Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 254/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.182 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.254
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în com., sat Mănăstirea, jud. B și, domiciliat în com., sat Mănăstirea, jud. B, împotriva deciziei penale nr.89 A din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales și avocat ales pentru partea vătămată recurentă care lipsește, lipsă fiind și părțile civile intimate Spitalul Județean de Urgență B, Spitalul de Recuperare Sf. G B și Spitalul Clinic de Urgență Prof. O-ași.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la identificarea inculpatului, respectiv CNP -. Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date anterior.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul părților la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Botoșani și menținerea sentinței Judecătoriei Botoșani ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod corect s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c Cod penal privind atitudinea sinceră a inculpatului. Totodată trebuiau reținute și prevederile art.76 Cod penal, respectiv coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Prima instanță a procedat în mod corect, aplicându-i pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani și 10 luni. Au fost corect apreciate atât daunele morale în cuantum de 5000 lei, cât și cele materiale în cuantum de 2000 lei. Instanța de apel, considerând că situația de fapt a fost reținută în mod corect atât prin rechizitoriu cât și prin sentința Judecătoriei Botoșani, a reapreciat și redozarat, atât cuantumul despăgubirilor la care inculpatului a fost obligat cât și pedeapsa aplicată acestuia. Astfel, s-a pronunțat o hotărâre prin care a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 5 ani și a majorat cuantumul despăgubirilor morale la 10000 lei. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Avocat, pentru partea vătămată recurentă, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat. În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, solicită admiterea acestuia ca fiind întemeiat, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Precizează că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă. Inculpatul ar fi trebuit să depună un efort minim în recuperarea parțială a rezultatului produs, dar acesta a avut o atitudine negativă față de partea vătămată pe tot parcursul procesului. Partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în pericol și solicită a se avea în vedere pericolul social al faptei comise și faptul că partea vătămată nu l-a provocat pe inculpat. Apreciază că suma de 10000 lei reprezentând daune materiale au fost pe deplin dovedite. Solicită admiterea despăgubirilor civile și plata cheltuielilor judiciare. Totodată depune la dosar chitanțele nr.11488, nr.12746, în dublu exemplar și copia xerox a chitanței nr.28 din 9 aprilie 2009.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect s-a apreciat și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, modul de individualizare a executării acesteia precum și cuantumul despăgubirilor civile.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și va despăgubi partea vătămată în limita posibilităților.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din 11 iunie 2008, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în seara zilei de 15 aprilie 2007, aflându-se pe drumul sătesc din loc. Mănăstirea, com., pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona capului provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Prin sentința penală nr.97 din 14 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșania fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.74 lit.a, c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal.
În temeiul art.81, 82, 71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 10 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 15 aprilie 2007, în jurul orelor 2000, partea vătămată, în vârstă de 75 ani, însoțită de martorul, în drum spre casă, s-au oprit la barul SC SRL Mănăstirea unde au consumat bere. În local se afla și inculpatul care consuma, de asemenea, băuturi alcoolice. Partea vătămată după ce a consumat mai multe beri, ajungând sub influența băuturilor alcoolice, a început să adreseze injurii și amenințări la adresa persoanelor ce se aflau în bar, precum și la adresa inculpatului.
În jurul orelor 2300, întrucât barmanul -, a afirmat că dorește să închidă localul, partea vătămată și martorul au ieșit afară îndreptându-se spre domiciliile lor, inculpatul deplasându-se în direcția opusă.
În timp ce partea vătămată și martorul mai aveau de parcurs o distanță de 100 până la locuințele lor, au fost ajunși din urmă de inculpat. Acesta, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat părții vătămate un pumn în zona facială. În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut pe sol cu fața în sus, inculpatul continuând să o lovească cu pumnii și picioarele în zona capului. Martorul a încercat să intervină pentru a-l convinge pe inculpat să înceteze agresiunea fizică, însă inculpatul i-a aplicat și acestuia un pumn în zona facială, fiind nevoit să se retragă în fugă de la locul incidentului și să strige după ajutor.
Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a fost internată atât la Spitalul Județean B, Spitalul de Recuperare Sf. G B, cât și la Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. O-ași.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, ca urmare a agresiunii inculpatului, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, higromă subdurală bilaterală și dilacerare cerebrală. S-a apreciat de către medici că leziunile cranio-meningo-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente și posibil mijloace contondente, nefiind exclusă posibilitatea ca lovirile active ce au determinat fractura craniană frontală să fie asociate cu o cădere cu impact occipital care să fi determinat leziunile meningiene și cerebrale de contra lovitură.
A mai reieșit din raportul de constatare medico-legală că, pentru vindecarea leziunilor au fost necesare un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale, fiindu-i totodată pusă în primejdie viața părții vătămate.
Situația de fapt a fost dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice, declarațiile martorilor, -, coroborate și cu declarațiile inculpatului care a avut o poziție corectă pe tot parcursul urmăririi penale cât și în instanță.
În ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei daune morale și suma de 10.000 lei daune materiale.
Împotriva acestei sentințe, au formulat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, partea vătămată și inculpatului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate de parchet și partea vătămată, dar și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 pr.pen. tribunalul a constatat întemeiate apelurile declarate de către aceștia.
Astfel, s-a constatat că prima instanță, sub aspectul laturii penale, a dat dovadă de rol activ în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei, pe bază de probe, reținând în mod corect vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestuia, s-a constatat că prima instanță nu l-a apreciat în mod corect, dat fiind pericolul social al faptei comise.
Chiar dacă inculpatul este fără antecedente penale și că a avut o poziție corectă în instanță, având în vedere fapta comisă, care este de o gravitate mare, în cauză nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în mod corect prima instanță a apreciat că acesta poate fi reeducat și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ce privește acordarea daunelor materiale părții vătămate, s-a constatat că prima instanță a apreciat corect cuantumul lor, motivat de faptul că partea vătămată nu a dovedit cu probe suma solicitată.
Așa cum corect a reținut prima instanță, partea vătămată a dovedit în instanță cu martorii propuși doar sumele plătite numiților și, prin urmare luându-se în calcul doar numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru restabilirea stării de sănătate, pentru restul pretențiilor partea vătămată neproducând dovezi.
În ce privește daunele morale solicitate, s-a apreciat că acestea sunt întemeiate în totalitate în cuantumul solicitat, motiv pentru care tribunalul a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul cât și partea vătămată.
Inculpatul a criticat soluția din apel, atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe.
Partea vătămată a arătat că nu este mulțumită de decizie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă față de condițiile săvârșirii faptei, iar în ceea ce privește despăgubirile civile a arătat că prin probele administrate în cauză a făcut dovada unor despăgubiri mult mai mari decât suma de 2000 lei acordată de instanțe.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială că inculpatul a săvârșit fapta de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal constând în aceea că la data de 15.04.2007 a aplicat părții vătămate lovituri care au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Potrivit disp. art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aplicând toate aceste reguli instanța de fond a apreciat că față de circumstanțele personale și reale reținute în favoarea inculpatului pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator, iar instanța de apel a apreciat că față de gravitatea faptei nu se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special, iar circumstanțele existente în favoarea inculpatului trebuie avute în vedere doar la dozarea pedepsei.
Este adevărat că fapta săvârșită de inculpat este de o gravitate foarte mare, vizând integritatea fizică și viața persoanei, însă la individualizarea pedepsei trebuie avuți în vedere toți factorii existenți în cauză, astfel încât pedeapsa aplicată să-și producă atât funcția reeducativă cât și funcția de restabilire a ordinii de drept încălcate.
În tot acest ansamblu nu trebuie scăpată din vedere nici atitudinea recalcitrantă și agresivă a părții vătămate care, fiind la rândul său în stare de ebrietate, a proferat injurii și amenințări la adresa inculpatului, ceea ce l-a determinat pe acesta să săvârșească fapta.
De asemenea, trebuie avută în vedere și conduita inculpatului în societate, înainte și după săvârșirea faptei, pedepsele trebuind dozate diferit pentru persoane cu un puternic comportament antisocial, față de persoanele care au intrat pentru prima oară în conflict cu legea penală.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei precum și circumstanțele atenuante, Curtea apreciază că o pedeapsă identică cu minimul special prevăzut de text este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Ca urmare, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d pr.pen. Curtea va admite recursul și în rejudecare va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, menținând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, daunele materiale solicitate de către aceasta fiind dovedite doar în limita sumei de 2000 lei reprezentând sumele plătite martorilor și. De asemenea, părții vătămate i-a mai fost acordată suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, sumă cu care aceasta s-a și constituit parte civilă, nefiind astfel întemeiată solicitarea de a i se acorda daunele materiale și morale așa cum au fost solicitate în fața instanței de fond.
Referitor la latura penală, Curtea reține că față de cele reținute anterior, nu se impune aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului.
În consecință, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b pr.pen. recursul părții vătămate va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva nr. 89 din 9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Casează în parte decizia susmenționată și, în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare ( în loc de 3 ani închisoare).
Reduce termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 6000 lei daune morale (în loc de 10000 lei).
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași decizii de către partea vătămată.
Obligă partea vătămată recurentă la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpat (av. ).
Respinge ca nefondată cererea parții vătămate recurente de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
15.07.2009
Jud. -
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Andrieș Maria, Acsinte Viorica
