Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 255/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere liberare provizorie pe cauțiune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 255
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 3: Andrieș
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava - reprezentată de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, zis "", fost, fiul lui și, născut la data de 08 octombrie 1976 în orașul de, județul S, cu același domiciliu, nr. 59, CNP -, în prezent aflat în arestul S, împotriva încheierii nr. 189 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocatul, care substituie pe avocatul ales.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație.
Instanța face cunoscut faptul că la dosar a fost depusă o cerere formulată de către avocatul desemnat din oficiu, privind acordarea unui procent din onorariul cuvenit potrivit Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România. Totodată, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și chestiuni prealabile de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a respins cererea formulată de către inculpat, prin apărător, pentru liberarea provizorie pe cauțiune. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 indice 2,3,6 și următoarele Cod procedură penală și, din punctul său de vedere, la dosarul cauzei nu există nici în acest moment date certe care să justifice ținerea în arest a inculpatului.
Referindu-se la dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, consideră că ambele aspecte prevăzute de textul de lege sunt dovedite. În primul rând, de la data luării măsurii arestării preventive inculpatul nu a mai săvârșit nicio faptă penală și chiar instanța de fond (atât în prima motivare înainte de casare, cât și în a doua motivare) recunoaște că nu există date din care să rezulte posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni. Nu poate fi reținută nici posibilitatea teoretică de a influența - prin punerea provizorie în libertate - urmărirea penală și, implicit, zădărnicirea aflării adevărului, atâta timp cât cercetarea penală a fost încheiată, iar dosarul este public, fiind deja fixat termen pentru judecarea pe fond la data de 8 iulie la Tribunalul Suceava.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Suceava și, pe fond, punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului, cu obligarea respectării prevederilor art. 160 alin. 3 și alin. 31Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, acest lucru este inoportun în momentul de față, având în vedere prevederile art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală. Față de întreg materialul probator administrat până în prezent, solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea cererii pentru punerea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 181 din 15 iunie 2009 Tribunalului Suceavas -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul iar în temeiul art. 1605alin. 6 lit. f Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 8000 lei consemnată la dispoziția Tribunalului Suceava. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Ulterior, prin încheierea din 16 iunie 2009 Tribunalului Suceavas -a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul încheierii nr. 181 din 15 iunie 2009, în sensul că s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, admisă în principiu după analizarea condițiilor formale.
S-a reținut că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere rolul său determinant și însemnătatea contribuției sale în activitatea infracțională, inculpatul situându-se pe o poziție de lider, cotată pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în străinătate și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate clonării cardurilor bancare.
Instanța a apreciat că nu este oportun a se da curs cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu care a fost investită, deoarece s-a scurs o perioadă scurtă de timp de la data prelungirii măsurii arestării preventive.
Recursul declarat de inculpat a fost admis prin decizia nr. 55 R din 18.06.2009 a Curții de APEL SUCEAVA prin care s-a casat în totalitate încheierea mai sus menționată și încheierea de îndreptare a erorii materiale și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, deși inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, prima instanță s-a pronunțat cu privire la o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, schimbarea obiectului cererii nefiind pusă în discuția părților.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Suceavaa respins cererea ca nefondată și a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 8000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cerința imperativă de a se depune cauțiunea prev. de art. de art. 1604alin. 1 Cod procedură penală este îndeplinită.
Totodată s-a apreciat îndeplinită și condiția prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Analizându-se cererea din perspectiva art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, s-a ajuns la concluzia că instanța este ținută să respingă cereri de această natură atunci când există date care să creeze convingerea acesteia că se impune ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni ori că, odată lăsat în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-a apreciat că nu suntem în prezența unor date concrete care să creeze convingerea instanței că odată lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, însă îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru liberarea pe cauțiune nu atrage în mod automat admiterea cererii, instanța apreciind oportunitatea acesteia.
Astfel, așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, în cazul în care s-a dispus privarea unei persoane de libertate, trebuie analizată posibilitatea dispunerii măsurilor alternative, printre care și cauțiunea. Cu toate acestea, acordarea liberării sau menținerea arestării depind de echilibrul și preponderența în cauza concretă a unuia din cele două elemente puse în balanță: libertatea inculpatului sau protecția ordinii publice. În cazul în care protecția ordinii publice apare ca indispensabilă, privarea de libertate este justificată în continuare.
Tribunalul a apreciat că nu este oportun la acest moment a se da curs cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu care a fost investită, în condițiile în care s-a scurt doar o perioadă scurtă de timp de la data când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive (03.06.2009) și s-a confirmat legalitatea și temeinicia acestei măsuri de către instanța de control judiciar.
Analizând situația concretă existentă în cauza de față, Tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza arestării preventive au caracter preponderent, lăsarea inculpatului în libertate fiind inoportună. Astfel, activitatea infracțională de care inculpatul este acuzat este una cu implicații internaționale, cu desfășurare pe teritoriul mai multor state europene și cu implicarea mai multor persoane, unele din interiorul României, iar altele din exterior. Totodată, la această activitate infracțională complexă de care inculpatul este acuzat, din analiza materialului de urmărire penală reiese că au participat și alte persoane, ce nu au fost identificate, în acest context apărând ca inoportună punerea în libertate a persoanelor identificate. De asemenea, punerea în libertate a inculpatului identificat ar putea aduce prejudicii bunei desfășurări a anchetei penale, putând îngreuna identificarea celorlalți membri ai grupului infracțional cunoscut până în prezent doar după apelativele: sau,
A mai reținut tribunalul ca argument în sensul preponderenței ocrotirii ordinii publice față de dreptul inculpatului la libertate și siguranță și pericolul social ridicat, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de care acesta este acuzat, precum și consecințele sociale grave rezultând din infracțiunile de care acesta este acuzat, încrederea în instrumentele bancare tip card de credit, bancomat, etc. dar și consecințele patrimoniale asupra titularilor cardurilor falsificate, ale căror conturi bancare au fost puse în pericol sau diminuate.
Nici circumstanțele personale ale inculpatului nu au fost apreciate ca având efect asupra cererii de liberare pe cauțiune. Astfel, deși acesta nu are antecedente penale și are o situație familială normală, fiind căsătorit și având copii minori în întreținere, aceste aspecte - care nu constituie decât o stare de normalitate - nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din punerea sa în libertate, așa cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu există date certe care să justifice ținerea în arest a inculpatului. În ce privește condițiile prev. de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, s-a apreciat că acestea sunt îndeplinite.
Verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii pe cauțiune, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu nr. 11 pronunțată la data de 10 mai 2009 de către Tribunalul Suceava în dosarul -, confirmată prin încheierea nr. 35 R din 13 mai 2009 pronunțată în dosar nr. 0- de către Curtea de APEL SUCEAVA, s-a luat măsura arestării preventive față de, reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar din actele dosarului au rezultat probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost prelungită ulterior pentru 20 de zile prin încheierea nr. 94 PA din 3.06.2009 a Tribunalului Suceava, menținută de asemenea de instanța de control judiciar.
Inculpatul este cercetat în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 constând în aceea că începând cu luna octombrie 2008 împreună cu numiții și - a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificată în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 1 pct. 11 din Legea 365/2002, pentru obținerea în mod direct de beneficii și deținere de instrumente de plată falsificate în vederea punerii în circulație, prev. de art. 24 alin. 2 teza a II-a din Legea 365/2002, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie a intrat în posesia unui număr de 72 de carduri contrafăcute prin intermediul lui G, provenind de la o persoană neidentificată până în prezent căreia i le-a încredințat temporar, în scopul efectuării de retrageri de numerar, din, pe care le deținea în vederea punerii lor în circulație.
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Suceava nr. 79/D/2009 din 22 iunie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
constituire a unui grup infracțional organizat,faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003;
deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 365/2002,
punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art. 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos,faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a și b Cod penal.
La termenul din 23 iunie 2009, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpați și constatându-se că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în continuare, Tribunalul Suceavaa menținut starea de arest.
Analizând cererea formulată, prin prisma dispozițiilor legale invocate, Curtea constată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ori, în mod corect s-a reținut că, deși formal, condițiile prev. de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.1608aalin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată.
Față de gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire și, nu în ultimul rând, de urmarea produsă, instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie.
Față de cele arătate, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art. 38515, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, zis "", fost, fiul lui și, născut la data de 08 octombrie 1976 în orașul de, județul S, cu același domiciliu, nr. 59, CNP -, în prezent aflat în arestul S, împotriva încheierii nr. 189 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Sas umei de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Ghertner Ioan Artur, Andrieș
