculpatului dar și din conținutul cererii formulate în scris, motivarea formulată în susținerea unei asemenea cereri este identică, la acest termen inculpatul, prin depoziția orală, făcând referiri în esență asupra situației personale, dedusă din starea de arest în care se află în prezent.
Precizează că, din conținutul actelor depuse la dosarul cauzei, nu numai că propunerea de arestare preventivă dar și cea de prelungire au fost motivate de instanța de judecată prin aprecierea asupra îndeplinirii cumulative a condițiilor reglementate de art.148 lit.f Cod procedură penală. Celelalte cereri au fost respinse apreciindu-se ca întemeiat motivul ce stat la baza arestării preventive, măsură care fost consfințită ulterior și prin respingerea recursurilor formulate în cauză de fiecare dată de către inculpat.
Această nouă cerere este formulată de inculpat la un interval foarte scurt de timp după ce Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la ultima cerere formulată pe aceleași motive de către inculpat, singura diferențiere fiind garanția materială, de care la acest termen inculpatul a înțeles să uziteze și să facă vorbire în sensul că această garanție materială ar putea acoperi eventualele cheltuieli judiciare necesare pe parcursul cercetării judecătorești.
Instituția liberării provizorii pe cauțiune prin necesitatea depunerii la dispoziția instanței de judecată a acestei sume de bani este o garanție pentru respectarea ulterioară condițiilor reglementate de lege în legătură cu care instanța de judecată a întrebat inculpatul dacă le cunoaște făcându-se mențiunea în sens afirmativ.
Prin urmare, această garanție materială este singurul element de noutate care este adus prin formularea unei noi cereri de liberare provizorie. În esența sa, analiza unei asemenea cereri, după admisibilitatea în principiu, după analizarea condițiilor de legalitate, se rezumă din nou la analiza acestei cereri sub aspectul temeiniciei.
Jurisprudența în materie este constantă în a statua că a susține o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune pe motive în exclusivitate personale este vădit neîntemeiată avându-se în vedere că s-au menționat cauze personale constând în reglementarea unei situații materiale, situația personală referitoare la calitatea sa de părinte, etc. aspecte pe care în motivarea dată de către instanța de judecată în sensul respingerii unei asemenea cereri pe netemeinicie constând în esență în faptul că aceste aspecte trebuie avute în vedere de către orice inculpat înainte de a fi luată măsura arestării preventive, înainte de a fi comisă activitatea infracțională.
În plus, întrucât sunt menționate de inculpat în scris și alte aspecte învederate instanței de judecată cu privire la probatoriul cauzei apreciindu-se ca nelegală și netemeinică măsura luată în prezenta cauză, Reprezentantul Ministerului Public apreciază că deși nu este necesar să se antameze fondul cauzei, față de probatoriul administrat până la această fază procesuală aceste probe sunt relevante pentru dovedirea pericolului pe care lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta-o pentru ordinea publică, fără a mai face referiri exacte la fiecare probă în parte constând în proba testimonială și proba cu înscrisuri, probatoriu pe care inculpatul îl cunoaște.
În referire la timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent, Reprezentantul Ministerului Public apreciază caracterul rezonabil al acestei măsuri, în sensul că urmărirea penală s-a desfășurat raportat și la complexitatea cauzei cu celeritate și, totodată, instanța de judecată a fost sesizată în termen util, termenul de fond fiind stabilit în 25.01.2010, prezența inculpatului la instanța de judecată fiind datorată cererilor formulate de către acesta pentru punerea în libertate.
Totodată, învederează instanței de judecată că, în lumina prevederilor art.136 Cod procedură penală, criteriile pe care trebuie să le aibă în vedere la stabilirea unei măsuri concrete, raportat la prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, temeiul arestării din prezenta cauză, față de obiectul cauzei - punerea în libertate a inculpatului - instanța de judecată, pe lângă situația personală a inculpatului (situația profesională, familială, vârsta și antecedentele acestuia) trebuie să aibă în vedere scopul în concret al acestei măsuri arestării preventive care a fost luată în cauză și să analizeze factorii relevanți care impun sau nu menținerea acestei măsuri precumpănind factorii avuți în vedere în art.136 Cod procedură penală raportat la datele cauzei.
Față de aceste date concrete al cauzei, referindu-se la calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire a faptei, intervalul de timp în care aceasta a fost comisă, natura relațiilor sociale lezate, reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea, astfel cum a fost formulată de către inculpat, este vădit neîntemeiată impunându-se în continuare menținerea stării de arest preventiv și solicită în temeiul art.1608aCod procedură penală respingerea cererii ca vădit neîntemeiată.
Inculpatul, personal, având ultimul cuvânt, în completarea declarației date, face precizări în ceea ce privește temeinicia solicitării formulate. Dacă în ceea ce privește temeinicia cererii reprezentantul Ministerului Publica sesizat că nu a antamat fondul, în replică precizează anumite elemente privind temeinicia.
Făcând referire la art.136 Cod procedură penală și art.139, învederează că de la începutul cercetărilor, respectiv de la luarea măsurii reținerii și până în prezent, temeiurile s-au schimbat, atât sub aspect juridic cât și al situației, făcând referire la sesizarea instanței cu rechizitoriu, la stabilirea unui termen pe fondul cauzei, la atitudinea procesuală a inițial martorei și ulterior inculpatei -, a vărului acesteia, declarații date la care a avut acces cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Susține că, chiar și instituția prezentării materialului de urmărire penală reprezintă o schimbare a temeiurilor care au stat la baza emiterii inițial a mandatului de arestare preventivă, așa cum rezultă și din susținerile Parchetului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune, inculpatul, personal, consideră că s-au schimbat temeiurile, că se califică, atât din punct de vedere a circumstanțelor personale cat și a situației legale de admisibilitate, astfel încât solicită admiterea cererii formulate și să se dispună cercetarea sa în stare de libertate.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.82/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galațis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal în referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
În fapt, în sarcina inculpatului se reține că în perioada mai - noiembrie 2009, în calitate de avocat în cadrul Baroului B, a pretins sume de bani de la martora denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată, în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv.
Astfel, în scopul menționat mai sus inculpatul a primit în două tranșe sumele de 1000 RON și 500 euro de la investigatorul sub acoperire. Ulterior, prin intermediul numitei a pretins de la martora denunțătoare suma de 30.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată, în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv. În atare scop, inculpatul a pretins direct de la martora denunțătoare suma de 5.000 euro și i-a cerut ca suma de 10.000 euro să o aibă pregătită pentru momentul când va fi liberată.
La data de 05.11.2009, în jurul orei 17.00, inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care a primit suma de 5.000 euro de la investigatorul sub acoperire în scopul menționat mai sus.
Împotriva inculpatului s-a dispus în cursul urmăririi penale prin încheierea de ședință din 06.11.2009 a Curții de APEL GALAȚI luarea măsurii arestării preventive, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
La acest moment procesual, inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune. Motivându-și cererea, acesta a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art.1602Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal în ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 este închisoarea de la 2 la 10 ani și în cauză nu există date din care să rezulte că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate sau a martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte și cunoaște dispozițiile art.16010privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii precum și dispozițiile privind cazurile de nerestituire a cauțiunii.
Pe fond, a susținut că nu sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, că măsura arestării e nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală și că nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A susținut că nu a pretins sume de bani de la martora denunțătoare pentru a interveni pe lângă magistrații ce soluționează dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI și că în realitate sumele pretinse și primite au reprezentat următoarele: 1000 lei - bani pentru deplasarea sa la G și a colegului său, avocat, 500 euro - suma trecută în contractul de asistență juridică, reprezintă onorariu pentru prezentarea sa la termen și studierea dosarului, iar suma de 5000 euro reprezintă onorariu de avocat pentru acordarea asistenței juridice pe parcursul desfășurării procesului aflat pe rol la Curtea de APEL GALAȚI.
A mai invocat că nu a pretins de la martora denunțătoare suma de 30.000 euro, prin intermediul numitei, în acest sens fiind transcrierile convorbirilor telefonice și ambientale precum și declarațiile date de în zilele de 10 și 11.11.2009.
A arătat că a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat să se facă cercetări față de sub aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art.259 Cod penal.
A precizat că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, are trei copii dintre care o de 4 luni, are un loc de muncă stabil, arătând că din 1999 profesează meseria de avocat.
Făcându-se dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță în cauză și constatându-se îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege, Curtea a admis în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune, procedând la verificarea pe fond a acesteia.
În temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, Curtea, procedând la verificarea pe fond a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, va respinge cererea astfel formulată ca nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit art.1604Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.1602alin. 1 și 2.
Totodată, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în baza alin.2 al aceluiași text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie este unul din mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei (art.136 alin.1 și 2 Cod procedură penală).
Așa cum rezultă din analizarea dispozițiilor legale atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane trebuie întotdeauna să se ghideze după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală, care arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși în mod formal la condițiile liberării provizorii, legea prevede în mod expres, doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie rezultă și o condiție subînțeleasă, și anume aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții se impune cu atât mai mult în cauză întrucât motivul arestării inculpatului e cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având să se pronunțe asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Acordarea liberării provizorii pe cauțiune e facultativă, e de atributul instanței și lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, ci și în situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e oportună. Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acestuia un drept absolut de a fi liberat provizoriu pe cauțiune ci doar o vocație la aceasta.
Pe lângă circumstanțele personale ale inculpatului instanța trebuie să aibă în vedere și modul, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social al faptei comise, relațiile cărora li s-a adus atingere, impactul pe care fapta comisă l-a avut asupra membrilor comunității și asupra credibilității populației cu privire la activitatea organelor judiciare.
În speță, fapta săvârșită de inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol care rezultă din modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională raportat la calitatea pe care a avut-o, la sumele de bani pretinse, scopul urmărit și natura relațiilor cărora li s-a adus atingere.
Prin activitatea sa inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea populației în sistemul de justiție, în măsurile și hotărârile luate de către acestea, a adus un blam atât asupra corpului magistraților judecători cât și al avocaților, asupra îndeplinirii profesiei de avocat cu bună-credință.
La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie.
Natura infracțiunii săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă menținerea stării de arest a acestuia. Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avut în vedere nu numai riscul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ci și reacția colectivității față de infracțiunea comisă care, prin rezonanța ei creează o stare de indignare, de insecuritate stimulând temerea că organele judiciare nu reacționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu un mare pericol social.
Față de toate acestea se constată că admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune nu e oportună și că punerea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Intr-adevăr, luate în mod singular elementele ce caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile (faptul că nu are antecedente penale, are trei copii) însă aceste elemente nu pot să aibă un rol covârșitor față de gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și este cercetat - trafic de influență, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă de la 2 la 10 ani închisoare, gradul ridicat de pericol social rezultând și din calitatea de avocat de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea faptei dar și din valoarea mare a sumelor de bani primite și pe care trebuia să le primească.
Referitor la aspectele invocate de inculpat ce vizează legalitatea măsurii arestării preventive (că sumele de bani pretinse și primite reprezintă cheltuieli de transport, onorariu pentru asistența juridică ce urma să o presteze) constatăm că asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr.4286/23.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice, respectiv declarațiile martorei denunțătoare, rapoartele întocmite de investigatorul sub acoperire și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate în mediu ambiental, din care rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Totodată, precizăm că, chiar dacă legiuitorul nu a limitat numărul de cereri de liberare provizorie pe care inculpatul le poate formula și nici nu a stabilit un termen după trecerea căruia aceste cereri să poată fi reiterate, constatăm că în cauză au mai fost formulate două cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cereri cu un regim juridic asemănător cu cea prezentă, care au rămas definitive prin respingerea recursurilor soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere cele arătate precum și faptul că de la data de 23 decembrie 2009 și până în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu s-au schimbat, văzând și dispozițiile art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În temeiul disp.art.1605alin.4 lit.f Cod procedură penală, va dispune restituirea cauțiunii depuse după rămânerea definitivă a prezentei.
Văzând și disp.art.189 și 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca fiind nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 21.03.1968 în municipiul B, Sector 8, domiciliat în B, Calea nr. 135-145, bloc 10, scara B 1, etaj 2, apartament 65, sector 1, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Conform art.1605alin.4 lit.f Cod procedură penală dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 20.000 lei consemnată conform recipisei nr.-/1 din 07.01.2010, după rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată către Baroul d e Avocați G din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010, ora 14.25.
PREȘEDINTE,
- - - Grefier,
- -
Proces-verbal încheiat azi, 12.01.2010
La pronunțarea în ședință publică a acestei hotărâri, la 12.01.2010, ora 14.25, au fost prezenți: reprezentantul Ministerului Public și inculpatul, personal.
Inculpatul, personal, a declarat că înțelege să declare, oral, recurs împotriva Încheierii din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI -Secția penală în dosarul nr-, solicitând instanței să ia act de această declarație.
Având în vedere dispozițiile art.3854în ref. la art. 366 alin.4 Cod procedură penală, s-a încheiat prezentul proces-verbal.
PREȘEDINTE, Grefier,
- - - - -
Red. /12.01.2010
Tehnored. -/3 ex/12.01.2010
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu
